Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
secretă dintre agentul diplomatic al Rusiei în România, D. Kazarinov şi Nicolaj Karlovici Ghirs 82 ,
seful Departamentului Asiatic din cadrul Ministerului de externe al Rusiei 83 (Sankt Petersburg),
privitor la fondarea periodicului ieşean, ziarul Basarabia (1879), este expresia tipică a fenomenului
imperial, a cenzurii ţariste care nu se limita doar la supravegherea presei din Basarabia.
De asemenea, au fost cercetate colecţiile de documente ce reflectă circulaţia/difuzarea presei
imperiale (presa din alte oraşe ale Imperiului Rus) în Basarabia 84 . Deşi titlurile de dosare arhivate
în colecţiile locale sunt promiţătoare, conţinutul acestora este mai mult decât modest. Fenomenul
presei imperiale difuzate în Basarabia pe parcursul secolului al XIX-lea poate fi urmărit
doar parţial 85 . Nu vom cunoaşte niciodată cum s-a făcut acea difuzare a presei imperiale în cazul
unui abonament particular; care erau preferinţele publicului basarabean – din prima jumătate a
secolului al XIX-lea – în domeniul presei scrise până la apariţia presei oficiale locale (1854, iulie
17). La fel, în lipsa materialului documentar, este dificil să urmărim restricţiile aplicate de instituţiile
de cenzură asupra presei imperiale difuzate în Basarabia.
Instituţiile de cenzură, în special, cele de la frontiera imperiului, erau foarte vigilente în respectarea
statutului de cenzură privitor la presa scrisă. Sub interdicţia cenzurii putea fi atribuită orice
manifestare suspectă autorităţilor. De altfel, vom observa că statutul instituţiilor de cenzură din
imperiu era supus unor modificări permanente, ceea ce permitea funcţionarilor să administreze
(să manipuleze) legislaţia după bunul lor plac. Orice problemă socială putea fi declarată incompatibilă
cu interesele statului rus şi pusă sub interdicţiile cenzurii.
Alături de presa oficială, la începutul sec. XX îşi continuă apariţia aşa-zisa „presă monarhistă”.
Presa de orientare general-democratică şi/sau liberală este cea mai numeroasă, totuşi, la început
de secol XX. Informaţiile documentare asupra acestui gen de presă sunt atestate în arhivele
locale, mai cu seamă, după proclamarea Înaltului Manifest din 17 octombrie 1905. Începând
cu anul 1906, putem vorbi şi de apariţia presei in limba română. Cea mai abundentă informaţie
documentară referitor la presa scrisă (în arhivele locale) este stocată între anii 1911-1913.
82
Nicholaj Karlovich Giers (1820-1895); dragoman pe lângă consulatul Rus din Iaşi (1841), şeful serviciului consular din Principatul
Moldovei (1851); director al Cancelariei de pe lângă Comisariatul Rus instituit în Principatele Moldovei şi Valahiei (1853-
1856); consul general al Principatelor Moldova şi Valahia (1858-1862); şeful Departamentului Asiatic din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe (1875-1882); Ministru al Afacerilor Interne (1882-1895). A fost căsătorit cu Olga Gheorghe Cantacuzino;
luteran.
83
Funcţie deţinută între anii 1875-1882.
84
În colecţii de patrimoniu din RM (instituţii de profil) se deţin impunătoare colecţii de presă rusească (sec. XIX – înc. sec. XX).
85
Vezi, spre exemplu, colecţia documentelor din cuprinsul dosarelor: ANRM, F. 2, inv.1, d. 1724, 3153, 3686, 3689, 5626, 8009.
Acolo unde s-a păstrat inventarul vechi al paginii de titlu cu indicarea conţinutului din dosar (nr. file, titlu, ordinea actelor
arhivate etc.), se poate leger stabili volumul informaţiei de altădată, care în mod miraculos s-a redus aproape la jumătate.
– 21 –