Colonel Cornel DELIU..................................................

More documents

Recommendations

Info

APÃRAREA NBC 19/2010 NEPROLIFERARE PROGRAMUL NUCLEAR IRANIAN Maior Teodor SPÂNU Centrul de Conducere Operaþionalã Prezenta evaluare a capabilitãþii Iranului de a produce focoase nucleare se bazeazã pe rapoartele înaintate de Directorul general al Agenþiei Internaþionale pentru Energie Atomicã (AIEA), în perioada 2004-2009, membrilor Comitetului guvernatorilor AIEA, rapoarte referitoare la Implementarea de cãtre Iran a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de Neproliferare Nuclearã 1 . Aceste rapoarte aratã cã Iranul are programe intense de cercetare în domeniul nuclear ºi al ingineriei energiei nucleare: deþine mine de uraniu, utilizeazã tehnologia centrifugãrii pentru a produce uraniu uºor îmbogãþit-LEU 2 , are în exploatare trei reactoare de cercetare, construieºte un nou reactor de cercetare bazat pe apã grea care trebuia sã fie operaþional pânã la sfârºitul anului 2009, deºi este posibil ca termenul limitã sã nu fi fost respectat, ºi a realizat cercetãri pentru a obþine plutoniu-239 ºi poloniu-210. Iranul a instalat ºi testat centrifuge în douã locaþii. La 17 noiembrie 2008 cantitatea totalã de hexaflorurã de uraniu (UF6) cu care a fost alimentatã Instalaþia de îmbogãþire a combustibilului, de la data începerii operaþiunilor, era de 9.956 kg, fiind produsã o cantitate de 839 kg LEU. În perioada 18 noiembrie 2008 – 31 ianuarie 2009 Iranul a mai produs 171 kg LEU, ajungând la o producþie totalã de 1.010 kg LEU. ªeful Institutului pentru ªtiinþã ºi Securitate Internaþionalã al SUA, David ALBRIGHT, a estimat cã IRANUL a acumulat o cantitate suficientã de LEU (1.339 Kg), care, prin îmbogãþire, ar asigura cantitatea necesarã pentru realizarea unei bombe nucleare în urmãtorii 1-2 ani. 1. Dimensiunea militarã probabilã a Programului nuclear iranian Iranul neagã cã dezvoltã un program de producere a armelor nucleare, comunicând AIEA, în mai 2008, cã „Republica Islamicã Iran nu a avut ºi nu va avea nici un fel de program de producere a armelor nucleare”. Iranul a respins atunci dovezile care i-au fost prezentate de AIEA referitoare la acuzaþiile privind cercetãrile cu interes militar, pretinzând cã dovezile puse la dispoziþie nu aratã cã Iranul lucreazã, sau a lucrat în trecut, pentru obþinerea unei arme nucleare. Dovezile prezentate de AIEA guvernului iranian s-au bazat pe informaþii primite de la state membre AIEA despre activitãþile ºi interesul unor organizaþii de cercetare ºi militare iraniene, care conduceau cãtre un posibil program de obþinere a armelor nucleare. Printre aceste activitãþi sunt studii referitoare la explozivi de mare putere, conversia dioxidului de uraniu în tetraflorurã de uraniu (care ar putea indica pregãtirea uraniului pentru o bombã), testarea echipamentului de mare voltaj pentru activarea detonatoarelor explozivilor de mare putere ºi a dispozitivelor pentru activarea simultanã a câtorva detonatoare, ghiduri pentru asamblarea ºi operarea unui sistem de detonare, planuri pentru organizarea testelor subterane, testarea unui sistem multipunct pentru iniþierea unei unitãþi de exploziv de mare putere de formã semisfericã ºi informaþii biografice care aratã implicarea unui expert iranian în calcularea razei unei explozii nucleare utilizând ecuaþia Taylor- Sedov 3 . Iranul a negat angajarea în multe dintre aceste activitãþi, admiþând unele dintre ele, cum ar fi lucrul cu explozivi de mare putere, dar a pretins cã acestea au fost efectuate în contextul cercetãrilor referitoare la instalaþii de energie nuclearã sau arme convenþionale. Datoritã restricþiilor impuse de membrii guvernelor, AIEA nu a fost în mãsurã sã punã la dispoziþia Iranului majoritatea documentelor care stau la baza acuzaþiilor cã Iranul s-a angajat în cercetãri în domeniul militar ºi transformarea tehnologiei în arme ºi nici nu a putut prezenta documentele experþilor din 1. Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons - Non-Proliferation Treaty – NPT. 2. Low Enriched Uranium – uraniu uºor îmbogãþit, având concentraþie de uraniu 235 mai micã de 20%. 3. Ecuaþia Taylor-Sedov descrie stabilitatea undelor de ºoc în diverse medii. 24
