download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Politică
gaţă (Bruxelles, Belgia), Nina Popescu
(Budapesta, Ungaria), Jennifer
Cash (Pittsburgh, SUA), Cristina
Petrescu (Bucureşti, România), Rebecca
Chamberlain-Creangă (London,
Marea Britanie), Sergiu Musteaţă
(Chişinău, RM), Stefan Ihrig
(Germania), Elisabeth Anderson
(New York, SUA), Florentina Harbo
(Norvegia), Odette Tomescu-Hatto
(Paris, Franţa) în urma unor temeinice
documentări pe teren. Facem
această precizare deoarece mulţi
dintre autori care scriu despre Republica
Moldova îşi arogă calitatea
de experţi după incursiuni mai curând
turistice la Chişinău sau fără a
fi vizitată de ei.
Autorii cărţii nu sunt pătimaşi şi
nu sunt tendenţioşi în aprecierile lor
şi, sigur, în mod obiectiv, nu sunt
nici romantici din anii 90, din perioada
«podurilor de flori». Ei ne oferă
o analiză antropologică făcută «la
rece» şi dăm un citat de la pagina
176, care schiţează un îndemn valabil
pentru toată lumea; cercetători,
jurnalişti şi politicieni: «Momentele
de glorie şi tragedie ale unei naţiuni
nu trebuie transformate în mituri sau
ideologii.»
Monica Heintz remarcă în cuvântul
său introductiv, că pentru
locuitorii Republicii Moldova, cetăţenia
lor înseamnă un paşaport albastru,
care nu le foloseşte la mare
lucru dacă vor să călătorească în
străinătate. Astfel că jumătate din
populaţia Moldovei, regretă vechile
paşapoarte sovietice, care le acordau
posesorilor dreptul de a circula
nestingherit în Est. Acelaşi paşaport
albastru e o piedică în calea moldovenilor
care vor să ajungă fără vize
în Vest, de unde şi atracţia acestora
pentru paşaportul roşu, românesc:
„Ce înseamnă să fii cetăţean al
Republicii Moldova astăzi? Înseamnă
să ai un paşaport albastru – este
răspunsul pe care l-am auzit cel mai
des într-un sat din nordul Moldovei.
Dar a avea un paşaport albastru nu
este o sursă de fericire, căci puterile
paşaportului albastru sunt limitate
– cu greu mai poţi merge către Vest
cu el şi nici la Est nu mai este privit
atât de bine, de când sute de mii de
purtători ai acestui paşaport invadează
pieţele din Moscova şi Sankt
Petersburg în căutare de muncă la
negru. A avea un paşaport albastru,
înseamnă pentru jumătate din populaţia
statului moldovenesc a nu mai
avea unul sovietic, care să dea liberă
trecere spre Est (Vestul oricum
nu există în imaginaţia colectivă,
cel puţin nu în satele de pe Nistru)
– o pierdere aparent ireversibilă, în
ciuda speranţei pe care şi-a pus-o
jumătate din populaţia ţării în votul
pentru Partidul Comuniştilor din
Moldova în februarie 2005. A avea
un paşaport albastru înseamnă de
asemenea a nu avea (încă) unul
roşu (adică românesc), care să dea
libera trecere spre Italia. Oricum ar
fi, este o stare intermediară, nesatisfăcătoare
şi pe care fiecare încearcă
s-o remedieze, la nivel personal mai
degrabă decât colectiv”. (p. 5)
Atitudinea faţă de paşaport nu e
o metaforă, ci porneşte de la constatarea
că omul obişnuit îşi pune cu
adevărat problema statului în care
trăieşte de-abia când vrea să treacă
dincolo de hotarele ei.
Cetăţenia este definită prin prisma
legislaţiei şi a dezbaterilor politice
care o însoţesc, alteori departe
de realităţile trăite de cetăţeni. Calitatea
de cetăţean trebuie redefinită
în contextul postsocialist în care ea
scapă definiţiei date de elitele politice,
în primul rând datorită incapacităţii
acestora de a garanta drepturile
sociale aşteptate de cetăţean.
Volumul de faţă vine să compenseze
această lacună prin abordarea
în paralel a construcţiei politice, a
cetăţeniei şi a condiţiei de cetăţean,
aşa cum este ea trăită de fiecare.
Modul în care este percepută relaţia
cu statul, îl determină pe cetăţean să
participe la viaţa publică (de la participarea
la vot şi până la participarea
la mişcări sociale), să-şi schimbe
cetăţenia (de la achiziţionarea unui
al doilea paşaport şi până la migraţie),
să incite sau să tempereze
conflictele interetnice. Calitatea cetăţeniei
oferită de stat este un factor
important în explicarea fenomenelor
politice, economice sau sociale.
Volumul de faţă este structurat în
patru părţi: prima parte Slăbiciunile
statului moldovenesc, cuprinde studiile
a trei autori : Florent Parmentier
“Cetăţenia într-un stat slab. Cazul
Moldovei”, Cătălina Zgureanu-Gurăgaţă
“Ce fel de discurs politic «naţionalist»
pentru Republica Moldova
(1995-2005)?” şi Nicu Popescu
«Supravieţuirea Transnistriei»; partea
a doua - Memoria şi imaginarul
regimurilor trecute este comentată
de Jennifer Cash cu studiul său
“Amintiri despre trecutul statelor:
identitatea accentuată şi provocările
cetăţeniei”, Cristina Popescu “Construcţia
identităţii naţionale în Basarabia”,
Rebecca Chamberlain-Creangă
“Poporul transnistrean”: cetăţenia
şi imagini ale statului într-o ţară necunoscută;
Lupta pentru istorie în
Moldova după 1989 este partea a
treia a cărţii date şi este prezentată
de Sergiu Musteaţă cu studiul “Identitatea
naţională între istorie şi politică”,
Stefan Ihrig “Discursul (ne)civic
şi nemulţumirile exprimate în el”, Elisabeth
Anderson cu “Formarea patrioţilor
sau a cetăţenilor democraţi.
Predarea istoriei şi provocările sistemului
educaţional pentru cetăţenie
în Republica Moldova”; iar capitolul
Viitorul nesigur al statului moldovenesc
este asigurat de studiile “Federalismul
şi provocările conflictului
transnistrean” de Florentina Harbo şi
“Noile frontiere ale Uniunii Europene
şi relaţiile româno-moldoveneşti” de
Odette Tomescu-Hatto.
Pentru elaborarea acestei cărţi,
autorii au cercetat diverse surse pe
care nu le-au putut să nu le includă
în bibliografia ce însoţeşte acest
studiu.
Impresia de ansamblu pe care
o are cititorul după lectura cărţii că
în Republica Moldova totul se desfăşoară
în regimul unui perpetuu
provizorat. Slăbiciunile statului sunt
vecine cu eşecul statalităţii înseşi,
ceea ce, potrivit autorilor cărţii, pune
sub semnul îndoielii viitorul Republicii
Moldova. Memoria colectivă se
manifestă conflictual, nu numai în
Transnistria, ci şi pe teritoriul istoric
al fostei Basarabii. Un paradox din
această perspectivă e că identitatea
naţională a cetăţenilor vorbitori de
19