Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

More documents

Recommendations

Info

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii • Notă informativă. 29 decembrie 1848, nr 1795. Sankt Petersburg. Direcţia Principală pentru Cenzură, Comitetul de Cenzură din Odesa. „În legătură cu adresa Comitetului din 15 decembrie, nr. 384, expediată Direcţiei Principale pentru Cenzură privitor la aprobarea cererii nobilului Misčenko şi a lui Akim Popov, proprietarul Tipografiei şi Litografiei din Chişinău, în vederea editării revistei ”Românul” la Chişinău, Cancelaria Dlui Ministru al Instrucţiunii Publice are onoarea de a vă informa, precum şi faptul că în această ordine de idei a fost expediată o adresă pe numele lui P.I. Fiodorov, guvernatorul interimar al Novorosiei şi Basarabiei din 11 noiembrie 1846, nr 14,21, însoţită de actele Dlor Misčenko şi Popov, însă nici un răspuns la acest subiect n-a urmat” 137 . Înainte însă de a încerca o interpretare asupra surselor vom observa, că din lista documentelor citate – din colecţia arhivelor – lipsesc o serie de acte importante: • Demersul nobilului Alexandru Misčenko şi proprietarului Tipolitografiei din Chişinău Akim Popov către guvernatorul Basarabiei, cu referire la intenţia acestora de a edita ziarul Românul. • Programul propriu-zis de editare a ziarului Românul. • Memoriul repetat a lui Akim Ppopov către guvernatorul Basarabiei (1 octombrie 1847) şi cel către instanţele de cenzură din Odesa (decembrie 1848), privitor la editarea ziarului Românul. • Verdictul final al instanţelor de cenzură privitor la interzicerea ziarului Românul. Or, în lipsa acestuia, nu se poate stabili exact la ce etapă a fost stopată iniţiativa de editare a ziarului basarabean, şi nici motivele invocate de cenzură. Fără îndoială, lipsa acestui important lot de documente complică mult procesul de cercetare şi/ sau interpretare asupra fenomenului cenzurii. Prezenţa acestora în colecţia documentelor de altă dată o putem doar presupune, reieşind din contextul actelor ce s-au păstrat. Şi totuşi, dacă urmărim atent tabloul corespondenţei oficiale, putem constata următoarele: – În urma demersului din 19 august 1846 întreprins de nobilul Alexandru Misčenko şi proprietarul Tipolitografiei din Chişinău Akim Popov, Comitetul de Cenzură din Odesa dă curs iniţiativei de editare a ziarului Românul, solicitând aprobările de rigoare de la Direcţia Principală pentru Cenzură din Sankt Petersburg. – Direcţia Principală pentru Cenzură din Sankt Petersburg a reexpediat imediat demersul (11 septembrie 1846) către guvernatorul Basarabiei amintindu-i acestuia, că se face responsabil de cenzura ziarului. Totodată, îl întreabă provocator dacă consideră oportun şi util să accepte editarea eventualului ziar la Chişinău? Aici ne apropiem de momentul cel mai confuz şi dificil în decodificarea surselor citate. Pentru că este firesc să ne întrebăm care a fost răspunsul oficial al şefului de gubernie privitor la editarea ziarului Românul? Or, tocmai acest răspuns ne lipseşte! Mai mult, trei documente din cele cinci existente în colecţie sunt destinate spre avizare guvernatorului general: adresă din 11 septembrie 1846 (Sankt Petersburg, Direcţia Principală pentru Cenzură); memoriul din 1 octombrie 1847 (Proprietarul tipolitografiei A.Popov); raportul din 24 ianuarie 1848 (Administraţia Rregională a Basarabiei). Însă toate aceste demersuri sunt fără nici un răspuns: nici avizul pozitiv al Sfatului Oblastei (din 9 noiembrie 1847 şi din 24 ianuarie 1848), nici memoriul repetat al tipografului A. Popov (1 octombrie 1847) n-a influenţat cumva anturajul şefului oblastei ca acesta să ia o decizie în această privinţă, deşi, de la derularea proiectului trecuseră mai bine de doi ani (1846- 1848). Protestul tipografului A. Popov către instanţele de cenzură (memoriul din 1 octombrie 1847) pare a fi îndreptăţit: o dată ce nu avea „la mână nici o informaţie privitor la avizarea sau refuzul categoric de a-şi edita gazeta, să li se înapoieze măcar certificatele de loialitate, care au fost prezentate” (15 decembrie 1848). 137 Gheorghe Negru, Proiecte privind editarea ziarelor şi revistelor româneşti în Basarabia...., p. 27-29 (AISR, F. 772, inv. 1, d. 1932, f. 4). – 31 –
