Lucrare practica 7 (format .pdf)
Lucrare practica 7 (format .pdf) Lucrare practica 7 (format .pdf)
Geografia solurilor Lp 7 Metodologia de calculare a notelor de bonitare şi de întocmire a hărţilor de favorabilitate pe folosinţe şi culturi Pentru calculul notelor de bonitare, din multitudinea condiţiilor de mediu care caracterizează fiecare unitate de teren (UT sau TEO – teritoriu ecologic omogen) delimitată în cadrul studiului pedologic, s-au ales numai cele considerate mai importante, mai uşor şi mai precis măsurabile şi anume: 1. temperatura medie anuală – valori corectate – indicator 3C; 2. precipitaţiile medii anuale – valori corectate – indicator 4C; 3. gleizarea – indicator 14; 4. pseudogleizarea – indicator 15; 5. salinizarea sau alcalinizarea – indicator 16 sau 17; 6. textura în Ap sau în primii 20 cm – indicator 23 A; 7. poluarea – indicator 29; 8. panta – indicator 33; 9. alunecări – indicator 38; 10. adâncimea apei freatice – indicator 39; 11. inundabilitatea – indicator 40; 12. porozitatea totală în orizontul restrictiv – indicator 44; 13. conţinutul de CaCO 3 total pe 0-50 cm – indicator 61; 14. reacţia în Ap sau în primii 20 cm – indicator 63; 15. gradul de saturaţie în baze în Ap sau 0-20 cm – indicator 69; 16. volum edafic – indicator 133; 17. rezerva de humus în stratul 0-50 cm – indicator 144; 18. excesul de umiditate la suprafaţă – indicator 181. La bonitarea terenurilor pentru condiţiile naturale, fiecare dintre indicatorii de mai sus, cu excepţia indicatorului 69 care intervine indirect, participă la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variază între 0 şi 1, după cum însuşirea respectivă este total nefavorabilă sau optimă pentru exigenţele folosinţei sau plantei luată în coniderare. Pentru cca jumătate din numărul acestor indicatori este prevăzută o singură serie de coeficienţi. Pentru cealaltă jumătate sunt prevăzute mai multe serii de 1
- Page 2 and 3: coeficienţi legaţi de interdepend
- Page 4: grupează notele de bonitare din 10
Geografia solurilor Lp 7<br />
Metodologia de calculare a notelor de bonitare şi de întocmire a<br />
hărţilor de favorabilitate pe folosinţe şi culturi<br />
Pentru calculul notelor de bonitare, din multitudinea condiţiilor de mediu care<br />
caracterizează fiecare unitate de teren (UT sau TEO – teritoriu ecologic omogen)<br />
delimitată în cadrul studiului pedologic, s-au ales numai cele considerate mai<br />
importante, mai uşor şi mai precis măsurabile şi anume:<br />
1. temperatura medie anuală – valori corectate – indicator 3C;<br />
2. precipitaţiile medii anuale – valori corectate – indicator 4C;<br />
3. gleizarea – indicator 14;<br />
4. pseudogleizarea – indicator 15;<br />
5. salinizarea sau alcalinizarea – indicator 16 sau 17;<br />
6. textura în Ap sau în primii 20 cm – indicator 23 A;<br />
7. poluarea – indicator 29;<br />
8. panta – indicator 33;<br />
9. alunecări – indicator 38;<br />
10. adâncimea apei freatice – indicator 39;<br />
11. inundabilitatea – indicator 40;<br />
12. porozitatea totală în orizontul restrictiv – indicator 44;<br />
13. conţinutul de CaCO 3 total pe 0-50 cm – indicator 61;<br />
14. reacţia în Ap sau în primii 20 cm – indicator 63;<br />
15. gradul de saturaţie în baze în Ap sau 0-20 cm – indicator 69;<br />
16. volum edafic – indicator 133;<br />
17. rezerva de humus în stratul 0-50 cm – indicator 144;<br />
18. excesul de umiditate la suprafaţă – indicator 181.<br />
La bonitarea terenurilor pentru condiţiile naturale, fiecare dintre indicatorii de<br />
mai sus, cu excepţia indicatorului 69 care intervine indirect, participă la stabilirea notei<br />
de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variază între 0 şi 1, după cum însuşirea<br />
respectivă este total nefavorabilă sau optimă pentru exigenţele folosinţei sau plantei<br />
luată în coniderare.<br />
Pentru cca jumătate din numărul acestor indicatori este prevăzută o singură<br />
serie de coeficienţi. Pentru cealaltă jumătate sunt prevăzute mai multe serii de<br />
