Colonel Cornel DELIU..................................................

BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC 

REVISTA DE SPECIALITATE PENTRU ARMA 

APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ 

sub egida 

STATULUI MAJOR AL FORÞELOR TERESTRE 

Fondatã la 1 aprilie 1927, sub denumirea ,,ANTIGAZ” 

- serie nouã - anul XI - 

Neproliferare 

SUMAR 

Riscuri ºi ameninþãri 

Echipamente CBRN 

Opinii * Argumente 

Memorialisticã 

Revista APÃRAREA NBC apare semestrial, de regulã, în lunile 

mai ºi octombrie. 

Încã nu existã posibilitatea legalã pentru efectuarea abonamentelor, 

conform solicitãrilor cititorilor, la aceastã publicaþie de 

armã. Baza de Instruire pentru Apãrare NBC va hotãrî numãrul de 

exemplare al fiecãrei apariþii ºi destinaþiile revistei. Autorii sunt 

rugaþi sã trimitã articolul pe suport magnetic ºi un exemplar listat 

de manuscris, rezumatul fiind scris cel puþin în limba românã, pe 

adresa redacþiei, cu fontul TIMES NEW ROMAN-14. 

Articolele vor fi luate în considerare dacã vor fi primite la 

redacþie pânã la 1 martie, respectiv 1 august, anual. 

Manuscrisul va fi pregãtit astfel: titlul lucrãrii, fãrã abrevieri; 

gradul, numele ºi prenumele autorului; funcþia ºi locul de muncã al 

autorului; adresa de corespondenþã. 

Responsabilitatea completã a asumãrii ºtiinþifice a articolelor trimise 

redacþiei aparþine autorilor. 

Informaþii se pot obþine la numerele de telefon: 

0248/533.341- int.124, 126, 150, 

fax: 0248/533.382 

0751279105 (redactor-ºef) 

e-mail: scoala.nbc@muscel.ro

CONSILIUL EDITORIAL 

PREªEDINTE DE ONOARE 

General de brigadã (r) dr. Nicolae POPESCU 

PREªEDINTE 

Locotenent colonel Ilie BÃLAN 

MEMBRI 

Colonel prof. univ .dr. Benoni SFÂRLOG 

Colonel prof. univ. dr. Ion MITULEÞU 

Colonel dr. Tudorel RADU 

Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU 

Locotenent colonel Viorel BÃLÃCEANU 

Locotenent colonel Petre CODIN 

Locotenent colonel Florin ROMAN 

Locotenent colonel Gheorghe MITRICÃ 

Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN 

Maior Dumitru ION 

Cãpitan Ovidiu STÃNESCU 

* 

* * 

General de brigadã (r) ing. Dumitru PRUNACHE 

Colonel (r) Dumitru GHIÞÃ 

Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI 

Colonel (r) Aurel MIHÃIESCU 

Colonel (r) dr.ing.Ion SAVU 

Col. dr. ing. (r) Vasile ªOMOGHI 

Colonel (r) Ion BEREVOIANU 

Colonel (r) Mihail GRIGORESCU 

Colonel (r) dr. Martin CATA 

Locotenent-colonel (r) Romulus BARBU 

CUPRINS 

Neproliferare 

- Neproliferarea - provocarea începutului de mileniu 

O Locotenent colonel Ilie BÃLAN............................................ pag.5 

- Combaterea proliferãrii armelor de distrugere în masã 

(I). Organizaþii, instituþii ºi agenþii internaþionale 

implicate în combaterea proliferãrii armelor de distrugere 

în masã 

O Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU, Cãpitan Cãlin 

GAVA........................................................................................... pag.7 

- Proliferarea ADM ºi terorismul CBRN în contextul 

strategic actual 

O Colonel Cornel DELIU.......................................................... pag.13 

- Proliferarea tehnologiilor de vârf ºi a mijloacelor de 

transport la þintã a armelor de distrugere în masã 

O Maior Dumitru Ciprian LUNGU, Cãpitan Marius 

LUPÃªTEAN.............................................................................. 

- Programul nuclear Iranian 

O Maior Teodor SPÂNU......................................................... 

Riscuri ºi ameninþãri 

pag. 19 

pag.24 

- Pericolele evenimentelor ”Emisii Altele Decât 

Atacul/EADA” - riscuri ºi ameninþãri asupra omenirii 

O Plutonier major Viorel PASCU........................................... pag.27 

Echipamente CBRN 

- Echipamente pentru control chimic, biologic, 

radiologic ºi nuclear în Forþele Terestre Române - o nouã 

generaþie 

O Plutonier major Viorel PASCU........................................... pag.30 

- Sistem autonom telecomandat de detecþie a 

materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pentru 

prevenirea actelor de terorism cu “Bombe murdare” 

O Maior inginer Petru MURSA, Inginer Maria POPA, Chimist 

Narcisa CIONGIC, Maistru militar principal Petricã PÎNZARIU, 

Maior inginer Florin VOVCHECI, Ioan PREDA, Inginer 

Alexandru KLUGER, Inginer Marian CRÃCIUN....................... pag.35 

- Detecþia ºi identificarea la distanþã “STAND-OFF” a 

agenþilor chimici. Tendinþe pe plan internaþional ºi 

perspective pentru Forþele Aeriene Române 

O Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR......................................... pag.38 

- Consideraþii teoretice asupra realizãrii unui sistem de 

climatizare securizat 

O Locotenent colonel inginer Gabriel EPURE, Doctor ing. 

Nicoleta GRIGORIU, Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU, Cãpitan 

inginer Constantin TOADER, inginer Panaghia DELIU, Inginer 

Mihaela CREÞU, Inginer Andrei Ionel PÃTRUÞ, Cãpitan dr. 

inginer Mihai MIHÃILÃ ANDRES, Fizician Cosmin 

VATRÃ................................................................................................. pag.43 

Opinii * Argumente 

- Este uraniul puternic îmbogãþit, o ameninþare ? 

O Maior Dumitru ION............................................................ pag.48 

- Efectele radiaþiei asupra materiei vii 

O Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR ....................................... pag.52 

- Biodegradabilitatea detergenþilor 

O Sublocotenent Sandu VELEA.............................................. pag.59 

- Normative ºi reglementãri naþionale ºi internaþionale 

privind toxicitatea produselor chimice 

O Cãpitan inginer Dãnuþ Ciprian SÃU, Locotenent colonel 

profesor univ. dr. ing. Doru-Adrian GOGA................................ pag.61 

Memorialisticã 

- Despre începuturile primei instituþii de cercetare 

ºtiinþificã din Armata României 

O Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU, Chimist Tamara SAVU....... pag.65 

2

CUPRINS 

COLEGIUL DE REDACÞIE 

Redactor-ºef 

Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN 

Redactor 

Colonel (r) Mihai GRIGORESCU 


Tehnoredactare, procesare text ºi imagine 

P.c.c. Adriana DASCÃLU 

Fotografie, procesare coperþi 

Plutonier major Viorel PASCU 

Traducere 

P.C.C. prof. Georgiana LIVEZEANU 

Corectare ºi difuzare revistã 

Plutonier adjutant Claudiu ªTEFAN 

Adresa 

Str.Mãrãºti, nr.48, Câmpulung 

I.S.S.N. - 1583-4654 

Tiparul a fost executat la 

CENTRUL TEHNIC-EDITORIAL 

AL ARMATEI 

C-da: 

B: 

- BUCUREªTI - 

3

CONTENTS 

Nonproliferation 

- Nonprliferation - A challenge at the beginning of the 

millenium 

O Lieutenant colonel Ilie BÃLAN..................................... pag.5 

- WMD proliferation control (I) - International 

organizations, institutions and agencies involved in 

WMD proliferation control 

O Lieutenant colonel Stelian RÃDULESCU, Captain 

Cãlin GAVA.......................................................................... 

- WMD proliferation and CBRN terrorism under the pag.7 

present strategical context 

O Colonel Cornel DELIU.................................................. pag.13 

- Proliferation of high tech and WMD delivery 

systems 

O Major Dumitru Ciprian LUNGU, Captain Marius 

LUPÃSTEAN...................................................................... pag.19 

- The nuclear iranian programme 

O Major Teodor SPÂNU................................................... pag.24 

Risks and threats 

- The hazards of „Risk other than attack/ROTA” 

events – risks and threats on mankind– 

O 1 st Sergeant Viorel PASCU........................................... pag.27 

CBRN Equipments 

- Chimical, biological, nuclear and radiological control 

equipment of Rou Land Forces - a new generation 

O 1 st Sergeant Viorel PASCU.............................................. pag.30 

- Remonte control self system for radioactive 

materials and toxic substances detection to prevent 

the terrorist acts with “Dirty bombs” 

O Major eng. Petru MURSA, Eng. Maria POPA, Chemist 

Narcisa CIONGIC, WO Petricã PÎNZARIU, Major eng. 

Florin VOVCHECI, Ioan PREDA, Eng. Alexandru 

KLUGER, Eng. Marian CRÃCIUN...................................... pag.35 

CBRN Equipments 

- Chimical agents stand-off detection and identification. 

