download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Politică
Керсновская, Евфросиния. Cколько стоит человек. – Mосква:
РОССПЭН, 2006. – 856 с.
Omul costă atâta cât costă cuvântul lui.
E.Kersnovskaia
Evfrosinia Kersnovskaia
este de firea sa o pictoriţă şi
scriitoare “de nevoie”, cum se
autoapreciază ea însăşi”, o
femeie cu un destin dramatic
de deţinut politic al Gulagului
sovietic.
În anul 2006 a fost editată
la Moscova cartea de memorii
a Evfrosiniei Kersnovskaia, intitulată
simplu şi alegoric: Cât
costă valoarea vieţii omului?
(«Сколько стоит человек?»).
De fapt, e o editare a mai multor
cărţi răzleţe în una singură.
Interesul sporit faţă de persoana
Evfrosiniei Kersnovskaia
şi creaţia ei se explică,
fără îndoială, prin faptul că
această doamnă de viţă nobilă
poloneză a fost compatrioata
noastră, cu rădăcinile înfipte
adânc în pământul moldav de
prin părţile Sorocii, unde familia
ei a avut o mică moşie şi unde
a surprins-o “eliberarea” din
1940. Fire romantică şi rebelă,
ea, împreună cu tinerii săi prieteni,
i-a întâmpinat cu bucurie
pe eliberatorii roşii. Însă,
în curând bucuria i-a căzut în
scârbă, ea fiind arestată ca
duşman de clasă şi despărţită
de familie şi baştină pentru
15 ani, pe care i-a petrecut în
chinuri, foamete, înjosiri după
sârmă ghimpată. În fine, a îndurat
toate ororile imperiului
răului. Dar Îngerul său Păzitor
a scăpat-o de atâtea ori de
la moarte sigură. Studiindui
însă biografia zbuciumată,
ne convingem că, în afară de
acel Înger Păzitor, o mai salva
puterea ei de voinţă, condiţia
fizică excelentă, pe care şi-o
dobândise datorită muncii şi
sportului (bicicletă), optimismului
înnăscut şi credinţei,
calităţi ce au ajutat-o, în cele
din urmă, să-şi descrie şi săşi
ilustreze cu mâna ei Drumul
crucii din anii 1941-1960 în
cartea vieţii sale Cât costă
valoarea vieţii omului?.
Aceasta ar trebui să devină
o carte de căpătâi a neamului
nostru.
Evfrosinia Kersnovskaia în
anul 1957 a făcut o singură (şi
ultimă) vizită în Basarabia. Starea
jalnică a cuibului părintesc
din Ocolina i-a rupt inima şi ea
n-a revenit aici niciodată. Absolut
întâmplător a aflat că mama
ei mai trăieşte în România. În
anul 1958 s-au revăzut, iar în
anul 1960 mama a trecut cu
traiul la fiica sa care se stabilise
la Esentuki (avea articolul
politic 58 şi nu avea dreptul să
se întoarcă în Basarabia, sau
să locuiască în marile oraşe),
unde a şi decedat în anul
1964.
La rugămintea mamei, în
anii 1964-1968 Evfrosinia şi-a
scris memoriile, aşternându-le
cu scrisul ei frumos în caiete
groase. Capitolele sunt intitulate
Caiete – în total 12.
Primul este închinat unor
amintiri despre familia sa, dar
mai ales anilor 1940-1941,
15