download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Religie
Bârcea, Dan. Românitatea răsăriteană. Biserici rupestre din
Basarabia / Dan Bârcea, Mihai Nicolae. – Bucureşti : Editura
Semne, 2006
“Sire, Basarabia românească nu mai există! “sunt
cele câteva cuvinte care alcătuiesc o depeşă, trimisă de
generalul Sebecco, ţarului Alexandru al Rusiei, la scurt
timp după ce Rusia îşi reluase dominaţia asupra sudului
Bugeacului în 1878. Textul acestei depeşe o întâlnim
în prefaţa cărţii, ce a apărut la Bucureşti, Românitatea
răsăriteană. Biserici rupestre din Basarabia, de Dan
Bârnea şi Mihai Nicolae.
Dan Bârnea a absolvit Academia de Film şi Televiziune
din Viena, filmografia sa cuprinzând filme artistice,
documentare şi spoturi publicitare, realizate atât în România,
cât şi în Franţa, Italia, Japonia şi Statele Unite.
Despre celălalt autor, Mihai Nicolae, aflăm că e doctor
în drept al Universităţii din Bucureşti, că e directorul Institutului
„Fraţii Golescu”, a cărui activitate o coordonează
din 2002, institutul fiind o organizaţie nonguvernamentală
dedicată relaţiilor cu românii din străinătate.
Ca un cronicar medieval cumpătat, Mihai Nicolae,
autorul textelor îşi începe prefaţa intitulată incitant
– Sihăstrii de piatră, cu următoarele fraze: „Sihăstriile
de piatră se aliniază tăcut pe cursul mijlociu şi nordic
al Nistrului. În aval, către limanul Nistrului, pereţii abrupţi
ce străjuiesc curgerea fluviului lasă loc câmpiei
cu cenuşeri, pământ fertil ca un cernoziom uşor, verticalitatea
pietrei pierzându-se în orizontul şesului”. Şi
încheie aceeaşi prefaţă: „Pustnicii vieţuitori ai sfintelor
lăcaşuri, ermiţi şi oşteni, grămătici şi deopotrivă plugari
au fost de-a lungul istoriei forţa mocnită a românităţii
răsăritene. Slujind crucii şi celor de-un neam, călugării
au transformat sihăstriile lor de piatră în contraforturile
unei identităţi brutal asediate”.
Doldora de date istorice menite să administreze fără
prea multe savantlâcuri materialul adunat, cu o bibliografie
sănătoasă la bord, autorul nu uită să puncteze
pe parcursul pledoariei sale care sunt momentele notabile
din istoria bisericii româneşti de pe segmentul
răsăritean al creştinismului. De la mişcarea isihastă şi
însemnele parietale, incizate pe pereţii sacerdoţiilor,
trecînd prin analiza minuţioasă a elementelor arhitecturale,
până la momentul transformării Basarabiei în
gubernie muscălească şi începutul procesului de deznaţionalizare,
totul este cântărit, filtrat, trecut pe sub o
lupă de expert.
Stampele fotografice se prezintă într-o condiţie grafică
bine pusă la punct, beneficiind şi de un scurt istoric
explicativ al autorului prefeţei. Despre Schitul lui Bosie
aflăm că mai conservă încă o pisanie din 1675, aflată
la intrarea în naos, pisanie care poate fi citită şi în galeria
foto alăturată. Următoarele fotografii sunt capturi
prezentând detalii din Mănăstirea Peştera de la Butuceni,
mănăstire dotată cu 12 chilii săpate în stâncă. În
una din fotografii se poate vedea pronaosul de formă
neregulată, apoi naosul cu tavan boltit şi altarul în continuarea
naosului. În alta, pridvorul săpat în stânca verticală,
la peste 60 m de-asupra Răutului. O altă fotografie
arată peretele de nord al mănăstirii în care sunt săpate
trei ferestre. În prim-planul altei mostre fotografice, de
data asta în formă de instantaneu, singurul locatar al
lăcaşului, părintele Eftimie, veghează ancestral în chilia
mare, rezervată odinioară stareţului.
Într-o altă galerie foto, ni se înfăţişează detaliat Complexul
monahal Saharna cu Biserica rupestră „Buna
Vestire”. Coautorul albumului , Mihai Nicolae, povesteşte
că părintele Iuvenalie, vizibil într-unul din instantanee,
i-a însoţit până în vârful stâncii Grimidon, acolo unde,
potrivit tradiţiei, schimnicul Vartolomeu Mână Strâmbă
a aflat amprenta tălpii Maicii Preciste.
Următoarea galerie are drept subiect Biserica rupestră
„Înălţarea Sfintei Cruci” de la Mănăstirea Japca, situată
la sud de Soroca şi Camenca. Se pot vedea uşile de
trecere dintr-un compartiment în altul, care au fost înlocuite
prin secolul al XVIII-lea cu arcade mai largi.
Cea mai captivantă galerie fotografică este Mănăstirea
rupestră Ţâpova, aflată pe malul drept al Nistrului,
lângă satul Ţâpova. Aici şi-ar fi aflat moartea miticul
Orfeu. Până în prezent s-au descoperit vreo 500
de inscripţii parietale aparţinând perioadei precreştine,
inscripţii care, din păcate, nu apar în fotografii. Cele trei
complexe rupestre: Biserica „Sfintei Cruci”, înconjurată
de câteva chilii construite prin secolele al XI-lea şi al
XII-lea; Biserica „Sfântul Nicolae” (sec. XIV-XV) şi cel
mai impresionant complex alcătuit din 18 schituri supraetajate,
ce comunică între ele printr-o arteră de coridoare
şi scări, săpate în stâncă şi datând de prin secolele
al XVII-lea şi al XVIII-lea. În fotografii se poate vedea şi
bolta semisferică, ce imite cupola, de asemenea săpată
în stâncă.
Acest album de fotografii vine ca un omagiu adus
culturii de cult bisericesc din Basarabia.
14