Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
3. Analiza surselor
Este tocmai important se precizăm, din capul locului, că probele documentare asupra istoriei
presei basarabene sunt dispersate în diverse fonduri ale Arhivei Naţionale din Chişinău. Cele ce
reflectă nemijlocit activitatea instituţiilor de cenzură sunt, în marea lor majoritate, concentrate
în fondul Guvernatorului civil din Basarabia (Fondul 2) şi în cel al Direcţiei guberniale de jandarmi
(Fondul 297). Informaţiile selectate se constituie astfel, dintr-o impunătoare corespondenţă
„strict secretă”, distribuită atât între funcţionarii administraţiei locale de diferite nivele: Guvernatorul
civil al Basarabiei, şeful Jandarmeriei guberniale, ispravnicul de Judeţ, procurorul oraşului
Chişinău, cât şi între cei din structurile superioare: Guvernatorul General al Basarabiei şi Novorosiei
şi, la etapa finală, între structurile centrale din Sankt Petersburg (Departamentul Principal
pentru Problemele Presei şi Cenzurii). Abundenţa acestui tip de documente de cancelarie reflectă
specificul administrării imperiale a provinciei orientat exclusiv spre executarea întocmai a prevederilor
circularelor emise de către centru şi funcţionarii ministerelor imperiale din Sankt Petersburg.
Ce ne oferă, totuşi, sursele cele dintâi? Aceasta categorie de documente de uz intern – diverse
rapoarte, dispoziţii, note informative, petiţii etc. – însumează preţioase informaţii despre peisajul
jurnalistic provincial, despre condiţiile istorice în care îşi desfăşoară activitatea presa basarabeană
de-a lungul unui secol de dominaţie străina. Ele ne oferă date sigure privitor la numele şi prenumele
editorilor; vârsta acestora şi locul de trai; tipografia unde urma să fie executat tiparul. Sunt
la fel de preţioase datele privitor la conţinutul programului propriu-zis al ziarelor şi al revistelor
ce urmau să apară. Aceste date sunt o restituţie documentară adecvată surselor istorice. Ele ne
creează, fără îndoială, o posibilitate unică de cunoaşterea obiectivă a realităţilor basarabene ce se
referă la istoricul presei. În linii mari vom observa că, mărturiile documentare referitor la presa
basarabeană din secolul al XIX-lea sunt puţine. Referinţele noastre sunt adunate, mai degrabă,
din fărâmele de informaţii oferite de fondul arhivelor „secrete” al administraţiei imperiale din
provincie. Iar un atare context de documentare nu este tocmai favorabil cercetării şi trebuie
explicat de ce.
• Mai întâi, pentru că ne oferă, fără îndoială, o perspectivă unilaterală asupra fenomenului
presei basarabene: o istorie prinsă în contextul imperial, mai exact al „punctului de vedere”
al funcţionarului imperial, fie cel din Sankt Petersburg sau cel local, din Basarabia.
• Si doi: arhivele locale nu sunt complete. În special colecţia de documente a fondurilor de
referinţă „secretă” a organelor de cenzură şi control.
Este dificil să ne pronunţăm asupra criteriilor de selectare şi completare a colecţiilor de altădată.
Comisiunea Ştiinţifică Gubernială a Arhivelor din Basarabia (fondată în 1898) 77 a fost prima
instituţie de acest gen, care şi-a orientat activitatea prioritar spre constituirea Arhivei Istorice.
Însă secretarul acelei Comisiuni, distinsul istoric Ioan Halippa, a reuşit doar parţial să realizeze
acele sarcini defel uşoare 78 . Cea mai mare parte a colecţiilor de documente au fost inventariate
între anii 1910-1918. Ar trebui să luăm în consideraţie şi rolul factorului subiectiv (neglijenţa
funcţionarului de cancelarie) în completarea colecţiilor. Este vorba de acea parte însemnată a
colecţiilor de documente conservate în versiuni de „ciorne”, adică caligrafiate neglijent. Alteori
textul e fragmentat în mai multe versiuni de copii prinse în diverse redacţii ale scribului de cancelarie.
Nu trebuie să excludem şi faptul că parte din arhivele locale a fost dispersată în procesul de
„arhivare” şi/sau conservare a materialului documentar.
O altă dificultate cu care se confruntă cercetătorul ţine de accesul direct la surse (documente
originale). Or, tocmai colecţiile amintite – fondul Guvernatorului civil din Basarabia (Fondul 2) şi
77
Труды Бессарабской Губернской Ученой Комиссии (TBUAK), том. I, Кишинев, 1900, с. 10; vezi hotărârea Ministerului
Afacerilor Interne a Rusiei din 1897 (nr. 103): „Despre instituirea la Chişinău a Comisiei ştiinţifice guberniale şi a Arhivei Istorice”;
deschiderea oficială a Comisiunii arhivelor a avut loc la 23 august 1898, ora 14.00, în localul Şcolii Reale din Chişinău
(actualmente blocul Facultăţii de Filologie şi Limbi străine, USM).
78
Ioan Halippa a fost „rechemat” de autorităţile ţariste din activitatea Comisiunii Arhivelor şi trimis să-şi exercite funcţiile în altă
localitate din Imperiul Rus (or. Berdeansk), în 1905 şi 1910.
– 19 –