Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
ce din patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, în special, cele ce reflectă ecoul Basarabiei în
presa din România. Ceea ce ar trebui să reţinem din capul locului, este un fapt defel măgulitor: în
colecţiile de patrimoniu din Republica Moldova, actualmente, se deţin puţine surse autentice în
baza cărora poate fi reconstituit istoricul primului ziar de limbă română apărut la Chişinău în 24
mai 1906. Să mai amintim în context că, în anii din urmă, a fost identificat doar un singur exemplar
din ziarul Basarabia (din cele 79 de numere: 24 mai, 1906 – 11 martie, 1907) – nr. 40 din 11
octombrie 1906.
O situaţie similară, în contextul problemei abordate (puţinătatea surselor) s-a constatat şi pentru
colecţiile din România. Spre exemplu, în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române se păstrează,
la fel, un singur exemplar din Basarabia – nr. 79, din 11 martie 1907 (ultimul număr). Faptul că
informaţia istorică privitor la ultimul număr apărut al Basarabiei (nr. 79 din 11 martie 1907) a fost
greşit interpretată în perioada interbelică (de Pan Halippa, Şt. Ciobanu ş.a.), cu scurgerea timpului
s-a ajuns să se confunde şi conţinutul propriu-zis al ziarului. Spre exemplu, Nicolae Ciachir (1992),
care, după cum s-a arătat mai sus, indica corect data apariţiei ultimului număr (nr. 20/ 79 din 11
martie), atunci conţinutul acestuia este confundat cu cel din 4 martie (nr. 19/ 78). Textul „Deşteaptă-te
Române” apare pe prima pagină a ziarului Basarabia din 4 martie 1907 şi, nicidecum
nu poate fi confundat cu cel din 11 martie, unde acesta este lipsă.
Apariţia primului ziar de limbă română în Basarabia, la începutul sec. XX, n-a fost un fenomen
accidental. Cu atât mai mult acest eveniment publicistic nu poate fi pus în exclusivitate în legătură
cu înfrângerea Imperiului Rus în războiul ruso-japonez şi revoluţia rusă de la 1905-1907. Activitatea
ziarului Basarabia a demonstrat cu prisosinţă, că în provincia dintre Prut şi Nistru ideea românismului,
după aproape un secol de rusificare forţată, a reuşit, totuşi, să răzbată, să pătrundă, să
dăinuie în conştiinţa publică a unei părţi însemnate a diverselor categorii sociale: fie ţărani, preoţi
sau nobilime. Primul ziar de limbă română – Basarabia (1906-1907) – a fost, mai degrabă, izbânda
unei generaţii de jertfă
O altă izbândă in publicistica basarabeană de la începutul secolului XX, o constituie revista
Luminătorul. Curentul cultural-religios din mijlocul preoţimii basarabene a fost o prezenţă perpetuă
pe tot parcursul secolului al XIX-lea, impunându-se în viaţa spirituală a provinciei chiar din
momentul anexării acesteia de către ruşi. Referitor, însă, la anul de apariţie al revistei – anul 1908
– nu mai puţin important ar fi să sesizăm, să relevam, de fapt, şi un alt aspect al problemei, de
detaliu, care conturează o imagine nuanţată a unor realităţi basarabene. Doar atât. Apariţia jurnalului
bisericesc la începutul anului 1908 a coincis (ironia soartei) cu numirea în scaunul eparhial
din Chişinău al episcopului Serafim Ciceagov.
Către sfârşitul lunii ianuarie 1908, colectivul redacţional a reuşit să scoată de sub tipar primul
număr al revistei Luminătorul. Revista avea un program strict limitat de canonul cenzurii sinodale.
Fiecare număr al revistei (coperta 1 interior), până la anul 1918, va fi însoţit de apostila cenzurii:
„Cu dezlegarea spre tiparu; cenzor protoiereu Spiridon Muranevici”. Este foarte greu, de neînchipuit
chiar, să ne imaginăm cum ar fi derulat viaţa spirituală a provinciei la începutul sec. XX în
lipsa unei asemenea reviste în limba română. Dacă am judeca asupra importanţei acestui eveniment
cultural şi spiritual deopotrivă, doar în baza ecoului din presa vremii, şi tot am fi în stare să
lămurim adevărata dimensiune spirituală a fenomenului. Preoţimea basarabeană îşi punea mari
speranţe într-o asemenea revistă: „ea va trebui neapărat să devină o revistă de educaţie moralduhovnicească
a clerului, un mijloc viu de comunicare cu enoriaşii”. După cum ne comunica părintele
Constantin Parfenie (un foarte bun cunoscător al vieţii eparhiale din Basarabia), de la 1 ianuarie
1907 revista deja fusese expediată în parohii (cu abonat obligatoriu ), în peste 700 de sate.
Clerul „moldovean”, în acele clipe de mari prefaceri ale vieţii naţionale şi spirituale din Basarabia
anului 1917, a fost în epicentrul evenimentelor sociale. Jurnalul bisericesc s-a inclus în lupta
pentru emancipare naţională. Revista preia, multiplică, publică aproape totul din ceea ce poate
îndemna la o redeşteptare a spiritului amorţit al basarabenilor. În acea stare de avânt general, de
– 136 –