download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Sport
Alexandru, odată cu vârsta, a îndrăgit şi mai mult
ciclismul. Printre semenii săi Alexandru Pliuşchin era de
neîntrecut. Pentru a-şi perfecţiona măiestria, însă, avea
nevoie de condiţii optime de pregătire, condiţii pe care
Chişinăul nu i le putea oferi. Şi tocmai atunci în cariera
tânărului ciclist intervine o schimbare benefică – el este
invitat la Centrul internaţional de ciclism din Elveţia.
Antrenorul Daniel Gisiger şi-a dat seama că Alexandru
Pliuşchin e un ciclist talentat. Acest talent însă trebuia
modelat, dezvoltat.
Trei ani de muncă au dat rezultate frumoase. În anul
2006 îşi înscrie în palmares primele trei performanţe.
Devine Campion mondial la grupa de tineret în cursa
pe distanţă de 150 kilometri. Apoi cucereşte medalia
de bronz la Campionatul mondial de ciclism pe pistă,
urmată de titlul de campion european la această probă.
Adevăratele calităţi de performer şi le-a demonstrat
în anul 2007 la Campionatul Mondial din Republica
Africană de Sud. Alexandru a plecat la Cape Town cu
un singur gând : să se califice la Jocurile Olimpice de
la Beijing. Şi acest vis l-a îndeplinit. La acest Campionat
el a devenit campion mondial, titlu pe care nu l-a
obţinut nici un ciclist moldovean. Dar el nu s-a limitat
la această victorie. Având biletul de plecare la Olimpiada
–2008, Alexandru Pliuşchin participă şi la cursa în
grup pe distanţa de 190 kilometri, rezervată tineretului.
În final, cucereşte medalia de bronz şi, în acelaşi timp,
îndeplineşte baremul olimpic şi la ciclism pe şosea.
Conform acestor rezultate, Alexandru Pliuşchin a
ocupat locul doi în topul celor mai buni sportivi moldoveni
ai anului 2007, după halterofilul Igor Bour.
Boxerul Ion Gonţa
Când a intrat pentru prima dată în sala de box, Ion
Gonţa avea vreo 12-13 ani. A făcut-o întâmplătior. Un
prieten l-a invitat să meargă cu el la Clubul Sportiv
“Iunosti”. S-a dus şi i-a plăcut. Primul lui antrenor, Anatol
Pîca, a apreciat calităţile de pugilist.
Dar a venit timpul când trebuia să-şi verifice forţele
cu boxerii de pe alte meleaguri. Debutul a fost mai mult
decât promiţător – locul doi la Turneul internaţional de
tineret de la Sevastopol. Pe atunci avea 17 ani. Un an
mai târziu iese învingător la Turneul internaţional de la
Belgrad, la categoria 63,5 kg. Mai mult ca atât. El a fost
desemnat cel mai bun, cel mai tehnic boxer.
După victoria de la Belgrad, au urmat turneele de la
Istambul, Sofia, Moscova, care i-au adus în palmares
noi succese. La 20 de ani el ia o decizie surprinzătoare
– trece la boxul profesionist. A făcut-o imediat după
Cupa Europei de la Lvov, turneu la care a cucerit medalia
de argint la categoria sa de greutate.
Primul succes în noua carieră a venit în 1999, întrun
duel cu un boxer ucrainean, victorie ce i-a adus titlul
de campion al Europei de Est şi al Asiei Centrale. În
acelaş an, câştigă turneul de la Dnepropetrovsk, unde
l-a învins pe polonezul Mariush Beskupski.
34
Au urmat alte meciuri, alte turnee, de la care tânărul
pugilist moldovean s-a întors acasă cu victorii. În 2006, la
Toliatti, el devine campion al CSI. În disputa pentru acest
titlu, compatriotul nostru îl învinge pe Aslan Naderbegov,
campionul Rusiei. Peste câteva luni, Ion Gonţa îl învinge
la Chişinău pe ucraineanul Aleksandr Veliciko.
Această victorie l-a urcat cu câteva trepte în ierarhia
continentală, dar încă nu-i permitea să susţină un
duel pentru titlul european. Trebuia să treacă printr-o
încercare – meciul de calificare cu rusul Nicolai Teleliuk,
disputat la Sankt Petersburg. A fost un duel dificil
pe durata a opt runde, în care Ion Gonţa a terminat
învingător. Astfel, la 29 de ani obţine dreptul să lupte
pentru centura de campion european.
În februarie 2007 a avut loc forul continental la Celeabinsk.
Adversar i-a fost ucraineanul Aleksandr Borovski.
Meciul a durat 12 runde, după care toţi cei trei
arbitri i-au acordat victoria boxerului moldovean. Astfel
el a devenit posesorul centurii de aur de campion european.
Ion Gonţa îşi doreşte acum ca în colecţia sa de trofee
să fie şi centura de aur de campion mondial. 23 de
victorii în 24 de meciuri susţinute în ringul profesionist
constituie o chezăşie sigură pentru realizarea acestui
obiectiv.