1
coeficienţi legaţi de interdependenţa acestora cu alţi indicatori. Astfel, pentru<br />
precipitaţiile medii anuale seria coeficienţilor variază în raport cu temperatura medie<br />
anuală, pentru gleizare, în raport cu starea de amenajare (drenat sau nedrenat), pentru<br />
textură, în raport cu porozitatea totală, pentru apa freatică, în raport cu starea de<br />
amenajare (drenat sau nedrenat), cu precipitaţiile şi cu textura, pentru porozitate, în<br />
raport cu textura, pentru reacţie, în raport cu gradul de saturaţie, pentru volumul<br />
edafic, în raport cu precipitaţiile şi pentru rezerva de humus, în raport cu textura.<br />
Nota de bonitare pe folosinţe şi culturi se obţine înmulţind cu 100 produsul<br />
coeficienţilor celor 17 indicatori care participă direct la stabilirea notei de bonitare.<br />
Se operează cu 24 de situaţii cuprinzând folosinţe şi diferite plante agricole şi<br />
vitipomicole.<br />
Nota de bonitare pentru arabil se calculează ca medie aritmetică a notelor<br />
pentru patru culturi agricole care prezintă cea mai mare favorabilitate.<br />
PRESCURTĂRI UTILIZATE PENTRU CULTURI ŞI FOLOSINŢE ÎN<br />
TABELELE COEFICIENŢILOR DE BONITARE<br />
PS – păşuni<br />
FN – fâneţe<br />
MR – măr<br />
PR – păr<br />
PN – prun<br />
CV – cireş, vişin<br />
CS – cais<br />
PC – piersic<br />
VV – vie vin<br />
VM – vie struguri de masă<br />
GR – grâu<br />
OR – orz<br />
PB – porumb<br />
FS – floarea soarelui<br />
CT – cartof de toamnă<br />
SF – sfeclă de zahăr<br />
SO – soia<br />
MF – mazăre, fasole<br />
IU – in ulei<br />
IN – in fuior<br />
CN – cânepă<br />
LU – lucernă<br />
TR – trifoi<br />
LG – legume<br />
AR – arabil<br />
2
FIŞA PENTRU CALCULUL MANUAL AL NOTELOR DE BONITARE<br />
ÎN CONDIŢII NATURALE<br />
Judeţul …………….. Unitatea …………….. Trupul …………….. TEO ……………..<br />
I n d i c a t o r i (n r.) ş i c o d<br />
Folosinţa sau cultura<br />
Tm corectată (3 C)<br />
Pm ccorectate (4 C)<br />
Gleizare (14)<br />
Pseudogleizare (15)<br />
Salinizare sau Alcalizare<br />
(16 sau 17)<br />
Textura (23)<br />
Grad de poluare (29)<br />
Panta (33)<br />
Alunecări (38)<br />
Ad. apei freatice (39)<br />
Inundabilitate (40)<br />
Porozitate totală (44)<br />
Conţinut în CaCO3 (61)<br />
Reacţie (63)<br />
Volum edafic (133)<br />
Rezerva de humus (144)<br />
Exces de umiditate (181)<br />
N O T E<br />
PŞ<br />
FN<br />
MR<br />
PR<br />
PN<br />
CV<br />
CS<br />
PC<br />
VV<br />
VM<br />
GR<br />
OR<br />
PB<br />
FS<br />
CT<br />
SF<br />
SO<br />
MF<br />
IU<br />
IF<br />
CN<br />
LU<br />
TR<br />
LG<br />
AR<br />
C o e f i c i e n ţ i<br />
Când este necesar ca notele de bonitare să fie calculate manual, se va utiliza în<br />
acest scop o fişă tip care se completează pentru fiecare TEO cu codurile<br />
corespunzatoare fiecărui indicator şi cu coeficienţii de bonitare corespunzători fiecărei<br />
folosinţe, preluaţi din tabele.<br />
Pe baza hărţilor cu unităţi teritoriale (UT sau TEO) şi a tabelului cu notele de<br />
bonitare ale acestora se realizează hărţile de favorabilitate pe folosinţe sau culturi, care<br />
3
grupează notele de bonitare din 10 în 10 puncte, în cazul hărţilor de detaliu, şi din 20 în<br />
20 puncte, pentru hărţile de sinteză. În aceste condiţii (maximum de puncte = 100), vor<br />
rezulta 10 şi respectiv 5 clase de bonitare notate cu cifre romane I – X (prima cifră<br />
reprezentând clasa cea mai bună), în primul caz, şi cu litere majuscule A – E (prima<br />
literă reprezentând clasa cea mai bună), în cel de-al doilea caz. În cazul bonitării<br />
terenurilor amenajate şi ameliorate (care ajung la maximum 150 puncte), vor rezulta 15<br />
şi respectiv 6 clase de bonitare, notate cu aceleaşi cifre şi litere până la 100 puncte şi<br />
cu XI – XV, şi respectiv A + pentru cele care depăşesc 100 puncte (vezi anexa 3-33).<br />
Culorile folosite pentru cele 15 sau 6 clase de favorabilitate sunt redate în<br />
anexa 3-33.<br />
4