download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Ştiinţa literaturii
Ştefan Cacoveanu “Eminescu la Blaj”
“Pe Eminescu l-am cunoscut din poeziile publicate în Familia, revista d-lui Vulcan, care apărea pe atunci la
Budapesta.
Eminescu era stabilit în Bucovina, la Cernăuţi. Trăia aşa dară între românii din Austro-Ungaria şi poeziile lui publicate
pe atunci în Familia. Pe cetitorii Familiei ne lăsară încântaţi întru atâta, că numele lui rămase înfipt în mintea şi
inimile noastre. Numai aşa se explică împrejurarea că a doua zi după sosirea lui în Blaj, în studenţime fierbea vestea
şi pe buzele tuturora sunau cuvintele: e aici Eminescu, e aici Eminescu! Aceasta fu în 1866, prin luna lui mai, pe la
sfârşit. Doritor de a-l cunoaşte, am ieşit în piaţa de dinaintea gimnaziului, locul de întâlnire al studenţilor.
Aici i-am făcut cunoştinţa.
Era un tânăr între 16-17 ani, de statură mijlocie, frumos şi roşcovan. Avea un păr negru dat îndărăt şi lung, părea
a nu fi tuns de ani de zile.
Era într-un surtuc de peruvian negru, ros, scurt în mâneci şi rupt în coate; în nişte pantaloni de altă culoare (gălbui
mi se pare) scurţi de i se vedea de sub ei până la înfăşurări ciobotele scâlciate şi prăfuite. Pe cap purta, deşi era
cald deja, căciulă neagră, grea, săoasă de miel. Nu ştiu cum să îmi explic împrejurarea că acest exterior neglijat nu
ne era bătător la ochi. Poate fiindcă la Blaj unde studia sărăcimea, se aflau încă mulţi ca el, rău situaţi şi îmbrăcaţi şi
apoi la un talent aşa mare cum îl ţineam noi, ni se părea cumva naturală această lăpădare de sine”. (p. 167)
N. A. Bogdan “Amintiri despre Eminescu”
“Eminescu a ocupat puţin timp locul de redactor al „Curierului de Iaşi”, foaia publicaţiilor oficiale de resortul Curţii
de Apel din localitate, în care a scris diferite articole, unele cu valoare literară, altele de simplă bucătărie gazetărească,
din care o mare parte au făcut să se reproducă în diferite reviste şi în unele din volumele ce s-au editat în urma
morţii lui, de asemenea a ocupat un timp relativ scurt postul de subbibliotecar la Biblioteca Universităţii ieşene, post
care, drept vorbind, nu era decât o sinecură ce se dase prin stăruinţa unor membri influenţi ai Junimii de pe atunci
şi mai ales a răposatului Ştefan Vârgolici, ca cel mai prietenos pentru Eminescu.
În acest interval viaţa ce o ducea el era aceea a solitarului, a becherului nepăsător de lume şi de el însuşi, locuind
totdeauna câte o odăiţă în fundul vreunei curţi din care adesea proprietarii îl strămutau fără voia lui din cauza
neplăţii de chirie la timp, neavând altă mobilă decât un pat de vergi de fier, o masă şi două scaune şchioape de
lemn alb, o cofă cu capac şi o cană de băut apă, care nu era schimbată câte 5-6 zile, şi prin toate ungherele odăii,
aruncate fără nici o grijă, jurnale, cărţi, bucăţi de hârtie rupte sau obiecte stricate. Păianjenii ţineau loc de zugrăveli,
din geamuri două-trei totdeauna sparte, după sobă îngrămădite câteva albituri purtate ce aşteptau mult până să vie
spălătoreasa să le ia.
De multe ori, zile întregi, Eminescu, sta singur în casă, fie din cauza unei boli temporare, fie că aşa-i venea la
socoteală, până ce venea câte un prieten intim ca Miron Pompiliu, Mihai Vasiliu şi alţii, care-l scoteau cu anevoie din
camera lui. O neglijenţă absolută de sine îl făcea să se hrănească adesea zile întregi numai cu nuci şi pâine sau alte
asemenea delicatesuri şi să se poarte mai totdeauna cu hainele soioase descusute şi cu părul neîngrijit. O boală
crudă, rezultatul traiului singuratic şi al lipsei de care neîncetat suferea, se acapara de el; corpu-i întreg se acoperi
de răni; suferinţa şi dezgustul curând îi copleşi creierul şi geniul”. (p. 181)
Ţarălungă, Ecaterina. Dicţionar ilustrat al scriitorilor români.
– Bucureşti : Litera Internaţional, 2007. – 464 p.
Peste hotarele ţării, la Bucureşti, a apărut o carte din
domeniul filologiei, semnată de autoarea de peste Prut,
Ecaterina Ţarălungă. Prezentăm câteva date biografice
despre autoare, înainte de a prezenta cartea apărută
recent.
Ecaterina Ţarălungă este născută la 1 august 1947
- la Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău. În acelaşi oraş a absolvit
Şcoala Primară şi liceul. După liceu, în 1970 a absolvit
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere.
Şi-a facut doctoratul, devenind doctor în ştiinţe filologice
al Universităţii din Bucureşti (1973). A debutat în România
literară cu un articol despre câţiva scriitori români.
Drept locuri de muncă i-au fost editura Minerva. În perioada
1991-1995 a condus colecţia Biblioteca pentru
toţi, care a editat seria de cultură generală a autorilor
străini. A avut şi o funcţie la Ministerul Culturii, Departamenul
publicaţii, care se ocupa de revistele de cultură,
la fel, la Muzeul Literaturii Române, la Uniunea Scriitorilor.
A mai fost printre organizatori şi participantă la colocvii
naţionale, mai exact a susţinut colocviile naţionale
de critică literară ale revistei Transilvania, desfăşurate
în 11 ediţii anuale, cu materialele publicate în întregime.
La fel, a fost şi printre organizatorii centenarelor Mihai
Eminescu şi Ion Creangă (1989). A reluat şi seriile de
43