Colonel Cornel DELIU..................................................

APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
din momentul luãrii deciziei, pânã la producerea unui
dispozitiv nuclear simplu, de trei pânã la ºase luni
pentru transformarea LEU în HEU ºi, probabil, de alte
ºase luni pentru a transforma HEU în uraniu metalic.
Dacã circumstanþele nu sunt suficient de favorabile -
dacã Iranul întâmpinã dificultãþi în perfecþionarea
acestor procese - ar putea dura doi sau trei ani pânã la
realizarea unui dispozitiv simplu.
Ar fi necesari, probabil, cinci ani, ºi teste nucleare
suplimentare, pentru cã Iranul sã evolueze de la un
simplu test al unui dispozitiv nuclear la dezvoltarea
unei bombe nucleare sau a unui focos cu o putere de
câteva zeci de kilotone, capabilã sã fie lansatã cu
rachete balistice iraniene, existente sau dezvoltate
ulterior. Un asemenea focos, cel mai probabil, ar cântãri
mai mult de 1.000 kg, cu excepþia situaþiei în care
Iranul ar obþine sprijin extern pentru proiectarea ºi
realizarea focosului. Provocãrile tehnologice nu constau
numai în proiectarea focosului, ci ºi în
proiectarea ºi elementele de inginerie aferente proiectilului
de lansare.
Nici AIEA ºi nici sursele de informaþii ale SUA nu
au publicat date care sã probeze cã Iranul dezvoltã,
produce sau testeazã un dispozitiv nuclear de orice fel.
Nu existã informaþii de monitorizare radiometricã sau
seismice care sã indice efectuarea de teste nucleare în
Iran.
4. Concluzii privind Programul nuclear iranian
Pe baza analizei datelor la dispoziþie pot fi trase
urmãtoarele concluzii:
a) Iranul are potenþialul ºtiinþific ºi tehnologic
pentru a obþine arme nucleare;
b) Nu existã informaþii asupra capabilitãþilor
Iranului de a dezvolta un dispozitiv exploziv termonuclear
(bombã cu hidrogen);
c) Iranul nu a efectuat teste nucleare, în prezent
neavând la dispoziþie nici un fel de muniþie nuclearã
a cãrei operabilitate sã fie verificatã printr-un test
nuclear ºi care sã poatã fi utilizatã ca arme de distrugere
în masã. Cu toate acestea, trebuie avut în
vedere cã o cantitate de uraniu puternic îmbogãþit,
asamblat sub forma unei bobme nucleare, poate
exista în depozitare, fãrã a fi testatã.
d) Sprijinul extern cu informaþii despre
proiectarea ºi testarea dispozitivelor nucleare poate
ajuta Iranul în crearea unui arsenal nuclear.
Luând în considerare potenþialul ºtiinþific, economic
ºi productiv existent al Iranului, precum ºi
informaþiile disponibile din surse deschise privind
armele nucleare, este rezonabil sã presupunem cã:
̌ Iranul va fi capabil sã dezvolte, sã producã ºi sã
testeze cel mai simplu dispozitiv nuclear într-un interval
de doi-trei ani, din momentul luãrii deciziei. Nu se
cunoaºte dacã Iranul a luat o astfel de decizie. În cele
mai favorabile circumstanþe, Iranul poate fi capabil sã
producã un dispozitiv simplu într-un an.
̌ Ar fi necesari, probabil, cinci ani pentru cã
Iranul sã evolueze de la un dispozitiv nuclear simplu
la dezvoltarea unui focos cu o putere de câteva zeci de
kilotone, capabil sã fie lansat cu rachete balistice.
̌ Cu excepþia cazului în care Iranul are un program
de îmbogãþire a uraniului separat de cel aflat sub
monitorizarea AIEA, ar exista avertismente cã Iranul
intenþioneazã sã producã arme nucleare prin interzicerea
inspecþiilor ºi supravegherilor AIEA la materialele
nucleare ºi la toate centrifugele montate la instalaþiile
de îmbogãþire a combustibilului.
̌ Dacã Iranul a decis sã realizeze arme nucleare,
sau va decide în viitor, nu se ºtie dacã va avea sens sã
obþinã numai una. Cel mai posibil ar trebui sã aºtepte
pânã va avea suficient material pentru realizarea
câtorva focoase.
̌ Nu se poate garanta cã Programul nuclear
iranian ar putea sã evolueze de la expulzarea echipelor
AIEA la un test nuclear ºi apoi la realizarea unui
proiectil pentru lansare. Expulzarea inspectorilor
AIEA ar produce o mare îngrijorare comunitãþii internaþionale,
deoarece ar putea indica decizia Iranului de
a continua dezvoltarea armelor nucleare. Întreaga
comunitate internaþionalã, sau statele acþionând în
mod independent, ar putea sã ia mãsuri în forþã
împotriva Iranului, înainte ca acesta sã-ºi ducã planurile
la îndeplinire.
BIBLIOGRAFIE:
1. IAEA Board of Governors, „Implementation of the
NPT Safeguards Agreement”, IAEA: GOV/2008/15, 4,
http://www.iaea.org/Publications/Documents/Board/
2008/gov2008-15.pdf.
2. David Albright, Jaqueline Shire, and Paul
Brannan, „Is Iran running out of yellowcake?” Institute for
Science and International Security, Washington, DC,
February 11,2009, http://www.isi-online.org/.
26