download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Literatura artistică
Galaicu-Păun, Emilian Yin Time. – Stuttgart : Pop Verlag, 2007.
– 124 p.
Anul 2007 a fost
semnificativ prin faptul,
că pentru prima dată,
un volum integral al
unui poet basarabean
a fost tradus şi editat
în Occident. Este vorba
de Yin Time de Emilian
Galaicu-Păun. Volumul
a apărut la Editura Pop
Verlag din Stuttgart, în
traducerea lui Hellmut
Seiler, un foarte bun
poet german născut
la Timişoara şi stabilit
la Munchen în 1970. Hellmut Seiler a lucrat asupra
traducerii trei ani. Acest volum de poezie (traducere
integrală a cărţii Yin Time, publicată de Editura “Vinea”
din Bucureşti în 1999) a apărut într-un tiraj de 1000 de
exemplare, lui Galaicu-Păun revenindu-i 30 de exemplare
de autor.
Prefaţa volumului este semnată de Alexandru Cistelecan,
considerat la ora actuală unul dintre cei mai
importanţi critici de poezie din România.
„Ein Schilfrohr, auf dem ein romantischer Christuskopf
steckt: So wirkt Emilian Galaicu-Păun auf der
Straße. Doch weder das Schilfrohr noch das Christusgesicht,
die sich hieratisch zwanglos verbinden, stehen
lediglich für sein bürgerlich-öffentliches Erscheinungsbild.
Sie reichen vielmehr bis ins Mark seiner Poesie,
deren thematische Struktur und visionäre Dialektik
sie bestimmen. Auf einer ersten Ebene wird das Reale
symbolisch erkundet, das Sakrale hingegen realis-tisch,
um dann auf einer zweiten Ebene in einem
dinghaften Festscheiben der Illuminationen beziehungsweise
einem illuminierten Festschreiben der Dinge zu
verschmelzen. Hinzu kommt, dass sich diese beiden
Schreibweisen so eng ineinander verschränken, dass
sie kaum noch zu unterschieden sind, wenn die überbordende
Vorstellungskraft den Elfenbeinturm gleichsam
zum Bersten bringt und sich als Flutwelle eines poetischen
Ausdrucks ergießt, dessen Offenbarung sich
als konkreter Spasmus vollzieht, während der Spasmus
sich als durchlässige, aber grausige Grammatik des
Mysteriums offenbart. Daraus entsteht eine Dichtung
voller elektrischer Spannung und konvulsivischer Zuckungen
– oder Erschütterungen – des Wesens wie der
Sprache; eine Dichtung, die eben erst einer peinigenden
Vision entronnen zu sein scheint und eine rasende
Imagination in kaum zu kontrollierender Panik auf dem
Papier zu bezwingen sucht. Denn es ist dieser romantisch
geprägte Furor, aus dem sich die visionäre Grund-
haltung von Emilian Galaicu-Păuns Gedichten herleitet;
sogar die Realitätsbezüge, die brutalen Einschnitte
des Banalen, zeugen von prophetischem Fieber – es
handelt sich nicht um simple Wiedergaben, sondern
um vehemente Verallgemeinerungen von Ängsten, so
dass die Wirklichkeit, und sei sie noch so bedrängend,
weniger auf der Wort- als vielmehr auf der Vorstellungsebene
zum Tragen kommt: als imaginative Hypothese
und Hypostase, als entropische Epiphanie”.
Prof. Dr. Al. Cistelecan (p. 117-119)
Dar reproducem în întregime prefaţa lui Alexandru
Cistelecan la volumul “Yin Time” în limba română.
“O trestie în vârful căreia e înfipt un cap de Christ
romantic: acesta e Emilian Galaicu-Păun pe stradă. Dar
nici trestia, nici chipul christic, îmbinate într-o hieratică
dezinvoltă, nu rămân o strictă emblemă civilă, pur
stradală. Din contra, ele participă profund la poezie,
atât la structura tematică a acesteia, cât şi la dialectica
şi freatica viziunii. Pe primul nivel, corporalitatea e
explorată în metodă simbolică, în vreme ce sacralitatea
e consacrată în metodă realistă; pe al doilea, ele se contopesc
într-o scriitură corporală a iluminărilor sau într-o
scriitură iluminată a senzaţiilor. Iar cele două scriituri
se împletesc, la rândul lor, până la indistincţie, într-un
fel de stihialitate dezlănţuită a imaginarului, descărcat
în ample tensiuni expresioniste în care revelaţia are
concreteţea imediată a spasmului, iar spasmul are gramatica
diafană - şi atroce, totodată - a misterului. Iese
astfel o poezie de înalt voltaj şi de ample convulsii – sau
cutremure - atât ale fiinţei, cât şi ale limbajului; o poezie
parcă abia scăpată din teroarea viziunii şi care răsfrânge
în pagină o panică vag controlată a propriei furori imaginative.
Căci poezia lui Emilian Galaicu-Păun dintro
astfel de furoare cu fond romantic îşi trage principiul
vizionar şi chiar reporturile de cotidian, inserţiile brutale
de real, exprimă la el o condiţie de febră profetică; nu
sunt simple transcripţii, ci inducţii violente de angoase
iar realul, oricât de imediat, se proiectează, de fapt, nu
ca notaţie, ci ca ipoteză şi ipostază imaginative, ca epifanii
entropice.
Discurs eruptiv, baroc, expansiv în temele sale şi
de neoprit în avalanşele sale imaginative, încercând să
cumuleze în sine toate valenţele unei stări, condiţii sau
simbol (lucruri care, la el, fac întotdeauna un nod inextricabil),
pe criteriul unei «exhaustivităţi» vizionare, poezia
lui Emilian Galaicu-Păun pune - cel puţin în aparenţă
- în contradicţie principiul expansivităţii vizionare şi al
elanului extensiv al scriiturii cu acela al profunzimii şi
esenţializării. Şi, fireşte, nu le-ar pune în contradicţie
dacă nu le-ar folosi simultan, dacă n-ar încerca să pacifice
două poetici ce par a se exclude tranşant. Numai
că Emilian Galaicu-Păun «esenţializează» chiar în
52