International trends and perspectives for Rou Air Forces 

O Captain Tãnase-Marian TUDOR.................................... pag.38 

- Consideration concerning the achievement of a safety 

air system 

O Lieutenant colonel eng. Gabriel EPURE, Doctor eng. 

Nicoleta GRIGORIU, Colonel (r) Ph.D. eng. Ion SAVU, 

Captain eng. Constantin TOADER, Eng. Panaghia DELIU, 

Eng. Mihaela CREÞU, Eng. Andrei Ionel PÃTRUÞ, Captain 

PH.D. eng. Mihai MIHÃILÃ ANDRES, Physicist Cosmin 

VATRÃ.................................................................................. pag.43 

Opinions * Arguments 

- Why highly enriched uranium is a threat 

O Major Dumitru ION..................................................... pag.48 

- Radiation effects on organized matter 

O Captain Tãnase-Marian TUDOR............................. pag.52 

- Detergent biodegradation 

O 2 nd Lieutenant Sandu VELEA...................................... pag.59 

- National and international standards and 

regulations concerning chemicals toxicity 

O Captain eng. Dãnuþ Ciprian SÃU, Lieutenant colonel 

univ. prof. Ph.D. eng. Doru-Adrian GOGA......................... pag.61 

Memoris 

- Facts about the biginning of the first scientific 

research institution in the Romanian Army 

O Colonel (ret.) Ph.D. eng. Ion SAVU, Chemist Tamara 

SAVU........................................................................... pag.65 

4

APÃRAREA NBC 19/2010 

NEPROLIFERARE 

NEPROLIFERAREA – PROVOCAREA ÎNCEPUTULUI DE MILENIU 

Locotenent colonel Ilie BÃLAN 

Comandantul Bazei de Instruire pentru Apãrare NBC 

„Reafirmãm faptul cã dezarmarea, controlul armamentelor ºi neproliferarea vor continua sã aibã o 

contribuþie importantã pentru pace, securitate ºi stabilitate ºi, în acest sens, pentru prevenirea rãspândirii ºi 

utilizãrii armelor de distrugere în masã ºi a mijloacelor de transport a acestora la þintã. ... Ca parte a unui 

rãspuns mai larg la problemele de securitate, NATO ar trebui sã continue sã contribuie la eforturile internaþionale 

în acest domeniu al controlului armamentelor, dezarmãrii ºi neproliferãrii ºi însãrcinãm Consiliul 

Nord-Atlantic în sesiune permanentã sã menþinã aceste subiecte sub o monitorizare activã”. 

DECLARAÞIA SUMMIT-ULUI NATO DE LA BUCUREªTI 2008 

Una dintre problemele importante cãrora 

NATO trebuie sã le facã faþã este ºi aceea 

a modului în care urmeazã sã-ºi 

defineascã locul în cadrul eforturilor internaþionale de 

combatere a proliferãrii armelor de distrugere în masã 

(ADM). Ameninþarea proliferãrii ADM se aflã în vârful 

listei comunitãþii internaþionale privind provocãrile de 

securitate ale perioadei post rãzboi rece. 

Pentru a rãmâne credibilã ca instituþie de securitate, 

Alianþa trebuie sã joace ºi sã fie perceputã cã joacã 

un rol important în abordarea unor astfel de 

provocãri. La Summit-ul de la Bruxelles din ianuarie 

1994, aliaþii au decis sã-ºi concentreze în mod serios 

atenþia asupra proliferãrii ADM ºi a impactului acesteia 

asupra securitãþii. 

Una din principalele structuri ale Alianþei axate pe 

aspectele ADM este Grupul NATO în Domeniul 

Neproliferãrii (Defence Group on Proliferation - 

DGP). Între 1994 ºi 1996, acesta a elaborat prima 

evaluare comprehensivã a Alianþei privind riscurile 

generate de proliferarea ADM, identificând în ultimã 

instanþã neajunsuri în privinþa capabilitãþilor legate de 

ADM ale þãrilor membre NATO ºi stabilind planuri 

pentru a contribui la eliminarea acelor lipsuri. Ulterior 

DGP a dezvoltat o nouã abordare de construire a 

apãrãrii împotriva ADM a Alianþei, având în vedere 

capabilitãþile multinaþionale bazate pe angajamentele 

naþionale. 

DGP reprezintã autoritatea politico-militarã a NATO 

care asigurã coordonarea activitãþilor specifice neproliferãrii, 

având rolul de a consilia Consiliul Nord 

Atlantic în domeniul dezvoltãrii capabilitãþilor colec- 

An important problem that NATO must 

cope with, is how it will define its position 

within the international efforts to 

control WMD. In case of partially related terrorist 

events, the WMD proliferation threatening is 

placed first on the list of the international community 

for security challenges during the cold post-war. 

In order to be a genuine security institution, the 

Alliance must play and it should be seen as playing 

an important part in approaching such challenges. 

As a result, at the Summit from Bruxelles in 

January 1994, the allies decided to seriously focus 

on WMD proliferation and their impact on security. 

One of the main structures of the Alliance centred 

on WMD issues is the Defence Group on 

Proliferation - DGP. Between 1994 and 1996, this 

Group prepared the first comprehensive evaluation 

of the Alliance concerning the risks generated by 

WMD proliferation, identifying shortcomings in 

NATO members capabilities related to WMD and 

finally drawing up plans to put an end to these 

short-comings. Afterwards, the DGP developed a 

new strenghtening approach to the defence against of 

the WMD Alliance taking into account the multinational 

capabilities grounded on national commitments. 

DGP is NATO’s political-military authority that 

coordinates the defence on proliferation specific 

actions, being responsible for the North Atlantic 

Council advising in developing the collective capabilities 

to defend against CBRN risks, threats and 

challenges and to control WMD proliferation and 

5


NEPROLIFERARE 

tive de apãrare împotriva riscurilor, ameninþãrilor ºi 

provocãrilor de naturã chimicã, biologicã, radiologicã 

ºi nuclearã - CBRN, combaterii proliferãrii armelor de 

distrugere în masã ºi a mijloacelor de întrebuinþare a 

acestora. 

În cadrul DGP se evalueazã ºi se analizeazã 

riscurile generate de proliferarea armelor de distrugere 

în masã, se elaboreazã ºi se adoptã politici, concepte, 

proceduri, proiecte ºi mãsuri comune pentru descurajarea 

proliferãrii ºi întrebuinþãrii ADMCBRN, apãrarea 

ºi asigurarea protecþiei trupelor dislocate în teatrele de 

operaþii ºi a populaþiei statelor membre NATO 

împotriva riscurilor de acest tip. 

În perioada 2006-2009, activitatea DGP s-a caracterizat 

prin dinamism ºi deschidere, dovadã fiind setul 

de concepte lansate în aceastã perioadã, care pornesc 

atât de la ideea identificãrii mãsurilor necesare implementãrii 

sarcinilor rezultate în urma summit-urilor 

NATO la Praga - 2002, Riga - 2006, Bucureºti - 2008, 

Strasbourg/Kehl - 2009, cât ºi de la necesitatea coordonãrii 

ºi cooperãrii cu celelalte structuri NATO cu 

responsabilitãþi în domeniu ºi cu structurile de profil 

din cadrul UE sau cu partenerii. 

Recentele acþiuni întreprinse de SUA ºi Rusia 

privind diminuarea capabilitãþilor nucleare, prin 

semnarea la 08 aprilie 2010 la Praga a noului tratat 

START destinat reducerii armamentului strategic, se 

înscrie în acest domeniu al neproliferãrii. 

Coordonarea lucrãrilor DGP este asiguratã de instituþia 

copreºedinþiei, asiguratã în comun de SUA 

(copreºedinte permanent) ºi unul dintre Aliaþii 

europeni (prin rotaþie). 

În conformitate cu angajamentele naþionale asumate 

la NATO, în perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie 

2010, România asigurã, împreunã cu Statele Unite ale 

Americii, copreºedinþia Grupului NATO în Domeniul 

Neproliferãrii - "NATO Senior Defence Group on 

Proliferation-DGP". Prin acest demers, þara noastrã ºi-a 

asumat, în premierã, responsabilitatea asigurãrii 

copreºedinþiei unui grup de lucru la nivel NATO. 

În perioada 12-13 mai 2010 se desfãºoarã la 

Bucureºti Seminarul anual DGP 2010. În cadrul seminarului 

este planificat sã se desfãºoare exerciþiul 

demonstrativ de nivel tactic pentru prezentarea capabilitãþilor 

naþionale CBRN, în Poligonul de Instrucþie 

al Armei Valea Poienii, ce va fi analizat în urmãtorul 

numãr al revistei. 

their delivery systems. 

The risks generated by the WMD proliferation 

are evaluated and analysed under DGP, they also 

elaborate and adopt politics, drafts, procedures, 

projects and common measures to deter CBRN 

WMD proliferation and employment, defend and 

protect deployed troops in theatre and NATO members 

population against this type of risk. 

During 2006-2009, the DGP activity distinguished 

by dynamism and openess, materialized in 

the pile of drafts issued both from the ideea of identifying 

the necessary measures to implement the 

tasks following the NATO summits from Prague - 

2002, Riga - 2006, Bucharest - 2008, Strasbourg/ 

Kehl – 2009 and from the need to coordinate and 

cooperate with other responsible NATO structures 

and UE specific structures or partners. 

