Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
Informaţii deosebit de preţioase privitor la activitatea lui Gh.Gore în calitate de redactor al
buletinului gubernial se conţin în Arhivele Naţionale din Bucureşti (Fond „Paul Gore”) 108 . Dintre
documentele ce se păstrează în acest fond vom menţiona dispoziţia episcopului Antonie (1858-
1871) din 12 aprilie 1867 (nr. 1524): „Către stareţi şi stareţe de la mănăstiri şi schituri. Preacuvioşilor
stareţi de mănăstiri şi stareţe de la schiturile de femei, la prezentarea acestei hârtii – Gore,
redactorul ziarului Vedomosti guberniale, să i se permită accesul în bibliotecile de la mănăstiri şi
schituri în prezenţa unui reprezentant de la mănăstire, şi să le cerceteze dacă nu cumva se găsesc
printre ele cărţi vechi sau manuscrise de valoare, iar în cazul în care le va descoperi să i se pună
la dispoziţie acele cărţi. De asemenea, să i se atragă atenţia şi la alte obiecte de valoare ce se
pot găsi la mănăstiri” 109 . Deşi sursele de arhivă nu amintesc nimic mai mult în această privinţă,
este de presupus că Gheorghe Gore, beneficiarul acestui privilegiu, a reuşit să cerceteze, totuşi,
o parte din inventarul cărţilor ce se deţineau în bibliotecile mănăstireşti. Investigaţiile pe teren
îi vor fi de un real folos în scrierea studiului Despre începutul tipografiei în Moldova, publicat în
paginile buletinului (nr. 4, 1867).
Revenind la problemele publicistice ale ziarului, vom semnala, că de nenumărate ori colegiul
de redacţie a adresat cititorilor invitaţii de colaborare, în special, solicita subiecte basarabene:
etnografie, geografie, gospodărie sătească, comerţ etc. Materiale de acest gen erau foarte
scunde în paginile ziarului. De asemenea este cunoscut că, pe 17 decembrie 1869, guvernatorul
Basarabiei E. Gangardt a expediat o adresa către Direcţia Principală pentru Presă, în care solicita
permisiunea de a modifica programul ziarului şi de a introduce rubrica ”ştirilor”. Pe 2 ianuarie
1870, şeful Direcţiei Principale M. Pohvisnev a dat un aviz pozitiv, însă, stipula că acele ”ştiri” să
fie preluate din publicaţiile oficiale ce apăreau la Sankt Petersburg. Şi, dacă se ia în calcul că presa
din capitală ajungea în Chişinău cu întârziere de aproape nouă zile, atunci lesne ne putem da
seamă despre ”actualitatea” ştirilor din presa locală.
În partea neoficială a ziarului continuă să fie publicate materiale cu informaţii foarte scunde.
Deşi publicaţia era deosebit de loială faţă de autorităţi, totuşi, multe din materialele publicate au
fost supuse unor restricţii de cenzură. Spre exemplu, Comitetul de cenzură din Sankt Petersburg,
prin circulara din 12 iunie 1868 şi cea din 14 martie 1869, atenţiona redacţia ziarului, precum că
este ”inadmisibil ca o publicaţie oficială să supună criticii instituţiile sau persoanele oficiale ale
statului. Cu acelaşi subiect sunt emise circulare şi în anul următor – 1870: în 2 iulie 14 august;
2 decembrie 110 . Începând cu nr. 96 din 5 decembrie 1873, gazeta îşi schimbă titulatura în Bessrabskie
Gubrnskie Vedomosti. Fiecare număr de ziar era sub supravegherea cenzorului, care, de
altfel, era suplinită de redactorul publicaţiei 111 . Partea oficială, spre exemplu, la sfârşitul textului,
apare neapărat sub semnătura autografă (multiplicată tipografic) a viceguvernatorului. La fel şi
cea neoficială – obligatoriu fiecare număr – era însoţit de apostila cenzurii (text multiplicat): „Se
aprobă pentru publicare de către cenzură”. Deşi publicaţia era una oficială şi respecta riguros
programul „sub cenzură”, aceasta de nenumărate ori a fost supusă unor restricţii şi avertizări de
către Departamentul Principal pentru Presă şi cenzură 112 .
Buletinul a continuat să apară şi la începutul secolului XX. În anii 1901-1902 i se atribuie
statutul de cotidian, iar din 1905, revine la o ediţie de trei ori pe săptămână. Motive au fost mai
multe, însă în prim plan se profilează cele legate de apariţia presei particulare, care domina,
de fapt, piaţa mediatică a provinciei. Şi nu în ultimul rând se suprapun cele legate de procesele
social-politice instabile (evenimentele anilor 1905-1907, 1917), nefavorabile presei, la general. În
urma revoluţiei ruse din anul 1917, publicaţia îşi schimbă titulatura în „Svobodnaja Bessarabia”
[Basarabia Liberă].
108
ANICB, F. Paul Gore, d. 9, f. 4, f. 34, 68; Idem, Fond Paul Gore, d. 8, 32 f.;
109
ANICB, F. Paul Gore, d, 4, f. 31– 31 verso.
110
Б.А. Трубецкой, op. cit., c. 19.
111
Din 1901 publicaţia a devenit cotidian.
112
Б.А. Трубецкой, op. cit., c. 19.
– 26 –