Colonel Cornel DELIU..................................................

More documents

Recommendations

Info

APÃRAREA NBC 19/2010 MEMORIALISTICÃ În primii ani de dupã primul rãzboi mondial, importanþa armei chimice era evidentã pentru conducerile politice din þãri ca SUA, Rusia, Italia, Franþa, Polonia, care îºi exprimau deschis intenþiile privind dezvoltarea acestei arme, în timp ce þãri ca Anglia ºi Germania, încercau sã camufleze intenþii de aceeaºi naturã. Ca urmare, în majoritatea þãrilor s-a trecut la dezvoltarea într-un ritm accelerat a industriei chimice, de coloranþi, medicamente, explozivi, industrii ce asigurau baza materialã a acestei arme. În contextul politic, economic, militar, existent în lume, când principalele armate organizaserã servicii de profil chimic, iar industriile chimice din diferite þãri se aflau în plinã dezvoltare, era firesc ca ºi în armata românã sã se punã problema organizãrii apãrãrii împotriva gazelor de luptã. Un prim pas a fost fãcut prin punerea în practicã a propunerii profesorului Dãnãilã de la Universitatea Bucureºti, de a înfiinþa un laborator central. Prof. Negoiþã Dãnãilã – Universitatea Bucureºti Ca urmare, se încheie o „Convenþiune între Ministerul de Instrucþiune ºi Ministerul de Rãzboi (MR) pentru înfiinþarea unui Laborator Central”, document publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din 21.11.1920, semnat de delegaþii celor douã ministere, generalul V. Rudeanu ºi directorul Laboratorului de Chimie Tehnologicã, profesor Negoiþã Dãnãilã. Potrivit articolului nr. 1 din „Convenþiune”, scopul acestui laborator era de a satisface nevoile didactice ale catedrei de chimie tehnologicã de la Universitatea din Bucureºti ºi de a forma organul superior central de cercetãri, de studii chimice ºi fizico-mecanice ale Ministerului de Rãzboi, sub denu-mirea de Laborator Central de Cercetãri ºi Studii de Materiale. Personalul laboratorului nou creat se ocupa cu „toate cercetãrile de naturã chimicã ºi fizicomecanicã sau în legãturã cu aceastã ºtiinþã pe care Ministerul de Rãzboi, cu diferitele sale servicii ºi stabilimente militare are nevoie”. Profesorul Dãnãilã, directorul acestui laborator, era ajutat de un Consiliu Superior de Perfecþiune, un Consiliu Tehnic Consultativ, un delegat permanent al Ministerului de Rãzboi (Direcþia Armamentului), de personal tehnic de execuþie ºi de administraþie. În Consiliul superior de Perfecþiune Ministerul de Rãzboi avea opt delegaþi, reprezentând, în afarã de delegatul permanent din Direcþia Armamentului, celelalte categorii de forþe sau servicii (aviaþie, geniu, intendenþã, marinã, pirotehnia, pulberãria ºi Arsenalul Armatei). Acest consiliu întocmea anual bugetul de venituri ºi cheltuieli, urmãrind modul de utilizare a fondurilor financiare asigurate de Ministerul de Rãzboi ºi destinate laboratorului central. În Consiliul Tehnic Consultativ, Ministerul de Rãzboi avea trei delegaþi. Ideea generoasã în esenþa ei, de a exista un laborator pentru nevoile armatei, finanþat ºi controlat prin prevederile unei convenþiuni, nu a dat însã roade în practicã. Astfel, în referatul nr. 22007 din 16 ianuarie 1923 al Direcþiei a VIII-a Armament, semnat de directorul superior al acesteia, generalul Lucescu ºi de colonelul Presbiterian, se arãtau concluziile Comitetului Consultativ al Armamentului referitor la