Colonel Cornel DELIU..................................................

APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
În acest document se preciza: „Localul ºi
mobilierul gata. Completãm instalaþiile de apã, gaz,
luminã, sonerie în curs de execuþie. Au sosit 9 lãzi cu
aparate de verificat mãºtile, cedate de Ministerul de
Rãzboi Francez. S-a anunþat sosirea a 20 lãzi cu
material de laborator comandat la Cassa Poulenc din
Paris. A sosit primul transport de cãrþi comandate
pentru biblioteca laboratorului, de la Paris.”
Colonelul George Popescu propunea în darea
de seamã ca „Secþia a IV-a Gaze, dupã cum a opinat
ºi Direcþia, trebuie a fi organizatã cât mai repede în
serviciu independent sub raportul administraþiei ºi
subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã ca chestiune de
conducere generalã”.
Ideea organizãrii unui serviciu independent care
sã se ocupe de „problema gazelor” avea din ce în ce
mai mulþi adepþi.
Se dorea un serviciu care sã rezolve atât problemele
de conducere cât ºi cele de execuþie privind arma
chimicã în armata românã.
Propunerile privind organizarea noului serviciu
în armata românã au fost incluse de cãtre Comitetul
Consultativ de Gaze în referatul nr. 665 din 31
octombrie 1924 al Marelui Stat Major.
Prin aprobarea ministerialã pe acest raport
Secþia a IV–a Gaze din Direcþia a-XI-a Tehnicã
Superioarã s-a transformat în Serviciul Gazelor, care
avea în componenþã un organ central, organizat pe
birouri, care asigura concepþia ºi coordonarea
lucrãrilor celor trei organe de execuþie: Laboratorul
de Cercetãri, Atelierul Central de Mãºti ºi ªcoala de
Gaze.
Se preciza un lucru foarte important ºi anume
cã „atât Serviciul Gazelor cât ºi cele trei organe de
execuþie vor avea administraþie proprie aºa cã prin
propriile lor mijloace sã poatã face faþã la toate cerinþele
administrative ºi de conducere”.
Laboratorul de Cercetãri, ca element de execuþie
al Serviciului Gazelor urma sã fie organizat pe trei
secþiuni de studii (studiul gazelor, studiul mijloacelor
de protecþie, studiul efectelor fiziologice) ºi o secþiune
administrativã, toate conduse de un ºef al laboratorului
ºi un ajutor.
Atribuþiunea principalã a Laboratorului de
Cercetãri era studierea ºi rezolvarea tuturor problemelor
de chimie ºi fizicã, aflate în legãturã directã
sau indirectã cu gazele de luptã.
Acest laborator trebuia sã-ºi asigure colaborarea
tuturor laboratoarelor importante din þarã ºi din
strãinãtate ºi sã ofere condiþiile necesare formãrii
personalului tehnic special (chimiºtii) necesar(i)
încadrãrii tuturor eºaloanelor Serviciului Gazelor, în
timp de pace ºi de rãzboi.
Trecerea în revistã a momentelor premergãtoare
datei de 31 octombrie 1924, scoate în evidenþã
rolul deosebit de important al generalului Mãrdãrescu
care a avut ideea ºi puterea de a lua decizia
înfiinþãrii unui laborator propriu al armatei pentru
studiul armei chimice.
Ministrul de rãzboi – general Gh. Mãrdãrescu
1922 - 1926
Se poate considera cã acest ofiþer cu o
pregãtire deosebitã efectuatã în þarã ºi în Germania,
ce a deþinut funcþii importante în conducerea
armatei, culminând cu cea de ministru de rãzboi,
cunoscut istoricilor ca cel ce a condus campania
militarã antibolºevicã desfãºuratã de Armata Românã
pe teritoriul Ungariei, cel care a primit pe 04 august
1919 defilarea Diviziei 1 Vânãtori pe bulevardul
Anihassy din centrul Budapestei, a avut ºi ideea înfiinþãrii
primei instituþii de cercetare ªtiinþificã din
Armata României ºi a aprobat ºi sprijinit toate
demersurile militare, administrative pentru punerea
ei în practicã.
„Soluþiunea” exprimatã în rezoluþia generalului
Mãrdãrescu pe un raport obiºnuit al unei structuri
militare, reprezintã o idee revoluþionarã pentru acea
perioadã, un act de curaj din partea acestuia.
Din fericire, pentru noi cei de azi, generalul
Mãrdãrescu a avut nu numai ideea, dar ºi puterea de
a o pune în practicã, cu ajutorul bineînþeles, al unor
personalitãþi ale chimiei militare româneºti.
68