alte þãri, care ar fi putut sã evalueze autenticitatea ºi valabilitatea acestora. Guvernul iranian nu a oferit rãspunsuri satisfãcãtoare la întrebãrile care vizau posibila dimensiune militarã a programului sãu nuclear. În noiembrie 2008, AIEA a raportat cã nu a fost fãcut nici un progres în aceastã problemã. Deºi este evident cã Iranul a luat decizia de a dezvolta un ciclu complet de obþinere a combustibilului, nu este clar dacã a luat ºi decizia de a produce arme nucleare. În data de 5 iunie 2009 Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã a dat publicitãþii un nou raport potrivit cãruia, Iranul nu a suspendat activitãþile de îmbogãþire a uraniului ºi a continuat sã instaleze ºi sã testeze noi centrifuge pentru îmbogãþirea uraniului 4 . Potrivit declaraþiei directorului general al AIEA, Mohamed EL-BARADEI, din data de 17 iunie 2009, Iranul dispune de „toatã tehnologia necesarã producerii de arme nucleare” ºi doreºte sã fie considerat o mare putere regionalã. APÃRAREA NBC 19/2010 NEPROLIFERARE c) Deºi aceastã posibilitate nu poate fi eliminatã în totalitate, nu existã suficiente informaþii pentru a afirma fie cã Iranul a acumulat deja ºi a depozitat într-un loc secret material fisionabil necesar producerii unei arme, fie cã nu a declarat întreaga cantitate de LEU obþinutã, capabilã de a fi îmbogãþitã sau din care sã poatã fi obþinute cantitãþi semnificative de uraniu- 235. Mãsurãtorile radiometrice efectuate de experþii AIEA nu au identificat urme inexplicabile de U-235 sau Pu-239 în locaþiile examinate. d) Iranul a achiziþionat tehnologie nu numai din Pakistan, ci ºi din câteva state europene, contrar reglementãrilor privind controlul exporturilor ºi ar putea pe viitor, din nou, sã primeascã ajutor extern. Aceasta demonstreazã cât de important este pentru distribuitorii de materiale nucleare sã ia mãsuri comune pentru a întãri controlul asupra exporturilor de tehnologii cu dublã întrebuinþare, inclusiv un schimb de informaþii mult mai eficient despre încercãrile unor state ne-nucleare de a achiziþiona în mod ilegal tehnologii ºi echipamente sensibile. 2. Evaluarea generalã a Programului nuclear iranian Pe baza informaþiilor disponibile publicului referitoare la Programul nuclear iranian pot fi trase urmãtoarele concluzii: a) Iranul are materia primã brutã, echipamentul, tehnologia ºi personalul calificat pentru a produce combustibil bazat pe uraniu-235 îmbogãþit pânã la aproximativ 5%, pentru utilizare în reactoare nucleare. Cu toate acestea, rapoartele recente sugereazã cã rezervele de uraniu ale Iranului sunt în scãdere, ceea ce poate afecta planurile Iranului de a produce energie nuclearã. b) Dezvoltãrile ulterioare ale tehnologiei de îmbogãþire ºi a echipamentului necesar vor îmbunãtãþi capacitatea Iranului de a produce nu numai LEU, ci ºi uraniu puternic îmbogãþit- HEU 5 . Pentru ca Iranul sã acumuleze suficient LEU din care sã se producã cantitatea de HEU necesarã producerii unei bombe a fost nevoie de aproape un an de zile. Ratele de producþie ulterioare vor fi determinate de numãrul de centrifuge construite ºi de introducerea în exploatare a unui nou tip de centrifuge. 3. Drumul cãtre o bombã nuclearã Þinând cont de toate informaþiile existente despre potenþialul militar al Programului nuclear iranian, se poate concluziona cã Iranul se îndreaptã cãtre capabilitatea de a dezvolta ºi produce dispozitive explozive bazate pe fisiunea nuclearã. Trebuie menþionat cã, pentru dezvoltarea acestui potenþial, Iranul trebuie fie sã se sustragã controlului ºi monitorizãrii din partea AIEA a procesului de îmbogãþire a uraniului ºi acumulãrii de plutoniu în reactoare cu apã grea, fie sã producã material de fisiune ºi sã realizeze o bombã nuclearã, într-o locaþie secretã, utilizând cunoºtinþele ºi expertiza câºtigate prin programele civile. Dacã Iranul ar decide sã transforme LEU în HEU, de cât timp ar avea nevoie pentru a produce un dispozitiv nuclear? Rãspunsul depinde de câþiva factori, printre care: rapiditatea cu care Iranul poate sã modifice configuraþia centrifugelor pentru a produce HEU, rapiditatea cu care pot transforma hexaflorura de uraniu puternic îmbogãþitã în combustibil nuclear, precum ºi dacã are la dispoziþie ºi realizeazã în secret un proiect funcþional al unui dispozitiv nuclear. În cele mai favorabile condiþii, Iranul ar avea nevoie de un an 4. De la 3.984 la 4.920 centrifuge operaþionale ºi de la 1.968 la 2.301 centrifuge în testare. În total, de la 5.952 la 7.221 centrifuge. 5. High Enriched Uranium – uraniu puternic îmbogãþit, cu concentraþie de uraniu 235 cuprinsã între 20 ºi 90%. 25
Page 3 and 4: BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE N
Page 5 and 6: CUPRINS COLEGIUL DE REDACÞIE Redac
Page 7 and 8: APÃRAREA NBC 19/2010 NEPROLIFERARE
Page 11 and 12: Anul 1970 a arãtat cã NPT va fi a
Page 13 and 14: esenþiale: prevenirea proliferãri
Page 19 and 20: Uniunea Europeanã s-a aflat în ce
Page 25: creativ, inovativ, astfel încât f
Page 29 and 30: APÃRAREA NBC 19/2010 RISCURI ªI A
Page 31 and 32: nu este recomandatã utilizarea uno
Page 33 and 34: Echipamentele de detecþie prezenta
Page 35 and 36: APÃRAREA NBC 19/2010 ECHIPAMENTE C
Page 41 and 42: adiaþii la frecvenþe caracteristi
Page 47 and 48: f) substanþe vomitive; g) substan
Page 49 and 50: procesare care, pe baza condiþiilo
Page 51 and 52: APÃRAREA NBC 19/2010 OPNII * ARGUM
Page 53 and 54: Energie Atomicã au planificat un s
Page 59 and 60: mSv/an (0,03 Sv/ generaþie), rezul
Page 67 and 68: APÃRAREA NBC 19/2010 MEMORIALISTIC
Page 69 and 70: Intenþionez sã renunþ la Conven

Colonel Cornel DELIU..................................................

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?