necesitatea acestui laborator pentru nevoile Stabilimentelor Armatei, în special, ºi pentru armatã, în general. Se preciza faptul cã, timp de doi ani, Ministerul de Rãzboi a contribuit cu suma de 911500 lei, reproºându-se cã „serviciile aduse de Laborator Ministerului în schimb pentru acest timp sunt foarte reduse”. Raportorii apreciau cã „nu s-au executat de cãtre Laborator în tot acest timp nici un fel de studii din cele vizate prin convenþiune ci numai în parte analizele date a se face ºi acestea incomplet”. În rezoluþie pe acest raport, pusã pe 17 ianuarie 1923, ministrul de rãzboi, generalul de divizie Mãrdãrescu arãta: „În asemenea condiþiuni mã lipsesc bucuros de Laboratorul Central. Cu suma ce se cheltuieºte acum de Ministerul de Rãzboi se pot înzestra laboratoarele ce le avem la diferitele stabilimente. Mai este o soluþiune: sã se creeze un laborator naþional, subvenþionat de toate ministerele interesate sau de stat ºi chiar ajutat de marele public, de care Ministerul de Rãzboi se va folosi în interesul apãrãrii naþionale. 66
Intenþionez sã renunþ la Convenþiunea fãcutã cu Ministerul Instrucþiunii Publice, cãci, aºa cum se prezintã lucrurile, Ministerul de Rãzboi cheltuieºte mult, iar foloasele care s-ar putea trage nu se pot ridica la þinta urmãritã de Ministerul de Rãzboi. Doresc sã am ºi avizul Direcþiei a XI-a Tehnicã”. În Referatul nr. 177/1923 al Direcþiei a XI-a Tehnicã, semnat de directorul acesteia, colonelul Negrei, se aratã faptul cã „laboratorul fiind o instituþie ºtiinþificã de primã ordine complet organizatã, poate servi însã interesele generale ale armatei prin studiile ºi cercetãrile ºtiinþifice interesând armata (în special cele ce au legãturã cu îndrumarea industriei militare a substanþelor chimice pentru rãzboiul chimic) ºi pentru formarea personalului tehnic militar ce ne lipseºte acum. Acest laborator este condus de profesori ºi doctori universitari, încât nu poate fi egalat pânã astãzi ºi formeazã cea mai perfectã instituþie ºtiinþificã ce ne-ar putea servi”. În concluzie se arãta cã „ar fi o greºealã mare dacã s-ar anula convenþia cu laboratorul universitar, acest laborator trebuie trecut la Direcþia a XI-a Tehnicã, cum a hotãrât deja dl. Ministru”. Contrar opiniei exprimatã de Direcþia a VIII-a Armament, directorul Direcþiei a XI-a Tehnicã considera cã direcþia pe care o conduce „ca organ al Ministerului de Rãzboi vede însã chestiunea din punct de vedere instructiv general al formãrii unui personal tehnic ce ne lipseºte ºi al rezolvãrii unor chestiuni în studiu, iar nu al executãrii unor simple analize (care se pot face de laboranþi)”. Disputa între Direcþia a VIII-a Armament ºi Direcþia a XI-a Tehnicã privind problema Convenþiunii din 1920 este tranºatã în favoarea primei. Astfel, într-o scrisoare cãtre Direcþia a XI-a Tehnicã, directorul superior al armamentului informa cã, ”potrivit rezoluþiei domnului Ministru pusã pe referatul nr. 22653 din 28 ianuarie 1923, începând cu data de 01 aprilie 1923 convenþiunea încheiatã între Ministerul de Rãzboi ºi Ministerul de Instrucþie Publicã relativ la Laboratorul Central de Cercetãri ºi Studii de Materiale, rãmâne denunþatã, ministerul ne mai contribuind cu nimic de la acea datã la bugetul sus-zisului laborator”. Se pare cã decizia de denunþare a convenþiei a fost influenþatã ºi de demersurile iniþiate