Maria Danilov Care ar fi explicaţiile şi/ sau interpretările asupra unui asemenea fenomen al cenzurii presei din imperiu? Era această corespondenţă oficială un joc birocratic al unui sistem restrictiv impus presei? De regulă, funcţionarii administraţiei imperiale, de diferite nivele, nu-şi asumau nici o decizie imediată. Verdictul final, în temei, aparţinea Comitetului de cenzură din Sankt Petersburg. Apoi, stipulările statutare prevăzute în diverse articole erau descrise cu atâtea amănunte încât se putea interzice orice. Cert este că, instituţionalizarea sistemului de cenzură în Imperiul Rus către jumătatea secolului al XIX-lea a contribuit la crearea unui sistem riguros de control, în special, în zonele de frontieră. Să mai amintim în context că Basarabia, zonă de frontieră a imperiului ţarist, la acea vreme, încă nu avea o presă locală. Deşi, încercări în acest sens, după cum s-a arătat mai sus, au fost mai multe şi mult mai devreme decât în alte gubernii ale imperiului (anii ’30 ai sec. XIX), prima publicaţie oficială va apărea mult mai târziu – abia în 17 iulie 1854. Concluzii. Mai întâi vom constata că, în lipsa unei prese locale, programul de editare a ziarului Românul prevedea ca acesta să preia temporar şi funcţiile unui buletin gubernial, ceea ce, evident, era o acţiune destul de îndrăzneaţă, însă absolut incompatibilă în raport cu conceptul imperial privitor la rolul şi programul de editare a ziarelor guberniale. Cu atât mai mult că era vorba de o publicaţie particulară. Faptul că iniţiativa de editare a ziarului Românul este delegată (de către un grup de boieri) prin intermediul unui proprietar de tipografie, constituie o mărturie în plus, că se miza pe o evitare a unei confruntări directe cu autorităţile cenzurii imperiale. De altfel, o asemenea practică de obţinere a autorizaţiei era destul de răspândită în imperiul ţarist. Iniţiativa de editare a ziarului Românul a coincis în timp cu anii cei mai grei de reacţiune ţaristă numiţi de contemporani „teroarea reacţiunii” (1848-1855). Aşa-numitul „Comitet din 2 aprilie”(1848), condus de contele D. Buturlin era delegat cu funcţii speciale de supraveghere a Departamentului de cenzură. Dincolo de impactul dezastruos al politicii ţariste asupra vieţii social-politice, culturale şi spirituale din provincie este important să observăm că, deşi această încercare (repetată de două ori) a rămas în istoria presei basarabene doar la nivelul unei iniţiative cenzurate, ea este o elocventă dovadă grăitoare despre existenţa în Basarabia, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unei conştiinţe de neam a românilor basarabeni care au tins mereu spre afirmarea propriilor valori. Înăbuşirea în faşă a acestui impresionant program de cultură românească are drept consecinţă împingerea şi mai mult, în timp, a datei de naştere a presei româneşti din Basarabia. 3. Alte proiecte cenzurate: încercările lui Constantin Cristi şi Gheorghe Gore În deceniul şapte a secolului al XIX-lea, la Chişinău au fost atestate câteva încercări temerare de a dura o presă românească. Toate aceste încercări publicistice au o acoperire documentară solidă, fie în arhivele locale, fie în cele din Sankt Petersburg sau din Bucureşti. Mai mult, aceste fapte culturale sunt o mărturie în plus despre existenţa unei conştiinţe identitare perpetuii în acest spaţiu românesc. Perspectiva unei restituiri documentare asupra acestor eforturi culturale a fost semnalată de repetate ori în scrisul nostru istoric 138 . Efortul nostru este însă de a interveni cu unele completări şi/ sau precizări, nesemnalate mai înainte. Instituţiile de cenzură, în special, cele de la frontiera imperiului, erau foarte vigilente în respectarea statutului de cenzură a presei. Sub interdicţia cenzurii putea nimeri orice manifestare suspectă autorităţilor. Vom observa că statutul instituţiilor de cenzură din imperiu era supus unor modificări permanente, ceea ce permitea funcţionarilor să administreze (să manipuleze, de fapt) legislaţia după bunul lor plac. Orice problemă socială putea fi declarată incompatibilă cu interesele statului rus şi pusă sub interdicţiile cenzurii. Este cunoscut, de altfel, despre intenţiile nobililor basarabeni Constantin Cristi şi Nicolae Casso 138 Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 476; Gheorghe Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor basarabeni, Prut Internaţional, Chişinău, 2000, p. 14-15. – 32 –
Page 2 and 3: Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 4 and 5: Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 6 and 7: CUPRINS PRELIMINARII...............
Page 8 and 9: Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 82 and 83:
Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120 and 121:
Page 122 and 123:
Page 124 and 125:
Page 126 and 127:
Page 128 and 129:
Page 130 and 131:
Page 132 and 133:
Page 134 and 135:
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
Page 148 and 149:
Page 150 and 151:
Page 152 and 153:
Page 154 and 155:
Page 156 and 157:
Page 158 and 159:
Page 160 and 161:
Page 162 and 163:
Page 164 and 165:
Page 166 and 167:
Page 168 and 169:
Page 170 and 171:
Page 172 and 173:
Page 174 and 175:
Page 176 and 177:
Page 178 and 179:
Page 180 and 181:
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197:
Page 198 and 199:
Page 200 and 201:
Page 202 and 203:
Page 204 and 205:
Page 206 and 207:
Page 208 and 209:
Page 210:
show all

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?