download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Istorie
Bejan, Vlad. Satul Cotiugenii Mari, jud. Soroca: destine din ţară.
Consăteni din Iaşi. – Iaşi: Editura Fundaţiei Axis, 2007. – 190 p.
Localităţile Republicii Moldova,
adică toată informaţia referitoare la
aşezarea lor geografică, la trecutul
istoric, folclorul, instituţiile acestora,
oamenii care le populează, sursele
în care se menţionează despre
acestea etc. sunt de ceva timp în
atenţia cercetătorilor. Subiectul este
de mare actualitate în condiţiile în
care orice om interesat de vatra
strămoşească, de cultura şi istoria
neamului său, se întoarce, mai devreme
sai mai târziu, la origini, la locul
de baştină, la locul care îl întoarce
în timp şi spaţiu unde şi-a trăit cei
dintâi şi cei mai frumoşi ani ai vieţii.
Necesitatea studiilor, privind satele
şi oraşele noastre este dictată
şi de lipsa investigaţiilor în acest domeniu,
uneori existând documente
în diverse arhive, şi acestea în mare
parte neexplorate, dar lipsind istoria
propriu-zisă a localităţii respective.
Fiecare cercetare în care este luată
în discuţie chiar şi o singură localitate
a Republicii Moldova, umple
golul format de o lipsă îndelungată
a documentării în această privinţă şi
completează tezaurul informaţional
despre localităţile noastre şi ca informaţie
documentar-artistică a unor
buni cunoscători a celor descrise, şi
ca sursă bibliografică.
Dintre aceste lucrări este şi cartea
lui Vlad Bejan, care o prezintă cu
mândrie şi dragoste de neam, satul
său de baştină, Cotiugenii Mari. Cititorului
se oferă date succinte despre
autor. Vlad Bejan vine dintr-o familie
de înaltă formaţie spirituală, tatăl,
Victor, fiind preot, iar mama, Sofia,
învăţătoare în total şapte copii. Viitorul
autor al cărţii îşi face studiile
primare în satul de baştină, apoi
continuă la mănăstirea Cuşelăuca,
judeţul Soroca. În anul 1933 este
printre elevii Liceului „Ion Creangă”
din Bălţi, apoi la Liceul „B. P. Hasdeu”
din Chişinău. Preocupările sale
literare se manifestă încă în anii pe
când era elev, aflându-se printre cei
care monitorizează publicarea unei
reviste, în cazul nostru, revista liceenilor
de la „Ion Creangă” Crenguţa
(1938, 1939) şi revista elevilor de la
liceul din Chişinău – Licurici (1941,
1942).
În anul 1944 întreaga familie se
refugiază în România. În anul 1942
se-nscrie la Facultatea de Medicină
din Iaşi. În timpul războiului a făcut
stagii la diferite spitale de răniţi. În
anul 1948 efectuiază o specializare
în balneologie la Cluj-Napoca,
devenind asistent la Clinica balneologică
din Iaşi, ulterior pe post de
conferenţiar. Situaţia politică din ţară
nu i-a permis să continue activitatea
didactică, de aceea a fost înlăturat
din cadrul universitar. Meseria ulterioară
a fost cea de medic balneolog
la Policlinica universitară. Cu
scopul aprofundării şi perfecţionării
profesionale, reciclează un stagiu
de balneologie la Granville (Franţa).
Apreciabilele merite ale compatriotului
nostru, Vlad Bejan a fost stăruinţa
de autorităţi şi contribuţia la
construcţia Policlinicii Balneare “Nicolina”,
a Spitalului de Recuperare,
a unui sanatoriu, a Şcolii de deficienţi
motor, a colaborat la refacerea
Staţiunii Strunga, pentru valorificarea
apelor sulfuroase de la Dânceni,
a descoperit şi a studiat izvoarele
din Grădina Botanică, ale căror ape
sunt utilizate până în prezent. A reuşit
să facă cu mult peste cele expuse
succint şi fragmentar despre
autor, întreaga-i muncă intelectuală
rezultând în 42 de volume de medicină,
ecologie, recuperare medicală
şi 22 de volume de literatură.
Drept motto pentru a descrie
viaţa lui Vlad Bejan serveşte chiar
afirmaţia sa: „Viaţa mi-a fost senină,
cu dragoste şi recunoştinţă faţă de
bunii mei părinţi, cu multă iubire şi
grijă faţă de familie, cu sentimentul
datoriei şi devotamentul pentru Patrie.”
Volumul de faţă este scris cu
multă atenţie, mare dragoste de locurile
natale şi săteni. Din descrierea
autorului, Cotiugenii Mari este satul
aflat „nu departe de apele Nistrului”,
care „impresionează prin multiplele
sale valenţe.” Pe de o parte istoria
întemeierii acestuia coboară în negura
timpurilor, prin vechime datând
anterior întemeierii Voievodatului
Moldovei. Iar locuitorii săi sunt răzeşi
şi mazili.
Din punct de vedere structural,
lucrarea este împărţită în trei capitole
mari: capitolul întâi, evocă istoria
satului, inclusiv legenda întemeierii
69