download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Literatura artistică
statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambiţios din
câte s-au derulat până acum în materie de «aventuri
literare», a celebrat procesul de unificare europeană în
siajul magic al sfârşitului de secol şi de mileniu. Expediţia
a demarat la Lisabona şi a continuat cu Madrid, Bordeaux,
Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork,
Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallinn, Sankt Petersburg,
Moscova, Minsk, Brest, Varşovia, Berlin.”(p. 6) Autorii
au participat la această manifestare culturală din partea
Republicii Moldova. Amândoi sunt de la revista “Contrafort”,
Gârneţ e director şi Ciobanu – redactor-şef.
Iată recomandarea lui Mircea Cărtărescu reprodusă
pe coperta a 4-a:
“Am fost încântat să-i întâlnesc la Berlin, în vara lui
2000, pe Vitalie Ciobanu şi Vasile Gârneţ, prietenii mei
de la revista Contrafort, ajunşi acolo cu trenul literaturii
europene. Timp de câteva ore mi-au povestit, obosiţi,
dar şi surescitaţi, fascinanta aventură la care avuseseră
şansa să ia parte. Erau transfiguraţi de emoţie. Am aflat
atunci că în trenul literaturii cea mai vorbită limbă era
româna. Ca o reţea flexibilă de prieteni începuse să-i
urnească pe cei peste o sută de participanţi. Că experienţele
cele mai diverse, unele penibile, altele minunate,
se legau acum, pentru ei, de zecile de oraşe europene
prin care trecuseră. Le veţi întâlni pe toate, relatate cu
inteligenţă şi vervă de adevăraţi prozatori, în jurnal de
bord pe care, iată, îl semnează împreună”.
Timp de şapte săptămâni, cât a durat călătoria, scriitorii
din ţări cu limbi şi tradiţii diferite au luat parte la
întâlniri literare, colocvii şi mese rotunde, şi-au citit textele
în faţa unui public eterogen din oraşele vizitate, au
acordat interviuri mass-mediei, încercând să demonstreze
că alcătuiesc o comunitate de spirit însufleţită de
idealul Europei Unite.
“VASILE GÂRNEŢ: În trenul care ne duce încet,
meditativ, spre Madrid («merge ca la noi prin Ardeal»
– constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi
dau seama de importanţa evenimentului la care particip
după numărul mare de ziarişti care au invadat vagoanele.
Sunt de la diverse ziare, posturi de radio şi TV portugheze,
franceze, spaniole, germane. O reporteră de la
un post de televiziune portughez, aferată şi entuziastă,
foarte conectată la secvenţele pe care le filmează şi comentează,
îmi pune câteva întrebări destul de banale şi
convenţionale: cum mi s-a părut oraşul Lisabona? Cum
a demarat călătoria pentru mine? Ce genuri literare profesez?
Câte cărţi am publicat în străinătate? …Andrei
Bodiu şi Vitalie Ciobanu răspund, şi ei, întrebărilor unui
corespondent de la RFI, care le promite, în final, că-i
va întâlni şi la Paris. Câţiva scriitori – nu-i cunosc încă
personal – au, deja, încă din această fază a călătoriei,
când palmaresul nostru turistic nu adună decât două
zile, în mare parte festive, petrecute la Lisabona, un aer
de vedete mediatice. Îşi pun o mină serioasă în faţa reporterilor,
se lasă filmaţi la mese în vagonul-restaurant,
cu ţigara aprinsă între degete şi cafeaua aburindă. Urmărindu-i
de la distanţă, poţi crede că tocmai în acest
moment schiţează noi strategii de dezvoltare culturală
a Europei şi a lumii întregi nicidecum că răspund la
întrebări naiv-cognitive despre frumuseţile Lisabonei,
despre cărţile publicate, despre curajul de a te avânta
într-o asemenea aventură cu trenul etc. Pe scurt: încep
să se declanşeze vanităţile confratelui scriitor, «creator
de lumi şi modelator de conştiinţe». Şi abia e începutul…După
vreo două ore, vânzoleala ziariştilor se
mai linişteşte, în schimb, începe migraţia participanţilor
la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă,
dornici să se cunoască, alţii, dimpotrivă, se izolează,
apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet,
o comunitate veselă şi lipsită de griji se declanşează
într-o frenezie de nestăpânit…” (p.47-48)
“VITALIE CIOBANU: Recitalul lui Vasile Gârneţ şi
cel al letonului Maris Čaklais de la Café de la Mairie, din
arondismentul 6, a avut aerul unei serbări de familie: la
etajul localului, într-o sală de mese pentru aproximativ
50 de persoane – mobilier de lemn patinat de vreme, ai
zice , tipic pentru o cafenea literară la Paris - doamna
animatoare face prezentări flamboaiante, o orchestră
de cartier, apărută ca din senin spre surpriza generală,
creează un fluid de voie bună şi relaxare, care şterge
emoţiile celor doi protagonişti şi încălzeşte publicul.
Sanda Stolojan a venit special pentru evenimentul cultural
programat în după-amiaza aceasta în Piaţa Saint-
Sulpice şi cu un interes special pentru poezia română
din Basarabia. «Foarte frumos, domnule!», aplaudă ea
recitalul lui Vasile. Discutăm despre România (alegerile
locale), Moldova (situaţia politică, starea culturii), despre
viaţa scriitorilor la Paris.” (p. 131)
“VITALIE CIOBANU: Literatur Express Europa 2000
şi-a atins ultima haltă, fac şi eu ultima însemnare în
acest jurnal. E ora 3.14 dimineaţa. Sunt în camera mea
din hotel, printre lucrurile mele împrăştiate, încep să împachetez
pentru plecarea de a două zi, spre Chişinău.
A fost frumos, spectaculos, tulburător. Acum înţeleg că
ceea ce am câştigat în aceste 45 de zile de călătorie,
pe lângă nişte fapte trăite, a fost spiritul de comuniune.
Chiar dacă nu exstă (am mai spus-o) cineva (sau foarte
puţini) care să fi socializat absolut cu toată lumea din
tren – am fost totuşi peste 100 de inşi! ne resimţeam
apartenenţa «de trib». Glumeam, ne salutam de zece
ori pe zi, eram legaţi prin fire invizibile, conştienţi că
suntem – fiecare în parte – un element dintr-un tot întreg,
că avem o misiune care transcende micile noastre
ambiţii, fără de care totuşi o asemenea aventură n-ar
fi fost posibilă. Şi aşa, «legaţi», vom rămâne o vreme.
Într-un anumit sens, pentru totdeauna, la nivelul memoriei
afective. Relaţia va mai funcţiona, în mod real,
prin contacte individuale şi, poate, prin «reţeaua literară
internaţională». Deocamdată însă nu mă gândesc la ce
ar putea fi după. Mă scufund în mine însumi, îmi torc
tristeţea finalului. «Nu e un sfârşit, e doar un început!»,
a spus Felicitas Hoppe la despărţire, la serata care, teoretic,
ar mai trebui să continue încă preţ de vreo oră,
până la 4 dimineaţa. Nu-şi putea stăpâni lacrimile de
56