download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Ştiinţa literaturii
lui dun Călin, figură între vampir şi zburător, autoarea
construieşte o demonstraţie extrem de sensibilă la
detalii, mai ales la cele ţinând de elementele materiei
ca mărci ale demoniacului, elemente care organizează
imaginarul şi sensurile arhetipale ale textului. În ceea
ce priveşte Luceafărul, între “apariţia demonică” şi “seducţia
satanică” Gisèle Vanhese fixează reperele unei
hărţi imaginare a alhimiei tenebroase, cuprinzându-i pe
Baudelaire, Eminescu şi Vrubel. Extrem de importantă
este analiza asupra Cătălinei prin care demonstrează
autoarea, Eminescu a creat un personaj feminin original,
ieşit din cadrele romantismului. Refuzul Cătălinei de
a deveni victima demonului seducător o aduce mult în
proximitatea “femeii fatale”, “la belle dame sans merci”
a decadentismului de la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea.
Formularea concluzivă a cercetătoarei italiene
merită reprodusă: “Così, alla fine del XIX secolo, il mito
del demono romantico raggiunge, con Eminescu per la
poesia e con Vrubel per la pittura, la sua espressione
più perfetta nella cultura europea”.
Eseul Rodicăi Zafiu, Fantastico, ironia e destrutturazione
dell’io: transizioni e rotture testuali nella novella
Sărmanul Dionis, propune o perspectivă naratologică
asupra vocilor şi punctelor de vedere din nuvela eminesciană
, textul literar fiind ca o construcţie narativă
oscilatorie, între realism şi fantastic.
Tema vampirilor în poezia românească preromantică
şi romantică reprezintă substanţa unui excelent studiu
al lui Giovanni Magliocco, intitulat Tra angelismo lunare
e vampirismo plutonico : Strigoii di Mihai Eminescu. Un
excurs impresionant prin erudiţie comparatistă în domeniul
lingvisticii antropologice (tratând etimologia europeană
a termenilor strigoi, vârcolac, pricolici, zburător,
vampir etc.) prefaţează analiza extinsă a imaginarului
din poemul eminescian. Liniile principale ale interpretării
urmăresc portretele spectrale (masculin şi feminin),
ca reprezentări ale esenţei demonice; magul şi imago
mundi; îngerul-vampir (între lunar şi plutonic); funcţiile
descântecului magic.
Un studiu de traductologie însoţit de argumente de
poetică eminesciană, cu aplicaţie asupra poemelor Luceafărul
şi Călin, semnează tânăra cercetătoare şi traducătoare
Katia Stabile. Reluând dezbaterea mai multor
probleme legate de transpunerea în italiană a limbii
poetice româneşti al secolului nouăsprezece, autoarea
găseşte soluţii pentru traducerea unor termeni extrem
de dificili din lexicul eminescian, precum “zburătorul”
sau “luceafărul”. Eseul funcţionează ca un bun preambul
pentru lectura textelor din a treia secţiune a volumului,
unde se găsesc versiunile italiene ale poemelor
Călin-file din poveste, Luceafărul (ambele traduse de
Katia Stabile) şi Strigoii (în traducerea lui Giovanni Magliocco),
la care se adaugă traducerea din germană în
italiană a poemului Lenore de Gottfried Bürger, semnată
de Fernanda Cirimele.
Secţiunea mediană a volumului, intitulată generic
Poetica del fantastico, este alcătuită din şapte studii de
analiză a imaginarului şi literatură comparată, pe subiecte
din literaturile americană, engleză, argentiniană,
franceză şi albaneză. În La ballata del fratello morto e la
cavalcata fantastica, Franco Altimari şi Giovanna Nanci
iau ca pretext o baladă albaneză pentru a realiza un
studiu asupra variantelor balcanice ale invariantului tematic
al “cavalcadei fantastice”.
Richard Kidder analizează, în Bewitched by Reason:
Rescripting the Covenant in Sleepy Hollow, un
caz de rescriere (sub forma scenariului cinematografic)
a nuvelei lui Washington Irving, The Legend of Sleepy
Hollow, din 1819, cu toate implicaţiile unei cercetări
comparative asupra artei cinematografice şi a câtorva
dintre produsele sale reprezentative.
Marilena Parlati oferă o subtilă imagine comparativă
asupra practicilor discursive ale fantasticului şi monstruosului
în literatura “ottocento”-ului englez (Poetiche
del residuo nel secondo Ottocento britannico).
După lectura critică pe care Emanuela Jossa o face
cu referire la categoriile fantasticului, aşa cum apar ele
în povestirea Axolotl de Julio Cortázar, Yannick Preumont
dezbate structura lingvistică şi discursivă a fantasticului
în ceea ce autorul numeşte “romanul familial
belgian”. Studiul se intitulează Foyer et folie: Quelques
paramètres linguistiques du fantastique.
În Amore e Morte ne Le coup de grâce de Marguerite
Yourcenar: La cavalcata notturna di Éric et Sophie,
Annafrancesca Naccarato urmăreşte detaliat reconstrucţia
unui nucleu al imaginarului fantastic din Lenore
al lui Bürger în formula epică din proza lui Yourcenar.
În sfârşit, în ultimul eseu al secţiunii, semnat de
Gisèle Vanhese, autoarea explorează urmele antropologice
mai profunde ale imaginarului morţii la Bürger,
Yourcenar şi Ismail Kadare, în substanţa poematică a
unei balade arhaice albaneze, cea a cuplului Constantin
şi Doruntina.
Volumul Eminescu Plutonico: Poetica del fantastico
demonstrează, aşadar, o impresionantă unitate tematică,
pe de-o parte, dar şi o remarcabilă amplitudine a
câmpurilor cercetării, pe de altă parte. Cartea ar merita
din plin o traducere în română şi publicarea în ţară, întrucât
ea reflectă o imagine fidelă şi onorată a literaturii
şi culturii româneşti în context balcanic, european, universal.
41