Colonel Cornel DELIU..................................................
Colonel Cornel DELIU..................................................
Colonel Cornel DELIU..................................................
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
APÃRAREA NBC 19/2010<br />
OPNII * ARGUMENTE<br />
BIODEGRADABILITATEA DETERGENÞILOR<br />
Sublocotenent Sandu VELEA<br />
Compania 215 Apãrare NBC<br />
În domeniul protecþiei ºi al decontaminãrii<br />
radioactive, agenþii de suprafaþã, ºi în special<br />
detergenþii, îºi gãsesc un loc deosebit,<br />
datoritã acþiunii lor bazate pe fenomenele care au loc<br />
la interfaþa fazelor de agregare.<br />
Efectele nocive care pot rezulta din concentraþiile<br />
crescute de detergenþi în apa uzatã se datoreazã proprietãþilor<br />
superficial-active, unei anumite nocivitãþi<br />
proprii moleculei de detergent, efectului combinat al<br />
acestora ºi unor însuºiri ale substanþelor însoþitoare în<br />
produsul comercial. În linii mari, efectele nocive se<br />
referã la:<br />
calitatea apelor de suprafaþã, aspectul acestora,<br />
comportarea faþã de organismele existente (înrãutãþirea<br />
proprietãþilor organoleptice ale apei, spumarea,<br />
adsorbþia, toxicitatea pentru florã ºi faunã);<br />
dificultãþile în epurarea apelor uzate;<br />
dificultãþile în tratarea apei potabile;<br />
influenþa asupra permeabilitãþii solului ºi<br />
apariþia substanþelor active în pânza acviferã freaticã.<br />
În determinarea biodegradabilitãþii detergenþilor<br />
este necesarã cunoaºterea metodelor prin care se<br />
realizeazã contactul dintre microorganisme ºi detergent<br />
în scopul utilizãrii acestuia din urmã ca sursã de<br />
energie ºi, implicit, a îndepãrtãrii lui din sistem, precum<br />
ºi cunoaºterea metodelor de dozare a detergentului<br />
pentru a stabili rezultatul contactului dintre<br />
impuritatea datã ºi microorganisme.<br />
În acest sens, se vor discuta atât unele metode de<br />
dozare a substanþelor active cât ºi alte analize necesare<br />
pentru urmãrirea procesului de îndepãrtare a impuritãþii.<br />
Metode de dozare<br />
Prezenþa detergenþilor într-o soluþie poate fi stabilitã<br />
direct, prin determinarea substanþei active ca<br />
atare, prin metode fizice sau fizico-chimice, ºi indirect,<br />
datoritã însuºirilor lor superficial active.<br />
Determinãrile directe, specifice pentru diferitele<br />
clase de detergenþi, se bazeazã pe proprietãþile chimice<br />
ale moleculelor de substanþe active. Astfel, de exemplu,<br />
pentru detergenþii care, prin dizolvare, dau ioni,<br />
metoda de dozare se bazeazã pe reacþia de culoare<br />
dintre aceºtia ºi ionii de semn contrar. Este cazul<br />
detergenþilor anion-activi, pentru care s-au elaborat<br />
mai multe metode, unele de o mare sensibilitate,<br />
necesare dozãrilor în apã potabilã.<br />
Metodele chimice de dozare a detergenþilor anionici<br />
se bazeazã în principal pe o dublã reacþie de schimb cu<br />
o substanþã cationicã, de exemplu un colorant bazic,<br />
un detergent cationic pur cunoscut, o sare aminicã, o<br />
sare metalicã: unul dintre produºii de reacþie poate fi<br />
insolubil în apã celãlalt un electrolit solubil. Dozarea<br />
produsului de reacþie se poate face colorimetric, turbidimetric<br />
sau titrimetric.<br />
Metodele fizice au dus în domeniul biodegradabilitãþii<br />
la rezolvarea multor probleme puse de apariþia ºi dispariþia<br />
substanþelor intermediare în timpul atacului<br />
bacterian.<br />
Principalele posibilitãþi de dozare a detergenþilor<br />
anion-activi se pot concretiza în urmãtoarele metode:<br />
metode titrimetrice, formarea complecºilor coloraþi,<br />
absorbþia în ultraviolet ºi infraroºu, cromatografia în<br />
faza gazoasã.<br />
Principiul metodelor colorimetrice se bazeazã pe<br />
formarea unei combinaþii colorate între un detergent<br />
anion-activ ºi un colorant bazic, combinaþie extractibilã<br />
cu un solvent organic, de obicei cu cloroform ºi pe<br />
compararea intensitãþii de coloraþie cu a unei soluþii<br />
etalon. Determinãrile cel mai des folosite sunt modificãri<br />
ale metodei cu albastru de metilen, iniþiatã de<br />
Jones, în care colorantul solubil în cloroform se gãseºte<br />
în mediul acid; rezultatele originale bune obþinute cu<br />
soluþii de detergent în apã distilatã nu mai sunt specifice<br />
în apele de suprafaþã uzate, fiind stânjenite de<br />
numeroºi factori. Majoritatea acestora interferã pozitiv,<br />
adicã determinã substanþa anion-activã în plus,<br />
ceea ce deranjeazã în mod deosebit dozarea cantitãþilor<br />
foarte mici de detergent. Printre aceºti factori<br />
se pot menþiona: sulfaþi organici, acid carbonic, fosfaþi,<br />
fenoli, cloruri, azotaþi, proteine ºi produse de<br />
degradare a proteinelor.<br />
Modificarea esenþialã introdusã este extragerea<br />
combinaþiei colorate albastru de metilen-detergent<br />
anion activ mai întâi în mediul alcalin tamponat cu<br />
59