download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Arta militară
Stoian, Dan. În zbor spre cetăţile nistrene: memorii de război
(iunie 1941- noiembrie 1941). – Bucureşti: Editura Semne, 2007.
– 489 p.
În pragul senectuţii, neobositul general aviator Dan
Stoian a dat publicităţii o nouă carte-document de valoare
inestimabilă, scrisă după cercetări în arhivele militare
care i-au luat patru ani de zile, plus alţi patru ani
de elaborare şi sistematizare a manuscrisului. Cartea
intitulată În zbor spre cetăţile nistrene a văzut lumina
tiparului în anul 2007, cu puţin timp înainte ca distinsul
general să împlinească vârsta de 88 de ani.
Cartea-document intitulată În zbor spre cetăţile nistrene
a fost scrisă din dorinţa de a rememora acţiunile
aviaţiei de bombardament, întrucât despre “spadasiniimuşchetari
ai aerului”, aviatori de vânătoare care au intrat
în legendă, s-a mai scris, dar despre acţiunile Aviaţiei
de bombardament care s-a păstrat de-a lungul timpului
o tăcere vinovată timp de aproape cinzeci de ani. În paginile
acestui nou volum se pot citi biografiile a 34 dintre
comandanţi şi luptători aerieni, care au înscris pagini de
glorie în istoria aripilor româneşti. Pe unii dintre ei, autorul
i-a cunoscut personal, fie în calitate de comandanţi,
fie ca instructori de zbor. Se mai pot citi amintirile unor
supravieţuitori, din păcate puţini la număr.
Capitolul “Aripi frânte”, dedicat personalului din unităţile
de bombardament şi recunoaşterea îndepărtată a
celor căzuţi la datorie în timpul campaniei de eliberare
a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Cercetătorul menţionează
în acest capitol gradul, numele, funcţia fiecărui
şi data doborârii celor 60 de eroi ale Aviaţiei de bombardament
care au căzut la datorie. Tot în acest capitol
este menţionat şi numele a 122 de aviatori din grupurile
de bombardament care au repurtat victorii strălucite în
luptele cu avioanele inamice. Capitolul al doilea este
dedicat rapturilor teritoriale săvârşite asupra României
Mari, care au determinat intrarea României în război.
Cititorul poate lua cunoştinţă cu Testamentul ţarului Petru
cel Mare, precum şi de unele documente personale
ale autorului, însemnările după efectuarea misiunilor de
luptă, precum şi fotografiile originale realizate de autor
pe parcursul anilor de război.
În concordanţă cu titlul cărţii În zbor spre cetăţile nistrene,
autorul propune un scurt istoric al acestor cetăţi
aflate pe malul drept al Nistrului, orientate cu faţa spre
răsărit, stavilă împotriva hoardelor de năvălitori venite
din străfundurile Asiei. Prezentarea cetăţilor se face cu
numirea lor de la nord la sud, în sensul curgerii apelor
bătrânului Nistru: Cetatea Hotin, Cetatea Soroca, Cetatea
Tighina şi Cetatea Albă.
Vă propunem spre atenţie descrierea Cetăţii Soroca:
”Cetatea Soroca este menţionată pentru prima
dată într-un document de la 1499. Data înălţării ei a
fost determinată pe baza săpăturilor arheologice. S-a
constatat anume, că Ştefan cel Mare a poruncit să fie
înălţată în faţa vadului peste Nistru, pe locul unei vechi
fortăreţe genoveze Alciona, cetate de lemn, înconjurată
cu valuri din pământ, iar Petru Rareş a reconstruit-o din
temelie, durând în piatră zidurile-i înalte. Mulţumitul şi
jefuitul pământ al Sorocii a stat, după cum nota cronicarul
Grigore Ureche, “în calea răutăţilor”. Aceeaşi aşezare
nepotrivită şi aceeaşi soartă o deplâng şi alţi doi
cronicari ai istoriei neamului nostru, Miron Costin şi Ion
Neculce. Căci anume asupra acestor locuri s-au abătut
oştile cazacilor, tătarilor, leşilor, turcilor, câtă frunză
şi iarbă, împinse de poftele nesăţioase de îmbogăţire,
pustiitoare ca lăcustele, trecând prin foc şi sabie orice
petec de pământ.
Tătarii au trecut de nenumărate ori Nistrul anume
prin vadul din dreptul Sorocii, spre a supune jafului şi
prăpădului ţinutul şi aşezările din preajmă; în acea vreme
apele Nistrului constituind hotarele de est ale Moldovei.
De la extremitatea de nord a frontierei şi până la
mare, pe Nistru erau câteva vaduri de trecere. Cele de
la Hotin şi Tighina erau apărate de garnizoanele cetăţilor
cu aceleaşi nume, pe când vadul de trecere de la
Soroca rămânea expus primejdiei din partea invadatorilor
străini şi a veneticilor de tot soiul.
De aceea a şi pus la cale domnitorul Ştefan cel
Mare înălţarea cetăţii la vadul de trecere de lângă
Soroca, spre a întări frontierele de răsărit ale ţării şi a
pune la adăpost poporul jefuit cu multă cruzime. Prima
cetate pătrată de lemn, înconjurată de nişte fortificaţii
de pământ, a fost construită într-un timp foarte scurt,
iar în vremea domniei lui Petru Rareş, cam între anii
1543-1546 meşterii moldoveni au durat zidurile înalte
şi sigure de piatră de 15-20 metri, încununate de nişte
creneluri, care mai stau şi astăzi ca o coroană a demnităţii,
profilată pe cerul albastru al vremurilor de pace.
Cetatea Soroca are un plan circular cu diametrul de
37,5 metri, patru turnuri la fel circulare şi un al cincilea
turn pătrat la intrare. Turnurile sunt cu trei nivele, cu
23