download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Ştiinţa literaturii
Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor / Selecţ., pref.
Daniel Corbu. – Iaşi: Princeps Edit, 2005. – 442 p.
Este inutil să-l prezentăm pe marele poet al neamului
românesc sau să adăugăm ceva la cele cunoscute
despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu.
Folosindu-ne totuşi de prilejul apariţiei la Iaşi a lucrării
de faţă, deşi în reeditare, o vom prezenta în cele
ce urmează. Aşa cum afirmă autorul însuşi, despre
Eminescu s-a scris enorm în multele decenii ce s-au
scurs de la moartea sa, ceea ce înseamnă că „bibliografia
completă a acestor studii acoperă o întreagă
bibliotecă” (p. 5).
A excelat în toate: este poetul nostru naţional, cel
mai profund artist al limbii române, poet cu o strălucită
activitate ziaristică şi formator al conştiinţei naţionale,
acestea şi altele de care s-a ocupat făcute tumultuos şi
„cu o inegalabilă risipă de energii” (p. 5).
In conformitate cu afirmaţia autorului, „ideea cărţii e
veche şi îndelung stăruitoare.” (p. 6) Realizarea intenţiei
a fost posibilă abia când au fost deschise fondurile
secrete ale bibliotecilor româneşti, „când libertatea de
a spune anumite adevăruri nu mai stă ghemuită-n saci
şi adună mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Eminescu
în carne şi oase, au avut atingeri cu el în scurta-i
trecere pe pământ.” (p. 7)
În lucrare au fost adunate evocările semnificative, importante
pentru cunoaşterea poetului Mihai Eminescu şi
a operei sale şi au fost eliminate cele de suprafaţă, scrise
lejer, din dorinţe de ataşare unui mare om.
O chestiune regretabilă în publicarea memoriilor despre
poet este doar faptul că nu a existat vreun cercetător
de vocaţie, care l-ar fi cunoscut îndeaproape pe Eminescu
şi a înregistrat datele sau vreun interlocutor. Pe de
altă parte, punctul de plecare nu poate fi nici un jurnal al
lui Eminescu, pentru că nu a fost consemnat. Unele mărturii
despre el, puţine şi nesemnificative pot fi desprinse
din scrisori şi doar cele care s-au păstrat, adresate V.
Micle, T. Maiorescu, I. Creangă, familiei etc.
Multe din aceste corespondenţe sau articole au apărut
în periodice de atunci, în special puţin după moartea
poetului. Multe pagini din volumul prezentat se datorează
lui Teodor V. Ştefanelli, coleg cu Eminescu atât la
Şcoala Primară din Cernăuţi, cât şi pe vremea studenţiei
la Viena. Şi după afimaţiile alcătuitorului volumului, anume
T.V. Ştefanelli „a reuşit să realizeze un portret moral
complet în prima carte dedicată în întregime poetului,
Amintiri despre Eminescu”. Un alt merit în vederea mărturiilor
despre poet îl are revista Familia, având în vedere
perioada aflării lui Eminescu la Blaj în calitate de student
privatist (1866). La fel, Elie Dăianu şi-a adus contribuţia
în publicarea unor materiale despre Eminescu, dânsul
adunând şi comentând evocările sale în volumul Eminescu
la Blaj. Amintiri de la contemporani (1914). Aici au
fost incluse şi cele mai relevante amintiri ale lui Slavici,
care l-a cunoscut pe Eminescu la Viena, au fost colegi la
revista Timpul, fiindu-i prieten şi gazdă.
În total, putem număra 74 de evocatori, cărora le
aparţin pagini din prezentul volum. Aşa cum s-a exprimat
alcătuitorul cărţii, „principalul personaj secundar” al cărţii
este Titu Maiorescu. Iar A. Xenopol, A. C. Cuza, C. Negruzzi,
C. Meissener, N. Gane, S. Bodnărescu, I. Alecsandri,
M. Kogălniceanu completează strălucita pleiadă
a marilor personalităţi care l-au evocat pe M. Eminescu.
Nu în ultimul rând la întregirea memoriilor, evocărilor,
a datelor despre personalitatea poetului au contribuit
scrisorile Veronicăi Micle. În acest sens, alcătuitorul
cărţii le-a ales pe cele mai puţin cunoscute şi anume
din arhiva familiei Zarifopol. Din volum mai fac parte şi
mărturii ale membrilor familiei: fraţi, surori, nepoţi.
Bazându-se pe cele peste două sute de evocări şi
mărturii ale contemporanilor, cel ce a îngrijit de volum
schiţează un portret marelui poet „care a întruchipat toate
datele geniului tutelar al gândirii şi simţirii româneşti”.
(p. 8)
Aducem câteva fragmente din volumul prezentat:
42