Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
directă a guvernatorului. Publicaţia avea un caracter pur informativ, de uz intern (fără ştiri politice)
acoperit, în mare parte, cu anunţuri publicitare. Era compus din două părţi: partea oficială
şi partea neoficială, cu redactori speciali pentru fiecare (funcţia de redactor al părţii oficiale era
deţinută, de regulă, de către guvernatorul Basarabiei). Săptămânalul se tipărea iniţial în 6-8 foi,
în funcţie de materialul şi volumul adunat. Partea oficială a fiecărui număr cuprindea obligatoriu
informaţiile privitor la dispoziţiile curente ale administraţiei imperiale: circulare, ucazuri, diverse
hotărâri ale administraţiei locale etc., pe când partea neoficială era acoperită cu informaţii lipsite
de orice valoare sau interes public. De exemplu, partea oficială a gazetei pe anul 1859 (în total
52 numere), acoperă un spaţiu de 470 pagini, şi doar 19 – partea neoficială. Pe anii 1863-1864,
partea neoficială a buletinului a lipsit totalmente 99 .
Stare de criză ce se iscase în legătură cu soarta periodicului (oficialităţile intenţionau chiar să
închidă gazeta) a determinat conducerea gubernială să intervină cu unele schimbări în colegiul de
redacţie. Partea neoficială a ziarului a fost încredinţată lui Gheorghe Gore (1839-1909), consilier
titular al cancelariei guvernatorului general al Novorossiei şi Basarabiei 100 . De altfel, apar unele
disonanţe în legătură cu durata aflării lui Gh. Gore în postul de redactor oficial al Buletinului 101 .
Unii cercetători susţin că Gheorghe Gore este desemnat în funcţia de redactor în data de 7 august
1866 (şi nu 7 martie (!), aflându-se în exerciţiu până la data de 6 decembrie 1867 102 . Evident,
că aceste date contravin celor cunoscute anterior în literatura de specialitate şi reduc esenţial
timpul aflării lui Gh. Gore în funcţia de redactor cu aproape cinci luni. Însă, dacă ţinem cont că
informaţiile lansate de cercetătorul Dinu Poştarencu sunt extrase din statele personale ale lui
Gh. Gore – act întocmit la 18 aprilie 1908, atunci suntem predispuşi să credem că în formularul
arătat s-au strecurat unele imprecizii vis-a-vis de o perioadă mai veche din activitatea publicistului
Gheorghe Gore 103 .
Deşi activitatea acestui cărturar a fost de scurtă durată – timp de un an şi nouă luni – el
reuşeşte totuşi, să învioreze parţial conţinutul periodicului. Astfel, partea neoficială a ziarului a
fost integral preocupată de problemele de istorie culturală a românilor basarabeni, în special, de
cele ce ţin de istoricul creaţiei populare, sau al şcolii basarabene, al istoriei tiparului din Moldova
etc. Şi mai mult, în paginile ziarului apar pentru prima dată informaţii privind istoria şi literatura
românească 104 . Activitatea publicistică a lui Gh. Gore (alcătuiri originale, reproduceri după alte
surse sau traduceri din literatură rusă) este cunoscută, în mare parte, din ceea ce s-a publicat în
Bessarabskie Oblastnye Vedomosti 105 . Cele mai multe dintre publicaţiile lui Gheorghe Gore sunt
semnate cu iniţialele „G.G.” (rus: „Г. Г.” ), ceea ce a generat ulterior unele interpretări tendenţioase
106 . Paul Gore (fiul lui Gheorghe Gore) considera că este vorba de o simplă formalitate, care
nicidecum nu poate fi interpretată că autorul „se ascundea” sub aceste iniţiale, dovadă fiind şi
faptul că fiecare număr al revistei a fost semnat cu numele deplin al redactorului (partea neoficială).
Altceva ar trebui să punem în evidenţă – faptul că Gheorghe Gore a fost numit în funcţia
de redactor al buletinului este mai mult un merit personal al acestuia (adevăr confirmat şi de
Paul Gore), care a obţinut această „favoare” datorită insistenţelor de care a dat dovadă, dar şi a
relaţiilor pe care le avea cu unele persoane din anturajul guvernatorului general (deţinea la acea
vreme funcţia de consilier titular) 107 .
99
Б.А. Трубецкой, op. cit., c. 16.
100
Gheorghe Gore a lucrat fără leafă şi fără orice altă indemnizare.
101
Dinu Poştarencu, Gheorghe Gore. Date biografice, în „Paul Gore. Omul şi opera”, Chişinău, 2003, p. 61-64.
102
Ibidem, p. 62.
103
Ibidem, p. 62; autorul face referinţă la colecţiile din Chişinău: ANRM, F. 88, inv. 2, d. 4987, f. 23-32;
104
Gore, Gheorghe [Г.Г.], Александр Доничь (его жизнь и произведения), Бессарабские Областные Ведомости (BOV), №
16 18, 24, 27, 30, 1866; Василий Александри (его произведения), BOV, № 44, 51, 1867; Свадебные обычаи молдован,
BOV, № 12, 13, 15, 1866; О молдавских песнях, BOV, № 31, 37, 42, 47, 49, 1867.
105
Dumitru Coval, op. cit., p. 219-221.
106
Vezi replica lui Paul Gore la cele publicate de către I. Duscian în ziarul Universul, nr. 296, 1923 („1867-1868 şi 1923 în Basarabia”),
în Paul Gore. Omul şi opera, Colecţia „Personalităţi eminente”, Tyragetia, Chişinău, 2003, p. 214.
107
Paul Gore. Omul şi opera..., p. 212-213.
– 25 –