Recent actions related to nuclear capabilities 

diminution taken in SUA and Russia by signing the 

new STAR treaty for strategical weapons reduction 

since Aprilie 08, 2010 at Prague are included in this 

defence on proliferation area. 

Work coordination under DGP is provided jointly 

through the copresidency institution, SUA (permanent 

copresident) and one of the European Ally 

(by turns). 

According to the national commitments 

assumed under NATO during July 01, 2009 - June 

30, 2010, România is part of „NATO Senior 

Defence Group on Proliferation-DGP” copresidency 

next to USA. Thus, our country took for the first 

time its responsibility to provide copresidency to a 

WG at NATO level. 

During May 12-13, 2010 is held in Bucharest 

the yearly Seminary anual DGP 2010. Within the 

seminar, they planned a tactical exercise to show 

the CBRN national capabilities which will take 

place in Valea Poienii Training Range, a topic 

which ist to be discussed in the next magasine. 

6


NEPROLIFERARE 

COMBATEREA PROLIFERÃRII ARMELOR DE DISTRUGERE 

ÎN MASÃ (I) 

Organizaþii, instituþii ºi agenþii internaþionale implicate în combaterea 

proliferãrii armelor de distrugere în masã 

Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU 

Cãpitan Cãlin GAVA 

Baza de Instruire pentru Apãrare NBC 

„O ameninþare crescândã – întrebuinþarea sau pericolul întrebuinþãrii armelor de distrugere în masã, 

a influenþat în mod semnificativ mediul de securitate al secolului XX ºi va continua sã aibã un impact 

deosebit asupra securitãþii internaþionale ºi în viitor. Evoluþiile în tehnologia modernã ºi descoperirile ºtiinþifice 

favorizeazã apariþia unor arme ºi mai distructive 1 ”. 

În contextul contradictoriu ºi complex ce 

caracterizeazã actualul început de secol ºi 

mileniu, la nivel global, regional ºi local, 

proliferarea ºi diseminarea necontrolatã a tehnologiilor 

ºi materialelor CBRN, a armelor de distrugere în 

masã chimice, biologice, radiologice ºi nucleare 

(ADMCBRN) ºi a altor mijloace neconvenþionale, 

expansiunea reþelelor, a activitãþilor teroriste ºi a 

crimei organizate transnaþionale, dezvoltarea în 

ascuns de programe militare nucleare, biologice ºi 

chimice, existenþa unor state care acordã sprijin organizaþiilor 

teroriste, evidenþiazã foarte clar existenþa 

surselor de naturã CBRN ce pot leza seuritatea 

statelor, afecta grav mediul ºi sãnãtatea populaþiei ºi 

influenþa negativ pregãtirea ºi desfãºurarea acþiunilor 

militare. 

Ameninþarea folosirii ADMCBRN poate avea un 

puternic efect psihologic, iar dacã adãugãm la aceasta 

posibilele accidente la obiectivele de risc nuclear ºi 

chimic, terorismul, catastrofele ecologice, rezultã un 

spectru cutremurãtor, care ne obligã la circumspecþie 

ºi realism, la eforturi comune pentru contracararea 

acestor pericole, dar ºi la planificarea ºi organizarea 

unor mãsuri adecvate pentru menþinerea trupelor la 

un nivel ridicat de instruire ºi dotare în scopul apãrãrii 

împotriva acestor ameninþãri în condiþii de conflict 

sau de crizã. 

Un numãr din ce în ce mai mare de þãri se aflã în 

posesia unor capabilitãþi ofensive de rãzboi incluzând 

ADMCBRN sau au programe de dezvoltare a acestora 

în diferite stadii. Capacitatea acestor tipuri de arme de 

a produce un numãr mare de victime, uºurinþa relativã 

în producerea ºi întrebuinþarea unora dintre ele, 

preocupãrile în domeniul intensificãrii cercetãrilor, 

amplificate ºi de proliferarea unui fenomen care îngrijoreazã 

– terorismul CBRN – prezintã riscuri semnificative 

pentru securitatea României. 

În acest sens, România, alãturi de majoritatea 

statelor comunitãþii internaþionale, întreprinde acþiuni 

politice ºi diplomatice pentru a stopa proliferarea 

ADMCBRN, promovând distrugerea lor ºi descurajarea 

întrebuinþãrii acestora, prin respectarea 

tratatelor, concretizate prin verificãri privind controlul 

armamentelor. 

Datoritã complexitãþii fenomenului proliferãrii 

ADMCBRN la început de mileniu, toate organizaþiile 

internaþionale importante, care au printre obiectivele 

lor prezervarea pãcii ºi stabilitãþii, ºi-au creat diferite 

instrumente prin care sã participe la efortul global de 

contracarare a acestui flagel. 

Atitudinea organizaþiilor ºi instituþiilor internaþionale 

faþã de necesitatea stringentã de acþiune 

pentru stoparea proliferãrii a cunoscut o schimbare 

evidentã odatã cu începutul noului mileniu, riscurile 

disemniarii ADMCBRN fiind abordate de pe alte poziþii. 

Terorismul ºi în special terorismul CBRN nu s-a 

situat întotdeauna pe o poziþie atât de proeminentã ca 

acum printre chestiunile de care sunt preocupate 

organizaþile internaþionale. A devenit foarte clar cã un 

1. Declaraþia Consiliului Nord-Atlantic, cu privire la Securitatea Alianþei, - summitul NATO, Strasbourg-Kehl, 4 aprilie 

2009. 

7


NEPROLIFERARE 

atac de anvergura celor de la 11 septembrie 2001, dar 

cu mijloace de distrugere în masã, ar avea urmãri 

catastrofale pentru cei aleºi ca þinte. 

Modul concret în care organizaþiile ºi instituþiile 

internaþionale pot contribui la eforturile politice ºi 

diplomatice împotriva proliferãrii ADMCBRN ºi 

implicit a terorismului CBRN reprezintã o întrebare 

mai dificilã. O abordare declarativã, poate doar exprima 

sprijinul acestora pentru tratatele de neproliferare 

sau regimurile de control al exporturilor. Combinarea 

eforturilor tuturor entitãþilor statale ºi supra statale în 

direcþia contracarãrii proliferãrii ar limita foarte mult 

libertatea de acþiune a celor care sunt interesaþi fie de 

diseminarea, fie de achiziþia tehnologiilor CBRN. 

Trebuie însã fãcutã o distincþie între combaterea 

proliferãrii ºi contracararera proliferãri pentru a nu 

se crea confuzii, având în vedere cã de multe ori aceºti 

termeni sunt folosiþi în mod eronat. Articolul de faþã 

trateazã problema combaterii proliferãrii, abordând 

eforturile comunitãþii internaþionale, cu caracter preponderent 

paºnic ºi cu instrumente politice ºi diplomatice, 

îndreptate spre prevenirea acþiunilor care intrã 

în sfera proliferãrii. Pe de altã parte, contracararea 

proliferãrii, counter-proliferation, intrã în sfera utilizãrii 

forþei militare, reprezentând politica cea mai 

agresivã de combatere a proliferãrii. Contracararea 

proliferãrii a fost adoptatã de cãtre Israel, atunci când 

a bombardat reactorul Osirak din Irak în 1981 ºi, 

treptat, a devenit parte a politicii SUA, unde a început 

sã se dezvolte disponibilitatea de a utiliza forþa armatã 

pentru a preveni proliferarea în cazul în care aceasta 

devine o ameninþare pentru interesele Statelor Unite. 

Rolul ONU în combaterea proliferãrii armelor de 

distrugere în masã 

Organizaþia Naþiunilor Unite, prin intermediul 

Consiliului de Securitate ºi agenþiile sale specializate 

joacã rolul central în efortul comunitãþii internaþionale 

de rãspuns la fenomenul proliferãrii ADM ºi 

a mijloacelor de întrebuinþare a acestora. 

Consiliul de Securitate are ca principal instrument 

de lucru “rezoluþia”, care însã, pentru a avea 

efect, trebuie votatã de toþi membrii permanenþi ai 

Consiliului, fapt care poate costitui un impediment în 

anumite situaþii în care unul din “cei cinci” are interes 

în a bloca efortul celorlalþi. O astfel de situaþie a 

apãrut, ºi continuã sã se manifeste în cazul programului 

nuclear iranian. Poziþiile celor cinci sunt divergente 

când vine vorba de conþinutul ºi scopul sancþiunilor, 

având douã tabere, “Vestul” contra “Est”, cu 

toate cã toþi cei cinci au cãzut de acord cã un Iran cu 

program nuclear militar este inacceptabil. 

Agenþia Internaþionalã pentru Energie 

Atomicã (IAEA) 

International Atomic Energy Agency a fost creatã în 

1957, ca rãspuns la temerile ºi expectativele rezultate 

din descoperirea energiei nucleare. S-a simþit nevoia 

creãrii unei instituþii pentru gestionarea corectã a 

energiei nucleare, energie care poate fi utilizatã în 

egalã mãsurã ca armã sau instrument folositor. 

