Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
ecou al unui destin rebel, implicat cu atâta nenoroc în istorie, al unui suflet încărcat cu mult dor
de neamul său, de aproapele: „Fraţilor moldoveni! Când şi când eu tot aud că se face oareşi care
mişcare nepotrivită între voi, că se fac între voi nişte împerecheri pe temeiul credinţei, ceea ce nu
s-au mai pomenit între moldoveni, de când se află ei creştini pravoslavnici; iar creştini sau făcut
moldovenii de pe vremea apostolilor [...]” 549 . Aceste rânduri semnate de Gurie sunt o mărturie
vie a faptului, că acesta era perfect informat despre viaţa bisericească a Basarabiei. Nivelul lui
de cunoaşterea a istoriei creştinismului românesc cuprins în acest spaţiu i-a permis să afirme
că „toată vremea, de două mii de ani au păzit moldovenii dreapta credinţă pravoslavnică. Nici
în vremea tătarilor şi a turcilor nu se lepăda de dânsa [...]”. Însă, tocmai aici şi se ascund toate
paradoxurile istoriei imperiale. Pentru că odată „alăturaţi” Imperiului Rus cu ţarul pravoslavnic
în frunte – după o sută de ani de convieţuire cu ruşii – au ajuns moldovenii basarabeni „să fie
protivnici ai lui Hristos? – se întreabă arhimandritul Gurie: „Mă înfricoşez, fraţilor [...], mă tem, ca
nu cumva gătindu-vă despre apa firească pe vremea lui antihrist, să fiţi răpiţi în vre-o învăţătură
mincinoasă” 550 .
În anul 1912, rubrica „ştirilor” este abundent completată cu cronica evenimentelor locale în
vederea pregătirii către „suta de ani, de când ţara noastră Bessarabia cu arma russască îi izbăvită
de sub jugul turcesc” 551 . Episcopul Serafim Ciceagov, cel menit „de o providenţă dumnezeiască”
(după cum se considera el însuşi) 552 , să ajungă ocârmuitor al basarabenilor tocmai la acel început
de secol,– se pregătea cu o deosebită pompă către acel jubileu, motiv pentru care programul
aniversar a suportat mai multe modificări. În numărul revistei pe luna lui aprilie 1912, se publică
programul Comisiei „cea de iubilei” prevăzut pentru zilele de 14-17 mai 1912 şi structurat pe cinci
direcţii:
1. Icoana Maicii Domnului „făcătoare de minuni de Hârbovăţ”, urma să fie adusă de la mănăstire
şi lăsată în Chişinău până la data de 16 mai 1912.
2. Pe 14– 15 mai, în catedrala veche a oraşului cu hramul Sf. Arhanghel Gavriil, Sf. liturghie
urma să se facă cu participarea protoiereului Nicolae Laşcov şi a episcopului de Akkerman
P. S. Gavriil.
3. Pe 15 mai – la Catedrala „nouă” – cuvânt după Sf. liturghie urma să fie susţinut de către
Preasfinţenia sa Zinovii, episcopul de Ismail.
4. 16 mai – Sf. liturghie se va săvârşi cu participarea episcopului Serafim şi a episcopilor Gavriil
şi Zinovii. Apoi „procesia cea mare” va merge spre dealul Râşcanilor, unde „pentru norod va
fi făcută petrecanii cu muzică şi cartini din istoria russască” 553 .
5. Pe 17 mai – sfinţirea petrei de temelie a monumentului lui Alexandru I „pe medeanul din
faţa Mitropoliei” 554 .
Ce-am mai putea adăuga noi la cele consemnate mai sus? „Sărbătoarea” sutei de ani de la
„alăturarea către Rossia” a fost impusă de către autorităţi să fie sărbătorită în toată Basarabia.
În jurnalul bisericesc cronica acestor ştiri a constituit o rubrică permanentă. În puţinele şcoli
împrăştiate la acea vreme prin satele provinciei s-a dat citire unor pagini de istorie „despre starea
Bessarbiei până la alăturare către Rossia şi despre bătăliile, cari au pregătit această slobozire
549
Arhimandritul Gurie, Împotriva aşa-numitei mişcări de la Balta, Luminătorul, nr. 4, 1912, p. 11.
550
Ibidem, p.14.
551
Împlinirea sutei de ani de la alăturarea Bessarabiei către Rossia, în Luminătorul, nr. 6 [iunie], 1912, p.77-78. La subsolul paginii
se publică următoarea notă: „Cu această poruncă se schimbă mai înainte însemnată rânduiala a prăzdnuirii iubileului, ce s-au
tipărit în nr. 12-13 a Vedomostilor Eparhialniceşti din Chişinău pe anul 1912. Secretarul Consistoriului A. Bogojavlenski”.
552
Episcopul Serafim Ciceagov a cârmuit eparhia Chişinăului şi Hotinului din 16 septembrie 1908 până la data de 20 martie 1914;
bunicul său nu era altul decât amiralul P. Ciceagov, cel care conduse flotila rusească în expediţia „de la Dunăre” în războiul
ruso-turc din anii 1806-1812, devenit apoi guvernator militar al Basarabiei după răpirea acesteia de către ruşi, la finele acelui
război, în 1812. P.S. Serafim avea să evoce aceste date biografice cu multă evlavie, în sensul că „binecuvântata de Dumnezeu
Basarabie” nu-i era„cu totul străină.
553
Luminătorul, nr. 4, 1912, p.75-76.
554
Rânduiala prăznuirii în oraşul Chişinău şi în toată gubernia a iubileului sutei de ani de la alăturarea Bessarabiei către Rossia,
Luminătorul, nr. 5 [mai], 1912, p.74-79.
– 108 –