Colonel Cornel DELIU..................................................

APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
În primii ani de dupã primul rãzboi mondial,
importanþa armei chimice era evidentã pentru conducerile
politice din þãri ca SUA, Rusia, Italia, Franþa,
Polonia, care îºi exprimau deschis intenþiile privind
dezvoltarea acestei arme, în timp ce þãri ca Anglia ºi
Germania, încercau sã camufleze intenþii de aceeaºi
naturã.
Ca urmare, în majoritatea þãrilor s-a trecut la
dezvoltarea într-un ritm accelerat a industriei chimice,
de coloranþi, medicamente, explozivi, industrii ce
asigurau baza materialã a acestei arme.
În contextul politic, economic, militar, existent
în lume, când principalele armate organizaserã servicii
de profil chimic, iar industriile chimice din
diferite þãri se aflau în plinã dezvoltare, era firesc ca
ºi în armata românã sã se punã problema organizãrii
apãrãrii împotriva gazelor de luptã.
Un prim pas a fost fãcut prin punerea în practicã
a propunerii profesorului Dãnãilã de la Universitatea
Bucureºti, de a înfiinþa un laborator central.
Prof. Negoiþã Dãnãilã – Universitatea
Bucureºti
Ca urmare, se încheie o „Convenþiune între
Ministerul de Instrucþiune ºi Ministerul de Rãzboi
(MR) pentru înfiinþarea unui Laborator Central”,
document publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din
21.11.1920, semnat de delegaþii celor douã ministere,
generalul V. Rudeanu ºi directorul Laboratorului
de Chimie Tehnologicã, profesor Negoiþã
Dãnãilã.
Potrivit articolului nr. 1 din „Convenþiune”,
scopul acestui laborator era de a satisface nevoile
didactice ale catedrei de chimie tehnologicã de la
Universitatea din Bucureºti ºi de a forma organul
superior central de cercetãri, de studii chimice ºi
fizico-mecanice ale Ministerului de Rãzboi, sub
denu-mirea de Laborator Central de Cercetãri ºi
Studii de Materiale.
Personalul laboratorului nou creat se ocupa cu
„toate cercetãrile de naturã chimicã ºi fizicomecanicã
sau în legãturã cu aceastã ºtiinþã pe care
Ministerul de Rãzboi, cu diferitele sale servicii ºi stabilimente
militare are nevoie”.
Profesorul Dãnãilã, directorul acestui laborator,
era ajutat de un Consiliu Superior de Perfecþiune,
un Consiliu Tehnic Consultativ, un delegat permanent
al Ministerului de Rãzboi (Direcþia Armamentului),
de personal tehnic de execuþie ºi de administraþie.
În Consiliul superior de Perfecþiune Ministerul
de Rãzboi avea opt delegaþi, reprezentând, în afarã
de delegatul permanent din Direcþia Armamentului,
celelalte categorii de forþe sau servicii (aviaþie, geniu,
intendenþã, marinã, pirotehnia, pulberãria ºi
Arsenalul Armatei).
Acest consiliu întocmea anual bugetul de venituri
ºi cheltuieli, urmãrind modul de utilizare a fondurilor
financiare asigurate de Ministerul de Rãzboi
ºi destinate laboratorului central.
În Consiliul Tehnic Consultativ, Ministerul de
Rãzboi avea trei delegaþi.
Ideea generoasã în esenþa ei, de a exista un laborator
pentru nevoile armatei, finanþat ºi controlat
prin prevederile unei convenþiuni, nu a dat însã
roade în practicã.
Astfel, în referatul nr. 22007 din 16 ianuarie 1923
al Direcþiei a VIII-a Armament, semnat de directorul
superior al acesteia, generalul Lucescu ºi de colonelul
Presbiterian, se arãtau concluziile Comitetului
Consultativ al Armamentului referitor la necesitatea
acestui laborator pentru nevoile Stabilimentelor
Armatei, în special, ºi pentru armatã, în general.
Se preciza faptul cã, timp de doi ani, Ministerul
de Rãzboi a contribuit cu suma de 911500 lei,
reproºându-se cã „serviciile aduse de Laborator
Ministerului în schimb pentru acest timp sunt foarte
reduse”.
Raportorii apreciau cã „nu s-au executat de
cãtre Laborator în tot acest timp nici un fel de studii
din cele vizate prin convenþiune ci numai în parte
analizele date a se face ºi acestea incomplet”.
În rezoluþie pe acest raport, pusã pe 17 ianuarie
1923, ministrul de rãzboi, generalul de divizie Mãrdãrescu
arãta: „În asemenea condiþiuni mã lipsesc
bucuros de Laboratorul Central. Cu suma ce se cheltuieºte
acum de Ministerul de Rãzboi se pot înzestra
laboratoarele ce le avem la diferitele stabilimente.
Mai este o soluþiune: sã se creeze un laborator
naþional, subvenþionat de toate ministerele interesate
sau de stat ºi chiar ajutat de marele public, de
care Ministerul de Rãzboi se va folosi în interesul
apãrãrii naþionale.
66