Geneza Agenþiei este regãsitã în adresa cãtre 

Adunarea Generalã a ONU de pe 8 decembrie 1953, 

adresã numitã ,,Atomi pentru pace”, redactatã de 

preºedintele american Eisenhower. Aceastã idee a dat 

forma statutului AIEA, statut aprobat de 81 de naþiuni 

în octombrie 1956. Statutul schiþeazã cele trei prioritãþi 

ale agenþiei de control nuclear ºi securitate, siguranþã 

ºi transfer tehnologic. 

În anii care au urmat creãrii Agenþiei, climatul 

tehnic ºi politic s-a schimbat atât de mult, încât a 

devenit imposibil pentru AIEA sã punã în practicã 

ceva din punctele principale prevãzute în Statut. În 

1962, ca o consecinþã a crizei rachetelor nucleare din 

Cuba, SUA ºi URSS au fãcut front comun pentru controlul 

armelor nucleare. 

În 1961, AIEA a deschis Laboratorul sãu din 

Seibersdorf, Austria, creând o poartã pentru cooperarea 

ºi cercetarea nuclearã. Cum numãrul statelor care 

deþineau tehnologie nuclearã a sporit, îngrijorarea cã 

mai devreme sau mai târziu vor deþine arme nucleare 

a crescut ºi ea, în mod special dupã ce Franþa ºi China 

s-au alãturat clubului nuclear, în 1960, respectiv 

1964. A început procesul creãrii unor mãsuri legislative 

internaþionale, mãsuri cuprinzãtoare ºi ferme, 

care sã stopeze rãspândirea armelor nucleare ºi sã 

contribuie la eventuala lor eliminare. Acestea au prins 

contur în 1968, o datã cu aprobarea Tratatului de 

Neproliferare al Armelor Nucleare (NPT). NPT 

îngheaþã numãrul statelor care deþin arme nucleare la 

5 (SUA, Rusia, UK, Franþa ºi China). Celorlalte state li 

se cere sã elimine opþiunea armei nucleare ºi sã 

încheie acorduri de garanþii nucleare cu AIEA. 

8

Anul 1970 a arãtat cã NPT va fi acceptat de 

majoritatea þãrilor larg industrializate ºi de marea 

majoritate a þãrilor în curs de dezvoltare. În acelaºi 

timp perspectivele energiei nucleare au crescut simþitor. 

Tehnologia s-a maturizat ºi a devenit comercial 

disponibilã, criza petrolului din 1973 sporind atracþia 

pentru opþiunea energiei nucleare. Importanþa AIEA 

a devenit tot mai mare. 

În ultimii ani, Agenþia a mai preluat alte atribuþiuni. 

Printre acestea, o importanþã deosebitã este acordatã 

ameninþãrii continue pe care o constituie terorismul 

nuclear. 

România este membru fondator al AIEA ºi a 

depus documentele de ratificare la data de 12 aprilie 

1957. Îcepând cu luna martie 2007, AIEA are 144 de 

state membre. 

Organizaþia pentru Interzicerea Armelor Chimice 

(OPCW) 

Organisation for the Prohibition of Chemical 

Weapons este o organizaþie internaþionalã interguvernamentalã 

înfiinþatã prin prevederile Convenþiei pentru 

interzicerea armelor chimice (CWC) ºi rãspunde 

de implementarea standardelor legale internaþionale 

de dezarmare ºi neproliferare chimicã în statele-pãrþi. 

Sediul OPCW este la Haga. În prezent 171 de state 

sunt pãrþi la OIAC. 

Mandatul OIAC constã în: 

Prevenirea proliferãrii armelor chimice. 

Verificarea eliminãrii armelor chimice declarate. 

Implementarea unui regim credibil de neproliferare. 

Acordarea de asistenþã internaþionalã ºi protecþie 

în eventualitatea folosirii sau ameninþãrii cu 

folosirea armelor chimice. 

Promovarea cooperãrii internaþionale pentru 

utilizarea paºnicã a industriei chimice. 

România ºi Convenþia privind interzicerea 

armelor chimice (CWC) 

România a semnat Convenþia la 13 ianuarie 1993 

ºi a ratificat-o prin legea 125/1994, fiind cel de-al 25-lea 

stat - originar care a ratificat, încã înainte de intrarea 

în vigoare a Convenþiei. 

Ambii Directori Generali ai OIAC (ambasadorul 

Bustani - Brazilia ºi ambasadorul Rogelio Pfirter - 


NEPROLIFERARE 

Argentina) au vizitat România ºi autoritatea naþionalã 

responsabilã cu implementarea Convenþiei - Agenþia 

Naþionalã de Control al Exporturilor - ANCEX; într-un 

studiu al Secretariatului Tehnic al OIAC legislaþia 

româneascã de implementare a Convenþiei este apreciatã 

ca fiind printre cele mai bune 10 reglementãri 

domestice care implementeazã eficient dispoziþiile 

tratatului. 

OIAC a desfãºurat mai multe inspecþii de rutinã la 

platformele chimice din România iar rapoartele 

echipelor internaþionale de inspecþie au reflectat 

implementarea riguroasã a CWC în companiile cu 

activitãþi declarabile în termenii Convenþiei, precum ºi 

profesionalismul ANCEX- autoritatea naþionalã 

responsabilã cu aplicarea Convenþiei în România. 

Comitetul 1540 

La 28 aprilie 2004, Consiliul de Securitate al 

Organizaþiei Naþiunilor Unite a adoptat în unanimitate 

Rezoluþia 1540 (2004), în temeiul capitolului VII 

din Carta Organizaþiei Naþiunilor Unite, care sã oblige 

statele, printre altele, sã se abþinã de la sprijinirea actorilor 

non-statali pentru dezvoltarea, achizitionarea, 

fabricarea, deþinerea, transportarea, transferul sau utilizarea 

de arme nucleare, chimice sau biologice ºi sistemele 

de folosire ale acestora. Pentru punerea în 

aplicarea acestei rezoluþii a fost stabilit un comitet 

ONU cunoscut sub numele de Comitetul 1540. 

Comitetul 1540 a emis raportul sãu cãtre 

Consiliul de Securitate al Organizaþiei Naþiunilor 

Unite privind punerea în aplicare a Rezoluþiei în 

aprilie 2006. 

La 27 aprilie 2006, Consiliul de Securitate a prelungit 

mandatul Comitetului 1540 pentru încã doi 

ani, odatã cu adoptarea Rezoluþiei 1673 (2006), care 

a reiterat obiectivele din Rezoluþia 1540 (2004), 

exprimând interesul Consiliului de Securitate în 

intensificarea eforturilor sale de a promova punerea 

integralã în aplicare a rezoluþiei, ºi a obligat Comitetul 

1540 sã prezinte un raport nou, pânã în aprilie 2008. 

La data de 25 aprilie 2008, Consiliul de Securitate 

a adoptat Rezoluþia 1810 (2008), care a prelungit 

mandatul Comitetului 1540, pentru o perioadã de trei 

ani, cu asistenþa continuã a experþilor, pânã la 25 

aprilie 2011. Reafirmând obiectivele din Rezoluþia 

1540 (2004) ºi Rezoluþia 1673 (2006), Consiliul de 

Securitate a cerut Comitetului 1540 sã continue con- 

9


NEPROLIFERARE 

solidarea rolului sãu în facilitarea asistenþei tehnice, 

inclusiv prin implicarea în mod activ în coordonarea 

între oferte ºi cereri de asistenþã. Prin Rezoluþia 1810 

(2008), Consiliul de Securitate a solicitat, de asemenea, 

Comitetului 1540 sã ia în considerare o revizuire 

cuprinzãtoare a statutului de punere în aplicare a 

Rezoluþiei 1540 (2004). Comitetul 1540 a lansat 

primul sãu raport cãtre Consiliul de Securitate al 

Organizaþiei Naþiunilor Unite privind punerea în aplicare 

a Rezoluþiei în aprilie 2006. Al doilea a fost 

prezentat în iulie 2008. Un al treilea raport este aºteptat 

pânã la 24 aprilie 2011, aºa cum a fost solicitat în 

Rezoluþia 1810 (2008). 

Rolul NATO în combaterea proliferãrii armelor 

de distrugere în masã 

NATO, ca cea mai importantã organizaþie politico-militarã 

internaþionalã a momentului are o poziþie 

foarte importantã în frontul comun al efortului 

îndreptat spre combaterea proliferãrii ADM. Totuºi, 

pânã spre sfârºitul secolului trecut, NATO nu a tratat 

cu toatã seriozitatea riscurile de naturã CBRN, având 

alte obiective prioritare, chiar dacã la nivel declarativ, 

atitudinea Alianþei era fãrã echivoc în aceastã 

chestiune. 

Chiar ºi atunci când Concepþia Strategicã din 

1999, documentul care identificã provocãrile cãrora 

NATO trebuie sã le facã faþã ºi cãile de abordare a acestora, 

recunoºtea terorismul ºi implicit terorismul 

CBRN, drept o nouã ameninþare în era post rãzboi 

rece, aliaþii au acordat prea puþinã atenþie la nivel 

colectiv acestui aspect pânã la producerea evenimentelor 

din 11 septembrie 2001. Începând cu 2001, 

Alianþa a dezvoltat o politicã articulatã ºi adecvatã 

privind terorismul ºi proliferarea ADMCBRN. 

