Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
gre când toate rânduielile bisericeşti, precum şi cele politiceşti şi obşteşti, se prefac în alt feli[...].
Noi trebuie să ne arătăm socotelniţele şi cugetările despre alte resursuri ale Bisericii Besarabiei
şi a neamului moldovenesc [...], trebuie să alcătuim din nou lucrurile bisericeşti, potrivit cu interesele
moldoveneşti” Iată de ce, cu rugăminte fierbinte, venim către cetitorii să trimită redacţiei
jurnalul nostru scrieri şi articole despre prefacerea şi înnoirea lucrurilor” 570 . De asemenea, reapar
materiale cu subiect istoric şi, care nu sunt altceva decât nişte incursiuni în istoria românilor din
dreapta Prutului: scrisori mănăstireşti despre „domnii Ţării Moldovei care au domnit şi câţi ani
au fost domni [...] 571 .
Protoiereul Constantin Popovici, redactorul revistei, era convins că lumină duhovnicească
poate ajunge la românul basarabean doar prin intermediul şcolii naţionale, iar pentru acest scop
nobil era neapărat nevoie de a trezi dorinţa moldoveanului de a se deştepta: „trebuie să slujim
deşteptării norodului şi el ne va preţui osteneala noastră şi ne va mulţumi nouă” 572 .
Un lucru este cert: clerul „moldovean” în acele clipe de mari prefaceri ale vieţii naţionale şi spirituale
din Basarabia anului 1917 era în epicentrul evenimentelor sociale. Drumul Luminii însă – care
nu putea fi altul decât întregirea neamului românesc de pretutindeni – era încă searbăd, neclar
pentru preoţimea basarabeană abia-abia ieşită din întunericul unui secol de ţarificare/ rusificare, de
înstrăinare de neam şi de Ţară. Conştiinţa lor identitară era încă foarte confuză în exprimare. Pentru
că zice protoiereul Ioan Andronic în „Cuvânt”: „Şi cum atunci prin arătarea Sf. Fecioare în biserică,
n-au sosit îndată şi darul cel de mântuire, ci au mai trecut vreme pân’ la naşterea lui Hristos, aşa şi
acum prin aşezarea „Sfatului Ţării” nu zicem că, s-au mântuit norodul moldovenesc de robia sufletească
şi trupească, ci numai s-au însemnat o cale, un drum de izbăvire, – s-au arătat întru întunericul
vieţii o zare de lumină, care în viitor ne vesteşte o zi mândră şi frumoasă (s.n.– M.D.)” 573 .
Cert este că jurnalul bisericesc s-a inclus totalmente în lupta pentru emancipare naţională.
Revista preia, multiplică, publică aproape totul din ceea ce poate îndemna la o redeşteptare a
spiritului amorţit al basarabenilor. În acea stare de avânt general, de forfotă revoluţionară, –
jurnalul bisericesc era în avangardă. Ceea ce ar trebui să subliniem, în primul rând, este, fără
îndoială, faptul că preoţimea basarabeană nu era/nu a fost una totalmente adormită si/sau rusificată.
Si acest fenomen poate fi lesne observat din liantul acelor evenimente şi fapte ce întregesc
tabloul general al anilor 1917/1918. Cum altfel am putea explica faptul, că în adunarea eparhială
din Chişinău, din 19-20 aprilie 1917, au fost prezenţi nu numai preoţii, după cum era de fapt obişnuit
să se petreacă asemenea manifestări, ci şi „dascălii şi starostii bisericeşci”, iar preşedinte al
adunării fost ales „mireanul Gurschi”, după cum se anunţa în numărul „Luminătorului” din luna
mai 1917 574 . În acelaşi număr al revistei a fost publicată şi adresarea „Către preoţii moldoveni”
(18 aprilie 1917) lansată de către Comitetul organizatoric al Partidului Naţional Moldovenesc cu
prilejul întrunirii ce s-a petrecut la Chişinău 575 . Se sublinia, între altele, că „lucrarea cea mare abia
îi începută. Partidul trebuie să adune în sânul său toată suflarea moldovenească: ţăranii, moldovenii,
preoţii şi mirenii [...]. În trecut preoţimea moldovenească n-a luptat cum ar fi trebuit pentru
dreptăţile norodului nostru, aşa cum a luptat de pildă preoţimea românească din Transilvania
(s.n.– M.D.) şi ei s-au plecat la voia stăpânirii vechi, uitând norodul în întuneric şi robie”. 576 Pentru
că fruntaşii Partidului Naţional Moldovenesc erau convinşi: „[...] dacă fiecare preot va lucra în
satul său după ideile democratice şi naţionale ale stăpânirii celei noi [...], putem fi încredinţaţi
570
Către cliroşanii Basarabiei, Luminătorul, nr. 5 [mai]1917, p. 6-7.
571
Pr. Nicolae Murea, Materiale pentru istoria Moldovei (din scrisorile mănăstireşti), Luminătorul, nr. 9 [septembrie] 1917, p.
58-64.
572
Prot. Constantin Popovici, Măsurile neapărate pentru luminarea moldovenilor, Luminătorul, cartea a XII [decembrie], 1917, p.
54-55.
573
Ibidem, p. 18.
574
Adunarea eparhială, Luminătorul, nr. 5, 1917, p. 54-55; în şedinţa adunării eparhiale din 19-20 aprilie, un mic discurs a
susţinut Paul Gore, vicepreşedintele Partidului Naţional Moldovenesc din Basarabia.
575
Către preoţii moldoveni, Luminătorul, nr. 5, 1917, p. 56-60.
576
Ibidem, p. 58.
– 110 –