Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
Istoria presei basarabene din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a înregistrat – la nivelul
unor informaţii pur bibliografice (nu s-a păstrat nici un exemplar din această publicaţie !) –
apariţia unei gazete româneşti cu titlul de Mesagerul Basarabiei. În calitate de potenţiali editori
apar două nume prea puţin cunoscute în anturajul de epocă – Drumaşcu şi Riabcik, ultimul este
„fostul arhivar al poliţiei locale” 113 . Este puţin probabil, ca acest ziar să fi fost şi tipărit la Chişinău,
în anul 1884, deşi istoricul Al. Boldur i-a atribuit calificativul de „primul ziar românesc” apărut în
Basarabia 114 . Mai degrabă proiectul a existat doar la nivelul unei iniţiative particulare, nerealizată
totuşi. Deşi, probele documentare, repetăm, lipsesc în această privinţă, informaţiile privitor la
existenţa unei asemenea publicaţii româneşti, pe la 1884, au fost preluate şi multiplicate în literatura
de specialitate, începând cu primele decenii ale secolului XX 115 .
Abia către sfârşitul deceniului opt al secolului al XIX-lea, la Chişinău apare primul ziar particular
Bessaravskii Vestnik (1889-1898) 116 – editor Elizaveta Sokolova (soţia şefului serviciului fiscal al
guberniei). Este curios să constatăm că editorul ziarului a primit autorizaţie legală pentru editare
într-un timp record: 24 ianuarie 1889 – 23 februarie 1889 (autorizaţia este semnată în original
de ministrul Pleve). După doi ani, în 1891, “dreptul de editor” este transmis basarabeanului Ion
Cecan. Acesta din urmă va ocupa postul de redactor al ziarului Minskie Gubernskie Vedomosti
între anii (1891-1896) 117 . Unele statistici privitor la presa basarabeană pe anii 1854-1899 indică:
28 de ediţii periodice, dintre care – 9 ziare, 2 reviste, 3 calendare.
Concluzii. Un subiect constant al politicii ţariste în domeniul presei, timp de aproape 130 de
ani (din 1702), a fost tipul de ziar „Vedomosti”, acesta fiind promovat ca publicaţie oficială a
administraţiei ţariste, în gubernii, începând cu deceniul patru al secolului al XIX-lea. Acest gen de
publicaţie a dominat presa provincială până spre sfârşitul deceniului şapte. O dată cu schimbarea
statutului administrativ al Basarabiei, în 1873 (din „oblaste” este redusă la „gubernie”), publicaţia
Bessarabskie Oblastnye Vedomosti, la rândului ei este redenumită în Bessarabskie Gubernskie
Vedomosti (1873-1917).
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în imperiul ţarist n-a existat un departament special
care s-ar fi ocupat în exclusivitate cu problemele presei, aceasta fiind subordonată diferitelor
ministere – cel de Interne sau al Instrucţiunii Publice. În urma ucazului imperial din 6 aprilie 1865,
a fost creat Departamentul Principal pentru Problemele Presei (Glavnoe Uprvalenie po Delam
Pečati), intrat în vigoare din 1 septembrie 1865 118 .
2. O conştiinţa românească perpetuă – Ziarul Românul (1846)
Un fenomen de excepţie pentru istoria presei basarabene îl constituie încercările întreprinse
între anii 1846-1848 de un grup de nobili basarabeni (anonimi în posteritate) 119 , în scopul de a edita
o gazetă particulară cu titlul Românul. Din păcate, arhivele locale au conservat scunde mărturii în
această privinţă, mai exact, o singură filă din dosarul de altădată – o ciornă din 24 ianuarie 1848
prinsă în redacţia oficială a textului – Nota informativă a administraţiei regionale (Direcţia a III-a a
cancelariei guberniale) către Guvernatorul Basarabiei, din care aflăm că ”proprietarul Tipografiei
din Chişinău Achim Popov, în cererea depusă la 1 octombrie a anului trecut” [1847, n. a. – M.D.],
113
Petcu, M, Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii, Polirom, Iaşi, 1999, p. 123.
114
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 478.
115
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească..., p. XLVII.
116
Iniţiativa de a edita o revistă în limbile moldovenească şi rusă cu titlul de „Bessarabskii Vestnik” [Curierul Basarabean] a fost
enunţată pentru prima dată în 1830, în proiectul de organizare a Bibliotecii Publice din Chiţinău, alcătuit de către directorul
general al şcolilor din Basarabia, profesorul Grinevici. Cel de al doilea proiect de editare la Chişinău a unui ziar cu aceeaşi
titulatura – Bessarabskii vestnik, în 1873, aparţine basarabeanului Gheorghe Gore (1837-1909).
117
ANRM, F. 2, inv.1, d. 8842, f. 1-13. După anul 1896 ziarul este condus de F. P. Koşevski.
118
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9341, f. 1-2.
119
Numele nobilulului Alexandru Misčenko şi al proprietarului Tipografiei şi Litografiei din Chişinău, Akim Popov, sunt doar o
acoprire în faţa organelor de cenzură (a grupului de nobili-iniţiatori) în scopul de a obţine dreptul de editare a ziarului. Era, de
altfel, o prcatică răspândită în ziaristica imperială.
– 27 –