NATO nu este parte semnatarã la nici unul dintre 

acordurile de neproliferare. Deºi uneori este prezentã 

în calitate de observator, Alianþa nu poate influenþa 

rezultatul deliberãrilor, cum este cazul Conferinþei de 

Analizã în cadrul NPT, ºi nici nu reprezintã cel mai 

potrivit mecanism pentru coordonarea politicilor în 

situaþiile în care grupurile „occidentale” includ multe 

þãri ne-membre NATO. În pofida sprijinului colectiv la 

nivelul Alianþei pentru eforturile de cooperare în 

vederea reducerii ameninþãrilor în Rusia ºi în alte 

foste republici sovietice, NATO nu a jucat niciodatã un 

rol coordonator, întrucât þãrile membre au preferat sã 

10 

continue asigurarea asistenþei în plan bilateral. 

Oricum, definirea rolului potenþial al NATO în arhitectura 

instituþionalã de abordare a proliferãrii ADM a 

devenit chiar ºi mai dificilã, datoritã rolului crescând 

al structurilor sau programelor cum ar fi PSI (Iniþiativa 

de Securitate în domeniul Proliferãrii) sau G8, care 

implicã doar unii membri ai Alianþei ºi se suprapun 

parþial cu activitãþile ºi domeniile de interes ale NATO. 

La summit-ul de la Washington, pe 24 aprilie 

1999, NATO a lansat Iniþiativa referitoare la armele 

de distrugere în masã (IADM). Rãspunsul NATO la 

proliferare prin IADM este o parte integrantã a continuei 

adaptãri a Alianþei la noul mediu de securitate. 

Iniþiativa avea ca scop pregãtirea NATO în abordarea 

riscului reprezentat de armele de distrugere în 

masã (ADM). Acþiunea comunã în cadrul Alianþei era 

ºi este necesarã pentru a aborda ameninþarea pe care 

o reprezintã proliferarea ADM ºi pentru a consolida 

activitatea regimurilor de neproliferare existente. 

Pentru a asigura o coordonare eficientã a eforturilor 

NATO în domeniul ADM, aliaþii au convenit sã 

instituie un Centru pentru ADM, (WMD Centre), la 

Cartierul General al NATO. Acest centru este responsabil 

pentru integrarea ºi monitorizarea tuturor 

aspectelor legate de eforturile NATO referitoare la 

armele de distrugere în masã 

Summit-ul NATO de la Praga din 2002 constituie 

un alt moment de referinþã pentru noua abordare 

a riscurilor de naturã CBRN. Alãturi de celelalte 

decizii istorice referitoare la transformarea NATO ºi 

dezvoltarea capabilitãþilor sale militare, au fost lansate 

5 iniþiative privind realizarea unor capabilitãþi specifice 

de contracarare a atacurilor cu ADMCBRN, printre 

care batalionul multinaþional de apãrare CBRN din 

Forþa de Rãspuns NATO, laboratorul CBRN dislocabil, 

sistemul de supraveghere a epidemiilor, rezerva 

NATO de materiale de apãrare NBC ºi Centrul de 

Excelenþã Întrunit pentru Apãrare CBRN. 

Rolul NATO în combaterea proliferãrii ADMCBRN 

va cãpãta o nouã dimensiune odatã cu implementarea 

noii Politici de nivel strategic pentru prevenirea 

proliferãrii armelor de nimicire în masã ºi 

apãrarea împotriva ameninþãrilor chimice, biologice, 

radiologice ºi nucleare, document oficial NATO dat 

publicitãþii la 1 septembrie 2009. Rãspunsul NATO la 

ameninþãrile generate de proliferarea ADMCBRN 

cuprinde mãsuri ºi acþiuni grupate în cele trei domenii

esenþiale: prevenirea proliferãrii, protecþia împotriva 

atacurilor cu ADM/evenimentelor CBRN ºi limitarea 

urmãrilor atacurilor cu ADM/evenimentelor CBRN. 

Mãsurile, acþiunile ºi capabilitãþile NATO, conform 

noii politici în domeniu, vor fi detaliate în partea 

a doua a acestui articol, care se referã la Tratate, convenþii, 

protocoale ºi iniþiative privind neproliferarea 

armelor de distrugere în masã ce va fi publicat în 

numãrul viitor al acestei reviste. 

În afarã de Centrul pentru ADM amintit mai sus, 

cele mai importante structuri NATO implicate în combaterea 

propriu-zisã a proliferãrii ADM sunt prezentate 

în continuare. 

Grupul NATO de nivel înalt de apãrare în 

domeniul proliferãrii (DGP) 

NATO Senior Defence Group on Proliferation reprezintã 

autoritatea politico-militarã a NATO care asigurã 

coordonarea activitãþilor specifice neproliferãrii, având 

rolul de a consilia Consiliul Nord Atlantic în domeniul 

dezvoltãrii capabilitãþilor colective de apãrare împotriva 

riscurilor, ameninþãrilor ºi provocãrilor de naturã 

chimicã, biologicã, radiologicã ºi nuclearã – CBRN, 

combaterii proliferãrii armelor de distrugere în masã 

ºi a mijloacelor de întrebuinþare a acestora. 

Rolul DGP în cadrul NATO a devenit tot mai 

important, în special dupã Summit-ul de la Praga, din 

anul 2002, ca urmare a accentuãrii riscurilor ºi 

ameninþãrilor asimetrice CBRN, dar mai ales datoritã 

faptului cã problematica protecþiei CBRN a trupelor, 

populaþiei ºi teritoriului reprezintã una dintre prioritãþile 

strategice ale Alianþei. 

Coordonarea lucrãrilor DGP este asiguratã de 

instituþia copreºedinþiei, asiguratã în comun de SUA 

(copreºedinte permanent) ºi unul dintre Aliaþii 

europeni (prin rotaþie). În prezent copreºedintele 

temporar este România, respectiv Ministerul Apãrãrii 

Naþionale care prin Departamentul pentru Politica de 

Apãrare ºi Planificare asigurã, împreunã cu structura 

similarã din cadrul Departamentului american al 

Apãrãrii, în perioada 01 iulie 2009 – 30 iunie 2010, 

copreºedinþia Grupului NATO în Domeniul 

Neproliferãrii. 

Prin acest demers, þara noastrã îºi asumã, în premierã, 

responsabilitatea asigurãrii copreºedinþiei 

unui grup de lucru NATO de nivel înalt. 


NEPROLIFERARE 

Conferinþa Directorilor Naþionali pentru 

Armamente (CNAD) 

Conference of National Armament Directors este 

comitetul senior NATO, responsabil pentru cooperarea 

Alianþei în domeniul armamentului, de standardizare 

materialã ºi achiziþii publice în domeniul apãrãrii. 

Având în vedere responsabilitãþile din domeniul 

armamentelor, CNAD are, în mod direct sau indirect 

responsabilitãþi ºi pe linia efortului de combatere a 

proliferãrii ADM. 

Acesta reuneºte oficiali de rang înalt responsabili 

pentru achiziþiile pentru apãrare din þãrile membre 

NATO ºi în considerare, în cazul þãrilor partenere, 

aspectele politice, economice ºi tehnice ale dezvoltãrii 

ºi achiziþionarea de echipamente pentru forþele 

NATO, cu scopul de a ajunge la soluþii comune. 

CNAD este subordonatã direct Consiliului Nord- 

Atlantic – organismul NATO principal de decizie. 

CNAD este însãrcinatã cu identificarea oportunitãþilor 

de colaborare pentru cercetare, dezvoltare ºi producþie 

de echipamente militare ºi sisteme de armament. 

CNAD este responsabilã pentru un numãr de proiecte, 

în cooperare, de armament, care au ca scop dotarea 

forþelor NATO cu capacitãþi de ultimã generaþie. 

Proiectele în derulare includ un program de lucru 

pentru Apãrarea împotriva Terorismului, Programul 

de Supraveghere a teritoriului Alianþei, precum ºi 

Programul de apãrare împotriva rachetelor balistice. 

CNAD se întruneºte de douã ori pe an, la nivelul 

directorilor naþionali pentru armamente, sub 

preºedenþia secretarului general adjunct al NATO 

pentru Investiþii de Apãrare, pentru a supraveghea ºi 

a ghida activitatea structurii CNAD subordonate. 

Centrul de Excelenþã Întrunit pentru Apãrare 

CBRN (JCBRN COE) 

Joint CBRN Centre of Excelence este o Organizaþie 

Militarã Internaþionalã (IMO), care oferã expertizã în 

domeniul apãrãrii CBRN, fiind promotor al transformãrii 

capabilitãþilor NATO în acest domeniu. Având 

sediu la Vyskov, Republica Cehã, acest centru multinaþional 

face parte din componenta de descurajare 

prin dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare împotriva 

atacurilor CBRN. Experþii centrului participã la diferite 

conferinþe, seminarii, grupuri de lucru, oferind expertizã, 

atât în domeniile legate de proliferare ºi contracarare 

cât ºi pe linia modernizãrii capabilitãþilor de 

11


NEPROLIFERARE 

apãrare specifice ºi actualizare a doctrinelor ºi procedurilor 

de apãrare CBRN. 

