Colonel Cornel DELIU..................................................

APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
solidarea rolului sãu în facilitarea asistenþei tehnice,
inclusiv prin implicarea în mod activ în coordonarea
între oferte ºi cereri de asistenþã. Prin Rezoluþia 1810
(2008), Consiliul de Securitate a solicitat, de asemenea,
Comitetului 1540 sã ia în considerare o revizuire
cuprinzãtoare a statutului de punere în aplicare a
Rezoluþiei 1540 (2004). Comitetul 1540 a lansat
primul sãu raport cãtre Consiliul de Securitate al
Organizaþiei Naþiunilor Unite privind punerea în aplicare
a Rezoluþiei în aprilie 2006. Al doilea a fost
prezentat în iulie 2008. Un al treilea raport este aºteptat
pânã la 24 aprilie 2011, aºa cum a fost solicitat în
Rezoluþia 1810 (2008).
Rolul NATO în combaterea proliferãrii armelor
de distrugere în masã
NATO, ca cea mai importantã organizaþie politico-militarã
internaþionalã a momentului are o poziþie
foarte importantã în frontul comun al efortului
îndreptat spre combaterea proliferãrii ADM. Totuºi,
pânã spre sfârºitul secolului trecut, NATO nu a tratat
cu toatã seriozitatea riscurile de naturã CBRN, având
alte obiective prioritare, chiar dacã la nivel declarativ,
atitudinea Alianþei era fãrã echivoc în aceastã
chestiune.
Chiar ºi atunci când Concepþia Strategicã din
1999, documentul care identificã provocãrile cãrora
NATO trebuie sã le facã faþã ºi cãile de abordare a acestora,
recunoºtea terorismul ºi implicit terorismul
CBRN, drept o nouã ameninþare în era post rãzboi
rece, aliaþii au acordat prea puþinã atenþie la nivel
colectiv acestui aspect pânã la producerea evenimentelor
din 11 septembrie 2001. Începând cu 2001,
Alianþa a dezvoltat o politicã articulatã ºi adecvatã
privind terorismul ºi proliferarea ADMCBRN.
NATO nu este parte semnatarã la nici unul dintre
acordurile de neproliferare. Deºi uneori este prezentã
în calitate de observator, Alianþa nu poate influenþa
rezultatul deliberãrilor, cum este cazul Conferinþei de
Analizã în cadrul NPT, ºi nici nu reprezintã cel mai
potrivit mecanism pentru coordonarea politicilor în
situaþiile în care grupurile „occidentale” includ multe
þãri ne-membre NATO. În pofida sprijinului colectiv la
nivelul Alianþei pentru eforturile de cooperare în
vederea reducerii ameninþãrilor în Rusia ºi în alte
foste republici sovietice, NATO nu a jucat niciodatã un
rol coordonator, întrucât þãrile membre au preferat sã
10
continue asigurarea asistenþei în plan bilateral.
Oricum, definirea rolului potenþial al NATO în arhitectura
instituþionalã de abordare a proliferãrii ADM a
devenit chiar ºi mai dificilã, datoritã rolului crescând
al structurilor sau programelor cum ar fi PSI (Iniþiativa
de Securitate în domeniul Proliferãrii) sau G8, care
implicã doar unii membri ai Alianþei ºi se suprapun
parþial cu activitãþile ºi domeniile de interes ale NATO.
La summit-ul de la Washington, pe 24 aprilie
1999, NATO a lansat Iniþiativa referitoare la armele
de distrugere în masã (IADM). Rãspunsul NATO la
proliferare prin IADM este o parte integrantã a continuei
adaptãri a Alianþei la noul mediu de securitate.
Iniþiativa avea ca scop pregãtirea NATO în abordarea
riscului reprezentat de armele de distrugere în
masã (ADM). Acþiunea comunã în cadrul Alianþei era
ºi este necesarã pentru a aborda ameninþarea pe care
o reprezintã proliferarea ADM ºi pentru a consolida
activitatea regimurilor de neproliferare existente.
Pentru a asigura o coordonare eficientã a eforturilor
NATO în domeniul ADM, aliaþii au convenit sã
instituie un Centru pentru ADM, (WMD Centre), la
Cartierul General al NATO. Acest centru este responsabil
pentru integrarea ºi monitorizarea tuturor
aspectelor legate de eforturile NATO referitoare la
armele de distrugere în masã
Summit-ul NATO de la Praga din 2002 constituie
un alt moment de referinþã pentru noua abordare
a riscurilor de naturã CBRN. Alãturi de celelalte
decizii istorice referitoare la transformarea NATO ºi
dezvoltarea capabilitãþilor sale militare, au fost lansate
5 iniþiative privind realizarea unor capabilitãþi specifice
de contracarare a atacurilor cu ADMCBRN, printre
care batalionul multinaþional de apãrare CBRN din
Forþa de Rãspuns NATO, laboratorul CBRN dislocabil,
sistemul de supraveghere a epidemiilor, rezerva
NATO de materiale de apãrare NBC ºi Centrul de
Excelenþã Întrunit pentru Apãrare CBRN.
Rolul NATO în combaterea proliferãrii ADMCBRN
va cãpãta o nouã dimensiune odatã cu implementarea
noii Politici de nivel strategic pentru prevenirea
proliferãrii armelor de nimicire în masã ºi
apãrarea împotriva ameninþãrilor chimice, biologice,
radiologice ºi nucleare, document oficial NATO dat
publicitãþii la 1 septembrie 2009. Rãspunsul NATO la
ameninþãrile generate de proliferarea ADMCBRN
cuprinde mãsuri ºi acþiuni grupate în cele trei domenii