download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Ştiinţa literaturii
bunici în viaţă care îşi vor urechea nepoţii dacă nu le va
plăcea ce-au scris despre ei”, povesteşte Marius Chivu
în argumentul volumului.
“Cuvântul «bunici» a avut întotdeauna o aură magică
pentru mine : era asociată cu o imagine idilic patriarhată,
o pereche de bătrânei blajini, senini, pufoşi ca
pâinea caldă, într-o casă bătrânească de la ţară – neapărat
de la ţară – unde petreci vacanţele” (Antoaneta
Ralian). “Toţi copiii au amintiri despre bunicii lor, pe
care, devenind adulţi, le idealizează”, spune Tia Serbanescu.
Bogdan Chivu descrie “Fără bunici nu ai casă,
n-ai curte, nu ştii să dormi şi să ghiftuieşti cu plăcere,
să înoţi pe ascuns. Fără bunici mediatori între copii şi
părinţi, între părinţi şi copii, cadru şi mediu al familiei
propriu-zise, nu există nici părinţi, nici copii, n-ai părinţi,
sau te cerţi toată vremea cu ei. Bunicii sunt puntea cu
taţii şi mamele …Bunicii îi învaţă, îi cresc şi pe părinţi
şi pe copii (se desăvârşesc pe ei înşişi): reglează, potrivesc
neîncetat relaţiile părinte-copil”.
În volum sunt date şi un fragment de roman scris de
Filip Florian şi un poem scris de Şerban Foarţă.
La final, volumul cuprinde şi un mic album cu fotografii
a unora dintre bunicii care apar în paginile cărţii.
Între cele 20 de fotografii de epocă se găsesc imagini
cu bunicii lui Matei Călinescu, Ana Blan Comănescu
sau Andrei Oişteanu.
Şi dincolo de scundele povestiri, interesante sunt în
Cartea cu bunici şi scurtele prezentări ale autorilor care
au scris în volum. Fiecare şi-a scris propria prezentare.
Mircea Mihăieş scrie că este “un om care adoră să stea
acasă”, în timp ce Nora Iugă declară despre propria
persoană “că nu se plictiseşte niciodată să meargă la
piaţă”, Andrei Pleşu mărturiseşte că ascultă toate tipurile
de muzică: „Ascult cu plăcere muzică, toate tipurile
de muzică, după împrejurare. De curând, am găsit întrun
magazin de muzică din Berlin un cântăreţ care îmi
plăcuse foarte mult cu patruzeci de ani în urmă şi de
care uitasem. Avea o orchestră plină de haz la Napoli, îl
chema Renato Carosone. Mi-a făcut mare plăcere să-l
ascult o după-amiază întreagă fără să am impresia că
am pierdut timpul. Îmi place să stau. Nu-mi iese chiar
statul de tip zen, dar îmi iese zăcutul: să mă destind
complet, să nu mi se ceară nimic, să las corpul şi toate
anexele lui în orizontul unei bucurii fără iluzii. Şi îmi place
să stau de vorbă. Taclaua este o bucurie privată care
mă face să mă simt foarte bine”.
Deci, acesta este un proiect pe cât de drăguţ şi tandru,
pe atât de serios şi substanţial, cu multe straturi şi
atingând de fapt extrem de multe probleme, datorate pe
de o parte, scriitorilor care au contribuit cu texte, figuri
speciale ale vieţii literare şi culturale româneşti şi pe de
altă parte, temei ce permite textelor să aibă infinite deschideri
şi lasă libertate de exprimare absolută autorilor,
aşa că fiecare se joacă cu talentul lui cum vrea şi cât
vrea, dar ceea ce a ieşit este extraordinar.
Această colecţie de texte reuşeşte să fie o lectură
de calitate, emoţionantă, cu numeroase poveşti extraordinare
despre bunici care vă vor incânta serile.
47