download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Politică
limbă română, majoritari, e mai problematică
decât aceea a reprezentanţilor
etniilor minoritare. Dacă în
parte marile probleme ale republicii
de dincolo de Prut sunt cunoscute,
prezentarea lor analitică din acest
volum şi abordarea nonpartizană a
acestora fac din această carte un
preţios îndreptar atât pentru românii
dornici să afle care e situaţia reală
din acest stat care şi-a proclamat
Independenţa în 1991, dar şi pentru
aceia dintre moldovenii interesaţi de
o prezentare fără prejudecăţi şi fără
încercări de manipulare a stării de
fapt din această ţară, după mai bine
de 15 ani de la proclamarea Independenţei.
La 27 august 1991 se marchează
Sărbătoarea Naţională a Independenţei
a Republicii Moldova şi la
31 August – Sărbătoarea Naţională
Limba Noastră, lectura volumului
coordonat de Monica Heintz, oferă
un bun prilej de meditaţie pe marginea
semnificaţiilor pe care aceste
date istorice le degajă în realitatea
imediată. Vă propunem fragmente
din această carte:
“Procesul de construire a statului
moldovean s-a bazat pe un tip
reprezentativ de concurenţă, prin
care elitele sunt constrânse într-o
oarecare măsură să ia în calcul preferinţele
cetăţenilor. Totuşi, trebuie
să menţionăm faptul că legitimitatea
nu depinde numai de comportamentul
liderilor şi de structura instituţiilor,
ci şi de opinia celor pe care îi reprezintă
liderii şi instituţiile, precum şi
de gândirea cetăţenilor. Aşadar, un
bun punct de pornire pentru definirea
legitimităţii statului moldovean
ar fi diferenţierea dintre legitimitatea
input (orientarea spre autenticitate)
şi legitimitatea output (orientarea
spre eficienţă).
Astfel, când definim legitimitatea
statului moldovean, cetăţenia trebuie
să fie înţeleasă prin prisma relaţiei
interactive cu statul, inclusiv ceea ce
statul poate oferi cetăţenilor săi (legitimitatea
orientată spre eficienţă)
şi ceea ce aşteaptă cetăţenii de la
stat. Astfel, se consideră un conţinut
contractului social dintre conducători
şi cei conduşi, element care stă
la baza statului şi a relaţiilor intercetăţeneşti.
Consider, că cetăţenia
democratică necesită legitimitatea
statului care, la rândul său, poate
fi măsurată prin prisma integrării,
performanţei şi participării politice.
Studierea legitimităţii ne va ajuta să
înţelegem această relaţie interactivă
ca o negociere constantă şi o participare
în cadrul graniţelor structurale
(legitimate input, orientată spre
autenticitate)” (p. 39).
“Problema limbii şi istoriei în
Moldova continuă să aibă relevanţă
politică, menţinând starea de tensiune
în societate. Problema identităţii
continuă să fie de importanţă principală
în acest context: unii oameni
se consideră români, susţinând în
consecinţă istoria românilor şi limba
română, iar alţii se consideră moldoveni,
adoptând ideea limbii şi a istoriei
moldovene. Timp de peste zece
ani, Republica Moldova s-a aflat în
căutarea identităţii sale naţionale,
confruntându-se cu o dilemă modernă:
independenţa statală şi identitatea
naţională. Într-adevăr, această
problemă nu este uşor de rezolvat,
când societatea este împărţită în
două grupuri.
Identitatea naţională a unui popor
reprezintă totalitatea valorilor
create de diversele generaţii de-a
lungul secolelor. Istoria, limba, cultura,
religia, tradiţiile şi obiceiurile sunt
elemente care unesc poporul şi definesc
caracteristicile sale naţionale.
Moştenirea naţională poate fi păstrată
doar prin educaţie, începând
din familie, şi continuând la şcoală,
la biserică, şi în societate. Din cele
mai vechi timpuri, şcoala a fost protectorul
şi propovăduitorul principal
al valorilor istorice. Cu atât mai mult
cu cât legislaţia Moldovei impune
nu numai respectarea acestui drept,
ci şi protejarea sa, întrucât fiecare
persoană are dreptul ca statul să-i
protejeze identitatea culturală” (p.
185-186).
“Relaţiile dintre Uniunea Europeană
şi Moldova au început să se
dezvolte din martie 2003, când UE a
decis să se apropie de viitorii săi vecini
în scopul de aşi securiza propriile
frontiere. Până nu demult singurul
subiect care atrăgea atenţia comunităţii
internaţionale era conflictul
îngheţat din Transnistria. Faptul că
UE a fost deschisă la Chişinău abia
pe 16 martie 2005, demonstrează
dezinteresul cu care Bruxelles-ul a
tratat vreme îndelungată Republica
Moldova” (p. 277).
20