România face parte din grupul naþiunilor sponsor, 

având o prezenþã activã ºi apreciatã în domeniul 

planificãrii ºi dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare 

împotriva atacurilor CBRN, pentru forþele terestre. 

Necesitatea efortului internaþional concentrat 

este acceptatã de toþi marii actori ai scenei internaþionale 

dar în acelaºi timp este recunoscut faptul cã 

mai sunt foarte multe de fãcut pentru concentrarea 

coordonarea ºi eficientizarea acþiunilor acestora . Un 

fost secretar general al NATO, domnul Jaap de Hoop 

SCHEFFER, accentua acest aspect: „…terorismul, proliferarea 

armelor de distrugere în masã ºi aºa-numitele 

state falimentare ne fac sã ne confruntãm cu provocãri 

pe care le putem domina numai prin cooperarea 

transatlanticã.” 

(va urma) 

În numãrul viitor al revistei vom publica o continuare a acestui articol care se referã la “Tratate, convenþii, 

protocoale ºi iniþiative privind neproliferarea armelor de distrugere în masã”. 

Bibliografie 

• Raportul conþinând propunerea de recomandare a Parlamentului European adresatã Consiliului privind neproliferarea 

ºi viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) din 3 aprilie 2009. 

• Paul Leventhal, Yonah Alexander, “Nuclear Terrorism: Defining the Threat”, NCI book, August 2002. 

• Edwin S. Lyman, Paul Leventhal, “Radiological Sabotage at Nuclear Power Plants: a Moving Target Set”, 

Memorandum to U.S. Nuclear Regulatory Commission, 2001. 

• Jenifer Newson “Nuclear Terrorism: A New Kind of War”, U.Texas-Austin publication, December, 2001. 

• U.S. NRC, “Staff Re-Evaluation of Power Reactor Physical Protection Regulations on a Definition of Radiological 

Sabotage” SECY-00-0063, March 9, 2000. 

• Sharon Tanzer, Steven Dolley, “Publications & Documents an Prevention of Nuclear Terrorism 1984-2001” NCI 

book, December 2001. 

• Colonel medic dr. Marius DAN – Bioterorism - realitatea mileniului III. 

• General de Corp de Armatã, prof.univ.dr.Anghel ANDREESCU - Riscuri ºi ameninþãri neconvenþionale la adresa 

securitãþii naþionale. 

• Henderson, D.H. - Bioterrorism as a public health treat. 

• Lloyd ANDREW - Bioterorismul flagelul mileniului III. 

• US Department of State, Adherence to and Compliance with Arms Control, Nonproliferation and Disarmament 

Agreements and Commitments, August, 2005. 

• Marius Petrescu, ªtefan Mihai Dogaru, Vladimir Boboc, Horia Dogaru, Anca Gabriela Petrescu - Armele chimice ºi 

statutul acestora în dreptul internaþional, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti, 2005. 

• Gl. bg. dr. ing. ªtefan Dogaru - Din istoria armelor chimice ºi a negocierilor pentru interzicerea acestora, Buletinul 

Convenþiei pentru interzicerea armelor chimice, ANCESIAC, Bucureºti, nr. 10, octombrie 1995. 

• Gl. bg. dr. Nicolae POPESCU, Col. (r.) prof. Mihail GRIGORESCU, Istoria chimiei militare româneºti, 1917 – 2005, 

Centrul tehnic – editorial al armatei, Bucureºti, 2005. 

12 

World Wide Web 

1. www.nato.int 

2. www.europa.eu 

3. www.osce.org 

4. www.un.org 

5. www.mae.ro 

9. www.politics-security 

10. www.stabilitypact.org 

11.www.strategicstudiesinstitute.army.mil. 

12.www.time.com/time/world/article/0,8599,430649,00.html 

13. www.cbsnews.com/htdocs/mass_destruction/nuclear/framesource.html 

14. www.wsws.org/articles/2002/oct2002/shar-o03.shtml


NEPROLIFERARE 

PROLIFERAREA ADM ªI TERORISMUL CBRN 

ÎN CONTEXTUL STRATEGIC ACTUAL 

Colonel Cornel DELIU 

Centrul de Conducere Operaþionalã 

“Lupta împotriva terorismului reprezintã prioritatea numãrul unu a Alianþei Nord-Atlantice“. Afirmaþia se 

regãseºte în “Comprehensive Political Guidance“, document adoptat de NATO cu ocazia Summit-ului de la Riga din 

anul 2006, forum în cadrul cãruia ºefii de state ºi de guverne au afirmat cã: “Terorismul, precum ºi proliferarea 

armelor de distrugere în masã sunt principalele ameninþãri la adresa Alianþei în urmãtorii 10 - 15 de ani“ . 

Noul mediu de securitate 

Complexitatea riscurilor, ameninþãrilor ºi 

provocãrilor existente la nivel mondial 

caracterizatã de proliferarea ADM ºi de 

creºterea în intensitate a terorismului menþine comunitatea 

internaþionalã într-o permanentã stare de 

îngrijorare ºi o determinã sã adopte o politicã care sã 

facã faþã circumstanþelor date. Cu toate eforturile 

organizaþiilor internaþionale de a obliga unele state sã 

ratifice tratatele ºi convenþiile privind controlul armamentelor, 

dezarmarea ºi neproliferarea, succesul a fost 

limitat. Ameninþarea nu vine doar din partea statelor 

care posedã ADM, care prolifereazã tehnologie sau 

programe de dezvoltare ci ºi din partea actorilor nonstatali 

(reþele criminale, teroriºti) care încearcã sã 

achiziþioneze aceste arme sau materiale CBRN ºi sã le 

utilizeze. 

Organizaþiilor de profil în domeniu (Agenþia 

Internaþionalã pentru Energie Atomicã-AIEA, 

Organizaþia pentru Interzicerea Armelor Chimice- 

OIAC, Grupul Furnizorilor Nucleari, Grupul Australia 

etc.) le revine rolul de a impune regimurile de verificare, 

de a menþine standardele de control al exporturilor 

la un nivel ridicat ºi de a preveni ca materialele 

utilizate pentru fabricarea ADM, cât ºi tehnologia 

aferentã sã nu ajungã pe mâinile grupãrilor teroriste. 

Realizarea unor parteneriate cu þãrile posesoare de 

ADM, de exemplu Rusia, prin care: sunt angajate 

resurse pentru demontarea unor submarine nucleare 

scoase din serviciu, recuperarea combustibilului 

nuclear uzat ºi depozitarea acestuia în locuri sigure, i se 

acordã ajutor în distrugerea stocurilor armelor chimice 

(un total de 40.000 de tone) ºi i se acordã sprijin în 

gãsirea unor locuri de muncã onorabile pentru foºtii 

oameni de ºtiinþã din domeniul CBRN, ar putea fi 

mãsuri viabile de prevenire a proliferãrii. 

Eºuarea cooperãrii internaþionale privind controlul 

traficului de ADM ºi al tehnologiei aferente va 

conduce indiscutabil la nerespectarea politicilor în 

domeniu, la prãbuºirea regimului de neproliferare la 

nivel global ºi nu în ultimul rând la crearea posibilitãþilor 

ca state sau organizaþii teroriste sã intre în posesia 

ADM ºi sã le utilizeze împotriva forþelor armate, populaþiei 

sau teritoriilor statelor membre NATO. 

Ameninþarea 

Terorismul ºi formele de violenþã au existat de a 

lungul istoriei omenirii cu mult înainte ca termenul 

de „la térreur” (teroare) sã fie exprimat pentru a caracteriza 

una dintre principalele forme de manifestare 

ale Revoluþiei Franceze. 

În decursul secolelor de existenþã, „actorii” care 

au sãvârºit actele teroriste au fost de tipul statelor, 

organizaþiilor non-statele, grupurilor/subgrupurilor 

sau chiar indivizilor. Comunitatea internaþionalã a 

privit cu mai multã îngrijorare ameninþarea terororismului 

transnaþional începând cu anii 1960-1970, 

când au fost comise o serie de atentate spectaculoase 

în timpul conflictelor arabo-israeliene sau cele comise 

de stânga revoluþionarã în þãrile Americii Latine. 

Utilizarea armelor CBRN nu constituie o "nouã 

ameninþare", aceste arme au fost construite ºi folosite 

de mai multe ori cu scopul de a ucide luptãtorii 

forþelor armate, non-combatanþii ori populaþii civile, 

pot fi utilizate în prezent, la fel de bine ºi în viitor. 

Aceasta deoarece, teroriºtii au dovedit întotdeauna 

imaginaþie ºi ingeniozitate când a fost vorba despre 

adoptarea de strategii ºi tactici ºocante. Prin urmare 

aceste arme sunt mijloace foarte eficiente atât datoritã 

efectului psihologic pe care-l creazã asupra populaþiei, 

prin crearea de panicã ºi teroare, cât ºi prin atragerea 

atenþiei opiniei publice asupra acþiunii. 

13


NEPROLIFERARE 

De ce suntem îngrijoraþi de terorismul CBRN ? 