la începutul anului 1922 în cadrul Direcþiei a XI-a Tehnicã, privind problematica armei chimice în ansamblul sãu. APÃRAREA NBC 19/2010 MEMORIALISTICÃ Ministrul de rãzboi, generalul Mãrdãrescu aprobã deplasarea unei delegaþii militare compusã din locotenent colonel George Popescu din Direcþia a XI-a Tehnicã ºi locotenent colonel farmacist Alexandru Ionescu, viitorul ºef al Laboratorului de Gaze, sã efectueze o vizitã de documentare în Polonia cu durata de maximum 30 zile, în scopul „de a studia la faþa <strong>Colonel</strong> George Popescu primul ºef al Serviciului de Apãrare Contra Gazelor locului rezultatele la care Polonia a ajuns pe tãrâmul rãzboiului chimic, organizarea laboratoarelor, organizarea industriilor aferente ºi materiile prime sau fabricate ce se puteau procura de acolo, precum ºi ceea ce vom putea da în schimb”. Un alt moment important a fost aprobarea de cãtre generalul Mãrdãrescu a raportului 116/27 aprilie 1923 privind înfiinþarea Comitetului Tehnic al Rãzboiului Chimic, comitet care la 15 noiembrie 1923, prin decret ministerial se transformã în Comitetul Consultativ de Gaze. În acest comitet condus de directorul superior al Direcþiei a XI- a Tehnicã, fãceau parte profesorii Nicolae Costãdescu, ªtefan Minovici, Negoiþã Dãnãilã, Petre Bogdan, Ioan Vintilescu ºi doi ofiþeri, locotenent farmacist Alexandru Ionescu Matiu ºi cãpitan farmacist Hîrºovescu. Lt.col. farm. Al.I. Matiu – primul ºef al Laboratorului de Cercetãri 1924-1926 Alte momente importante premergãtoare înfiinþãrii Centrului: ̌ decizia generalului Mãrdãrescu de a solicita fonduri extraordinare, pentru înfiinþarea Laboratorului de Gaze, dupã devizul întocmit de viitorul ºef al acestui laborator; ̌ vizita profesorului ªtefan Minovici la Paris ºi Londra spre informare asupra dezvoltãrii armei chimice în cele douã þãri; ̌ vizita de trei luni în Franþa a aceleiaºi delegaþii militare ce fusese în Polonia, pe aceeaºi problematicã; ̌ darea de seamã a Secþiei a IV- Gaze din Direcþia a XI-a Tehnicã pentru perioada 1 iulie – 1 octombrie 1924 referitoare la stadiul lucrãrilor privind înfiinþarea laboratorului de Gaze. 67
Page 3 and 4:
BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE N
Page 5 and 6:
CUPRINS COLEGIUL DE REDACÞIE Redac
Page 7 and 8:
APÃRAREA NBC 19/2010 NEPROLIFERARE
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
Anul 1970 a arãtat cã NPT va fi a
Page 13 and 14:
esenþiale: prevenirea proliferãri
Page 15 and 16:
Page 17 and 18: APÃRAREA NBC 19/2010 NEPROLIFERARE
Page 19 and 20: Uniunea Europeanã s-a aflat în ce
Page 25 and 26: creativ, inovativ, astfel încât f
Page 27 and 28: alte þãri, care ar fi putut sã e
Page 29 and 30: APÃRAREA NBC 19/2010 RISCURI ªI A
Page 31 and 32: nu este recomandatã utilizarea uno
Page 33 and 34: Echipamentele de detecþie prezenta
Page 35 and 36: APÃRAREA NBC 19/2010 ECHIPAMENTE C
Page 41 and 42: adiaþii la frecvenþe caracteristi
Page 47 and 48: f) substanþe vomitive; g) substan
Page 49 and 50: procesare care, pe baza condiþiilo
Page 51 and 52: APÃRAREA NBC 19/2010 OPNII * ARGUM
Page 53 and 54: Energie Atomicã au planificat un s
Page 59 and 60: mSv/an (0,03 Sv/ generaþie), rezul
Page 67: APÃRAREA NBC 19/2010 MEMORIALISTIC
show all

Colonel Cornel DELIU..................................................

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?