Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
concluzii finale
Istoria presei basarabene (sec. XIX – înc. sec. XX), în linii mari, este o istorie a presei oficiale a
administraţiei ţariste. Ţarismul a impus o nouă ordine de stat, inclusiv în viaţa cultural-naţională
a românilor basarabeni. Izolată politic şi cultural, Basarabia nu a putut cunoaşte fenomene de
efervescenţă culturală similară celora din restul Moldovei, sau din alte provincii româneşti care au
dat naştere presei naţionale încă în anii ‘30 ai secolului al XIX-lea. Fenomenul presei basarabene
poate fi plasat, mai degrabă, între contextul imperial şi specificul local. Privită din această perspectivă,
istoria presei din Basarabia în secolul al XIX-lea se înscrie ca un rezultat direct al relaţiilor
dintre politică şi scrierea istorică.
Lipsa totală a perspectivelor pentru presa basarabeană este un fenomen constant şi specific
perioadei secolului al XIX-lea. Supusă unor restricţii opresive, presa locală a persistat permanent
sub teroarea cenzurii imperiale. După cum s-a constatat în scrisul nostru istoric, pe parcursul secolului
zbuciumat, au fost cunoscute mai multe încercări, defel timide, ale intelectualilor basarabeni
de a-şi crea o presă românească (în 1830, 1845, 1846, 1848, 1858-1864, 1862, 1863, 1873).
Cu regret, toate încercările au fost anihilate şi înăbuşite chiar din faşă de către autorităţile ţariste,
invocându-se diverse motive ce au servit drept pretext pentru interdicţiile cenzurii.
Probele documentare despre istoria presei basarabene sunt dispersate în diverse fonduri ale
Arhivei Naţionale din Chişinău. Cele ce reflectă nemijlocit activitatea instituţiilor de cenzură sunt,
în marea lor majoritate, concentrate în fondul Guvernatorului civil din Basarabia (Fondul 2) şi în
cel al Direcţiei guberniale de jandarmi (Fondul 297). Iar un atare context de documentare nu este
tocmai favorabil cercetării, pentru că ne oferă o perspectivă unilaterală a fenomenului presei
basarabene: o istorie prinsă în contextul imperial, mai exact, al „punctului de vedere” al funcţionarului
imperial, fie cel din Sankt Petersburg sau cel local, din Basarabia.
Arhivele locale nu sunt complete. În special, colecţia de documente a fondurilor de referinţă
„secretă” a organelor de cenzură şi control. Instituţiile de cenzură, mai cu seamă cele de la frontiera
imperiului, erau foarte vigilente în respectarea statutului de cenzură privitor la presa scrisă.
La interdicţia cenzurii putea fi atribuită orice manifestare suspectă autorităţilor. De altfel, vom observa
că statutul instituţiilor de cenzură din imperiu era supus unor modificări permanente, ceea
ce permitea funcţionarilor să administreze (să manipuleze, de fapt) legislaţia după bunul lor plac
şi interes. Astfel, orice problemă socială putea fi declarată incompatibilă cu interesele statului rus
şi pusă sub interdicţiile cenzurii.
De problemele presei propriu-zise erau preocupate mai multe ministere şi departamente – Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul învăţământului public, Direcţia a III-a de poliţie, Comitetul
de cenzură etc. În măsura în care putem vorbi despre existenţa unei politici anume în domeniul
presei scrise, atunci vom sublinia că aceasta era orientată constant spre menţinerea în circuitul
public a unor reviste de specialitate – tehnice, medicale sau ale unor ministere – în scopul de
a distrage opinia publică de la problemele sociale mari care frământau societatea din imperiu.
Politica conservatoare a autocraţiei ruse se înscrie perfect în mesajul Ucazului imperial din 9 decembrie,
1830, care prevedea organizarea unor gazete pentru centrele de gubernii cu titulatura
de “Gubernskie Vedomosti”. Acest gen de gazetă a fost un factor constant al politicii ţariste în
domeniul presei timp de aproape 130 de ani (1702-1832), fiind promovat ca publicaţie oficială a
administraţiei ţariste, în gubernii, începând cu deceniul patru al secolului al XIX-lea. Tipul de publicaţie
„Gubernskie Vedomosti” a dominat presa provincială până spre sfârşitul deceniului şapte.
Este un fapt incontestabil, că iniţiativa creării unui periodic în Basarabia, „în limbile moldovenească
şi rusă” cu titulatura Curierul basarabean, a intervenit ceva mai devreme decât directiva
ministerială. Această frumoasă iniţiativă considerată, pe bună dreptate, drept prima încercare de
organizare a presei din provincie (rămasă, de altfel, neobservată de autorităţile ţariste), este atestată
în legătură cu activităţile comisiei de tutelă în vederea elaborării proiectului de organizare a
unei Biblioteci publice guberniale la Chişinău.
– 129 –