Dacã ne gândim cã astfel de arme sunt relativ uºor de 

produs sau achiziþionat la preþuri reduse, cã sunt greu 

de detectat, uneori sunt chiar invizibile, cã eficienþa 

lor asupra grupului þintã vizat este deosebit de mare, 

chiar utilizând cantitãþi mici de agenþi. De asemenea, 

dacã luãm în calcul cã la folosirea acestor arme 

pierderile de personal sunt greu de estimat, costurile 

ºi capabilitãþile utilizate pentru decontaminare sunt 

ridicate, cã impactul asupra economiei, asupra mediului 

înconjurãtor ºi impactul psihologic este deosebit ºi 

cã încrederea populaþiei în autoritãþi scade dramatic, 

atunci rãspunsul la întrebare este relativ simplu de 

dat. 

Dezbaterile pe tema ameninþãrii terorismului 

CBRN începute la sfârºitul anilor 1990 au adus în 

atenþie posibilitatea utilizãrii ADM de grupãrile teroriste 

din motive religioase. Comunitatea internaþionalã a 

asistat la atacurile teroriste executate de cultul 

Rajneshee în Oregon, în anul 1984 folosind bacteria 

Salmonela, urmate de atacurile sectei Aum Shinrikyo, 

din anii 1994 ºi 1995, utilizând gazul neurotoxic 

Sarin. Dupã 11 septembrie 2001, când SUA s-a confruntat 

cu atacurile teroriste, uneori false, cu Antrax, 

terorismul CBRN a fost privit ca fiind cea mai mare 

ameninþare a tuturor timpurilor. Statele membre ºi 

organizaþiile internaþionale ºi-au focalizat atenþia 

asupra acestui fenomen devenit dintr-o datã drept cea 

mai gravã ameninþare, întrucât au conºtientizat cã 

unele componente ale ADM precum ºi know-how ar 

putea cãdea în mâinile teroriºtilor. Atacurile au constituit 

un duº rece pentru toþi actorii de securitate, 

opiniile pesimiºtilor sau optimiºtilor concentrându-se 

asupra urmãtoarelor obiective pe care teroriºtii le vor 

lovi. Chiar dacã probabilitatea producerii atacurilor 

teroriste cu arme convenþionale este mult mai mare, 

consecinþele psihologice ºi efectele produse în cazul 

terorismului CBRN sunt enorme. În cazul acestui tip 

de terorism, numit uneori transparent, agenþii invizibili 

ºi aproape fãrã miros pot provoca o reacþie de panicã 

în rândul publicului datoritã potenþialului letal 

extrem de ridicat. În cazul atacului terorist produs de 

secta Aum Shinrikyo în metroul din Tokyo în anul 

1995, deºi a provocat moartea a 12 persoane, a reuºit 

sã atragã atenþia comunitãþii internaþionale. Acest 

atac a fost urmat de momentul 11 septembrie 2001 

când, grupãrile teroriste au dorit sã demonstreze 

opiniei publice internaþionale vulnerabilitatea sistemului 

de securitate. 

Organizaþiile internaþionale ºi terorismul 

Ca urmare a apariþiei terorismului transnaþional 

structurat, reacþia organizaþiilor internaþionale nu a 

întârziat sã aparã. Astfel, pe rând Organizaþia 

Naþiunilor Unite, Consiliul Europei ºi Organizaþia 

pentru Securitate ºi Cooperare în Europa au analizat 

fenomenul în cadrul întâlnirilor liderilor statelor 

membre, au adoptat 19 convenþii ºi alte documente 

internaþionale care sã acopere toate aspectele luptei 

împotriva terorismului. În martie 2005, în cadrul 

Conferinþei miniºtrilor de interne din þãrile 

Consiliului Europei au fost adoptate încã trei convenþii 

suplimentare. Cu toate progresele înregistrate 

nu a fost adoptatã o convenþie antiteroristã consolidatã 

care sã acopere aspectele juridice, politice ºi economice 

la nivel internaþional. Aceasta ºi datoritã faptului 

cã nu s-a cãzut de acord asupra unei definiþii 

unanim acceptate a terorismului. 

Într-un recent raport al comitetului privind reforma 

ONU este exprimatã urmãtoarea definiþie: 

”Terorismul reprezintã orice acþiune, în afara celor specificate 

de convenþiile existente privind aspectele de terorism- 

Convenþia de la Geneva ºi Rezoluþia Consiliului de Securitate 

1566 (2004) - destinatã sã provoace moartea combatanþilor 

sau vãtãmãri corporale grave non-combatanþilor sau 

civililor, atunci când un astfel de act, prin natura sa are scopul 

de a intimida o populaþie, de a obliga un guvern sau o organizaþie 

internaþionalã sã facã sau sã se abþinã de la a realiza 

acþiunea pe care ºi-o doreºte 1 ” . 

Întrucât ONU se aflã în centrul sistemului de 

securitate iar legitimitatea acesteia este recunoscutã, 

celelalte organizaþii internaþionale acþioneazã sub 

mandatul acesteia ºi îi promoveazã soluþiile pentru 

rezolvarea problemelor noastre comune la nivel mondial. 

Strategia NATO privind combaterea 

ameninþãrilor CBRN 

Foarte mult timp dupã constituire, Alianþa Nord- 

Atlanticã nu a manifestat un interes prea mare asupra 

fenomenului terorist, fie el chiar transnaþional. 

1. Cea de a 13-a Sesiune a Comitetului ad hoc al Convenþiei privind Terorismul Internaþional, ce s-a desfãºuratã 

la New York, la 2 iulie 2009. 

14


NEPROLIFERARE 

Înainte de 11 septembrie 2001 NATO nu a reacþionat 

militar atunci când personalul militar ºi civil din statele 

membre (de menþinere a pãcii, turiºti, diplomaþi) au 

fost luaþi ostatici sau au fost uciºi în atacuri teroriste 

(în Orientul Apropiat, Africa ºi Balcani). Doar Turcia a 

ridicat, cu diverse ocazii, problema terorismului 

transnaþional în Consiliul Nord Atlantic în legãturã cu 

unele acþiuni ale Irakului. 

Data de 11 septembie 2001 a fost momentul în 

care pentru prima datã în istorie, NATO a invocat 

articolul 5 din Tratatul de la Washington ºi a iniþiat 

acþiuni de rãspuns, în special de naturã contrateroristã 

împotriva grupãrilor teroriste sau statelor care sprijinã 

terorismul. 

Deºi þãrile membre Alianþei au acþionat, în cea 

mai mare parte bilateral, majoritatea statelor au 

susþinut eforturile SUA în rãzboiul împotriva terorismului 

pentru verificarea respectãrii prevederilor 

Convenþiei privind interzicerea dezvoltarea, producerea 

ºi stocarea armelor bacteriologice (biologice)-BWC ºi 

ale Convenþiei privind interzicerea, producerea, stocarea 

ºi folosirea armelor chimice ºi distrugerea acestora-CWC, 

de cãtre Irak. Rolul NATO în acest conflict 

a fost destul de redus, cu toate cã þãrile membre aveau 

convingerea cã ameninþarea terorismului CBRN este 

realã iar cooperarea transnaþionalã pentru prevenirea 

ºi combaterea acestuia este esenþialã. 

În condiþiile date NATO a fost obligatã sã-ºi asume 

noi misiuni precum mangementul crizelor ºi contracararea 

terorismului internaþional, inclusiv a terorismului 

de naturã CBRN. Aceste douã sarcini apar în 

toate discursurile de securitate ºi sunt de naturã sã 

influenþeze politica Alianþei. 

“Trebuie sã facem faþã noilor provocãri: terorismul, 

proliferarea, securitatea ciberneticã ºi chiar schimbãrile climatice 

ºi suntem obligaþi sã cãutãm noi cãi de acþiune. Este 

nevoie sã obþinem rezultate maxime cu resurse limitate chiar 

în condiþiile constrângerilor bugetare actuale 2 ”, afirma 

secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen. 

Summit-ul de la Strasburg. Keitel a reprezentat 

forumul în care Alianþa a adoptat un nou document 

denumit “Politica lãrgitã a NATO, de nivel strategic 

privind prevenirea proliferãrii ADM ºi apãrarea 

împotriva ameninþãrilor CBRN”, în vigoare începând 

cu 1 septembrie 2009. Conform acestui document 

politica Alianþei vizeazã protecþia forþelor armate, 

populaþiei ºi teritoriilor împotriva ameninþãrilor CBRN, 

inclusiv a utilizãrii ADM. Misiunile NATO vizeazã prevenirea 

proliferãrii ADM ºi a atacurilor cu aceste arme, 

protecþia, managementul consecinþelor ºi refacerea 

capacitãþilor în situaþia în care pe teritoriul statelor 

NATO s-au produs lovituri sau evenimente CBRN. 

Prevenirea proliferãrii ADM se materializeazã 

printr-o politicã activã ºi continuã în domeniul controlului 

armamentelor, dezarmãrii ºi contraproliferãrii, 

prin încurajarea tuturor þãrilor sã-ºi respecte obligaþiile 

pentru implementarea Tratatului privind Neproliferarea-NPT, 

CWC, BWC, rezoluþile Consiliului de 

Securitate ONU-UNSCR, sã acorde sprijin pentru 

Inþiativa privind Securitatea ºi Combaterea Proliferãrii-PSI. 

