download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Literatura artistică
propriul neam, drama trăită, după sugestia autorului,
de către orice basarabean care s-a avântat spre sânul
Patriei, cel care a resimţit această stare de fapt potrivnică
este scriitorul însuşi. „Şi atunci am avut revelaţia.
Mă gândisem la Cicikov, vânzătorul de suflete moarte al
lui Gogol. Suflete moarte, suflete moarte, suflete moarte.
Aveam soluţia. Aveam şi artefactece, şi martorii. În
cazul meu soluţia erau morţii noştri români, ardeleni,
regăţeni sau basarabeni, deoarece erau ai noştri şi ai
„dânşilor” deopotrivă. Erau veriga, liantul, „specia” de
români întregi, „rasa” dispărută de români care au trăit
în Ţara reunificată”.
Oleg Garaz este un povestitor înnăscut. El nu încearcă
să facă paradă de stil, de efecte sau de construcţie
elaborată, dar după câteva fraze devine evident
de parcă ne aflăm în faţa unui narator subtil, capabil să
dezvolte cele mai normale sau, pe alocuri, cele mai penibile
subiecte, cu sensibilitate şi culoare. De la distanţă
paginile par un roman de ficţiune, de aproape par o
confesiune spusă între patru ochi. Dar nu pierd nici o
clipă din autenticitate, din emoţie, din viaţa pe care o
demontează şi o readuce cu precizie şi conştinciozitatea
unui ceasornicar.
Lectura prozei Territoria e bulversantă şi acaparantă,
stânjenitoare şi seducătoare. E o bucată de istorie şi
în acelaşi timp o bucată de ficţiune şi, pesemne, una
dintre puţinele lecturi obligatorii pentru oricine doreşte
să înţeleagă, măcar în parte, relaţiile României cu Moldova,
sau din contra, pentru cei care caută un bun roman
pentru o lectură captivantă. Aceasta este o carte
eveniment. Citiţi şi verificaţi.
Gârneţ, Vasile. Literatur express: Europa de la fereastra
vagonului / Vasile Gârneţ, Vitalie Ciobanu. – Bucureşti : Cartea
românească, 2007 – 466 p.
Doi scriitori din Moldova, Vitalie Ciobanu şi Vasile
Gârneţ, relatează – «pe două voci» – fascinanta istorie
a unui periplu literar de excepţie. Proiectul, cel mai
ambiţios din câte s-au derulat până acum în materie de
«aventuri literare», a celebrat procesul de unificare europeană
în siajul magic al sfârşitului de secol şi de mileniu.
Vestul şi Estul, două feţe ale aceluiaşi continent,
se reflectă în jurnalul celor doi autori, intelectuali admirabili,
ca într-un joc de oglindă de la Oceanul Atlantic
până la Golful Finic, scrutată cu un ochi critic, «irigată»
de imaginaţia artistică a martorilor – călători.
Aceste pagini de jurnal consemnează călătoria prin
cele 18 oraşe ale Europei, care au găzduit în anul 2000
Literatur express-ul – un proiect cultural la care au participat
peste o sută de scriitori din toată Europa. Traseul
Trenului Literaturii a reconstituit, după aproape o sută
de ani, o rută a Expresului Nord-Sud, care traversa Europa
de la Lisabona la Sankt Petersburg via Paris şi
Berlin. Legenda spune că, la sfârşitul secolului al XIXlea,
bancherul Georges Nagelmackers din Bruxelles a
avut un vis: un tren care traversează Europa fără a se
opri la frontiere, fără a schimba vagoanele, în pofida
diferitor ecartamente ale liniei. Acest tren ar fi trebuit să
străbată, în numai 90 de ore, distanţa de la Lisabona la
Sankt Petersburg, via Paris şi Berlin. Visul lui George
Nagelmackers devine realitate în 1896, când Expresul
Nord-Sud este pus pe linie. În 1905, deja, el dobândeşte
faima celui mai rapid tren din lume şi este recunoscut
pentru decoraţiunea luxoasă a vagoanelor, pentru personalul
stilat şi poliglot, chemat să servească nişte pasageri
“de sânge albastru”. Epoca de aur a trenului se
încheie odată cu atentatul de la Sarajevo. După Primul
Răzbiu Moldial, compania care asigura exploatarea Expresului
Nord-Sud îşi pierde dreptul de a mai circula în
Rusia, devenită stat totalitar. Tentativele de a-l pune în
circulaţie între anii 1945-1948 eşuează, apoi ideea este
abandonată. După 86 de ani, Trenul Literaturii - Europa
2000 a preluat vechea tradiţie, dar nu pentru a-l reda
circulaţiei obişnuite, ci pentru a regiza un experiment
singular, literar şi uman deopotrivă.
“104 scriitori din 43 de ţări ale Europei, 45 de zile
de drum – în vara anului 2000 - străbătând 11 ţări, poposind
în 18 oraşe, acoperind circa 7 mii de kilometri,
schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri
orare, străpungând 13 frontiere – doar această simplă
55