Securizarea, reducerea ºi distrugerea stocurilor 

de arme CBRN, stoparea dezvoltãrii capabilitãþilor, 

interzicerea traficului de ADM ºi a mijloacelor sale de 

utilizare sunt de asemenea, obiective prioritare ale 

NATO. 

În domeniul protecþiei împotriva atacurilor sau 

evenimentelor CBRN obiectivele politicii NATO 

vizeazã menþinerea forþelor operaþionale la nivelul 

care sã asigure protejarea populaþiei, teritoriului 

Alianþei ºi sprijinul statelor partenere. În acelaºi timp, 

Alianþa îºi propune sã dezvolte capabilitãþi informative 

pentru identificarea dovezilor juridice împotriva 

statelor care dezvoltã, posedã ºi au intenþia de a utiliza 

ADM împotriva statelor NATO. 

Apãrarea împotriva terorismului reprezintã o 

iniþiaþivã prioritarã ºi în cadrul coperãrii ºtiinþifice. În 

cadrul programului „Science for Peace and Security” 

domenii precum: detecþia, identificarea ºi monitorizarea 

CBRN; decontaminarea radioactivã, biologicã ºi 

chimicã-RBC; managementul efectelor acestor arme 

asupra personalului; protecþia CBRN; contramãsurile 

medicale sunt puse pe primul plan. ªi în cadrul programului 

de cooperare bilateralã al Comitetului NATO- 

Rusia, apãrarea împotriva terorismului ºi apãrarea 

CBRN au fost identificate ca domenii prioritare ºi au 

fost incluse în planul de acþiune. 

2. Discursul secretarului general al NATO Anders Fogh Rasmussen la cel de al patrulea Seminar al Alianþei dedicat 

Noului Concept Startegic al NATO, ce s-a desfãºurat la Washington, DC, la 23 februarie 2010. 

15


NEPROLIFERARE 

Capabilitãþile NATO 

Începutul mileniului al III-lea, caracterizat prin 

creºterea nivelului de ameninþare la adresa Alianþei a 

determinat statele membre sã accelereze procesul de 

dezvoltare a capabilitãþilor de detecþie/identificare, de 

protecþie ºi de diminuare a efectelor ADM. Summit-ul 

Alianþei, din anul 2002 a confirmat practic angajamentul 

politic pentru continuarea luptei împotriva 

terorismului, hotãrârea de a construi o strategie în acest 

domeniu ºi de a dezvolta noi capabilitãþi, inclusiv 

Forþa de Rãspuns a NATO-NRF. În acest context, Alianþa 

a adoptat Conceptul militar de apãrare împotriva 

terorismului, inclusiv utilizarea ADM într-un potenþial 

atac terorist, în cadrul cãruia este detaliat rolul NATO 

pentru descurajarea, apãrarea împotriva terorismului 

ºi sprijinul altor actori în acest efort. Protecþia împotriva 

ADM include ºi sprijinul autoritãþilor naþionale în 

managementul consecinþelor contaminãrii. 

Efortul NATO în combaterea ameninþãrilor 

CBRN s-a materializat prin Angajamentele de la Praga 

privind Capabilitãþile (PCC) care au proiectat capabilitãþile 

de rãspuns ºi managementul consecinþelor contaminãrii 

RBC, precum Batalionul Multinaþional de 

Apãrare CBRN ºi Echipa Întrunitã de Evaluare. 

Misiunile operaþionale sunt acoperite de Echipele de 

Rãspuns la Evenimente CBRN, care evalueazã în teren 

situaþia creatã, Laboratorul analitic dislocabil CBRN, 

care analizeazã ºi identificã agenþii CBRN utilizaþi, 

Sistemul de supraveghere a bolilor, care realizeazã 

avertizarea/alertarea despre pericolul rãspândirii 

bolilor produse de agenþii biologici ºi participã la 

managementul consecinþelor contaminãrii, Stocul 

virtual de vaccinuri ºi antidoturi, precum ºi Centrul de 

Excelenþã în domeniul CBRN, care oferã expetizã ºi 

elaboreazã politicile, conceptele ºi orientãrile în 

domeniul Apãrãrii CBRN. 

Capabilitãþile au început sã fie vizibile prin 

realizarea ºi certificarea, începând cu anul 2003 a 

Batalionului Multinaþional CBRN, Centrului de 

Excelenþã de Apãrare CBRN (Republica Cehã) ºi 

Centrului de Excelenþã de Apãrare Împotriva 

Terorismului (Turcia). De remarcat, cã aceste capabilitãþi 

operaþionale pot fi utilizate în condiþiile articolului 

V al Tratatului de la Washington, în caz de atac 

cu ADM, dar, la fel de bine ºi în operaþii de rãspuns la 

crize sau în situaþii de urgenþã CBRN. 

NATO a utilizat noile capabilitãþi pentru asigurarea 

securitãþii Jocurilor Olimpice de la Atena, din anul 

2004 (Batalionul Multinaþional de Apãrare CBRN din 

NRF) ºi escorta navelor civile, monitorizarea ºi cãutarea 

navelor suspecte în Mediterana de Est ºi Strâmtoarea 

Gibraltar ("Operaþia Active Endeavour"). Capacitatea 

de rãspuns a NATO ºi-a dovedit eficienþa în Afganistan, 

în cadrul Forþei pentru Asistenþã ºi Securitate 

Internaþionalã (ISAF) ºi în Bosnia-Herþegovina, în 

cadrul Forþei de Stabilizare (SFOR). 

Strategia Uniunii Europene de abordare a 

ameninþãrilor 

Uniunea Europeanã a desfãºurat în ultimii ani o 

politicã de combatere a proliferãrii având la bazã 

Strategia Uniunii Europene de combatere a proliferãrii 

armelor de distrugere în masã (ADM) 3 . 

Principalele obiective strategice ale Uniunii în domeniul 

combaterii proliferãrii armelor de distrugere în 

masã ºi a vectorilor acestora 4 sunt: actualizarea evaluãrii 

riscurilor ºi ameninþãrilor, acþiunile de conºtientizare, 

de combatere a transferurilor de cunoºtinþe ºi de 

tehnologie, de împiedicare a proliferãrii, precum ºi de 

intensificare a cooperãrii cu þãrile terþe, cu organizaþiile 

regionale ºi internaþionale relevante. 

De curând Uniunea a ajuns la un acord asupra 

unui nou program de acþiune care ºi-a propus intensificarea 

controalelor privind exporturile, combaterea 

transporturilor ilegale ºi achiziþiile ilicite. Noile 

direcþii de acþiune conþin mãsuri privind: realizarea 

unei adeziuni universale la tratatele multilaterale, 

consolidarea regimurilor de control, adoptarea unui 

mandat european de arestare (iniþiativã care vizeazã 

combarerea finanþãrii terorismului), precum ºi un 

acord privind asistenþa juridicã reciprocã cu Statele 

Unite ale Americii. Aspectele privind neproliferarea 

au fost integrate în relaþiile ºi acordurile de asociere 

cu: Siria, China, Comunitatea Andinã, statele din 

America Centralã, Thailanda, Vietnam, prin introducerea 

unei clauze privind ADM. De asemenea, au 

început negocierile pentru includerea acestei clauze în 

acordurile-cadru cu Coreea de Sud ºi Libia. 

3. Conform concluziilor Consiliului din 8-9 decembrie 2008 (doc. 17172/08 al Consiliului) ºi celui de al ºaselea 

raport semestrial privind punerea în aplicare a Strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferãrii armelor de 

distrugere în masã (doc. Consiliului 17184/08). 

4. Conform documentului Consiliului 17172/08. 

16

Uniunea Europeanã s-a aflat în centrul eforturilor 

internaþionale privind programul nuclear al Iranului. 

Astfel, pentru identificarea unei soluþii a fost adoptatã 

o politicã a abordãrii duble, prin combinarea presiunii 

ºi impunerea de sancþiuni 5 . Chiar în lipsa unei cooperãri 

constructive din partea Iranului, Uniunea Europeanã 

ºi-a menþinut angajamentul de a utiliza ca primã 

soluþie negocierea. Obiectivul Uniunii Europene este 

de a construi o relaþie pe termen lung cu Iranul bazatã 

pe încredere ºi cooperare. Acesta depinde de progresele 

pe care Iranul le realizeazã în problema nuclearã, a 

terorismului ºi poziþia pe care o adoptã faþã de procesul 

de pace din Orientul Mijlociu 6 . Rolul regional al 

Iranului în aceste domenii a rãmas o sursã de îngrijorare, 

în special în ceea ce priveºte Libanul, Palestina ºi 

Afganistanul. 

Uniunea Europeanã a continuat sã acorde sprijin 

Organizaþiei Naþiunilor Unite în calitatea acesteia de 

for universal pentru cooperare în materie de combatere 

a terorismului, solicitând punerea în aplicare a tuturor 

rezoluþiilor relevante ale Consiliului de Securitate 

ONU, a convenþiilor ºi protocoalelor ºi a Strategiei 

globale ONU de combatere a terorismului. De asemenea, 

UE a continuat dialogul cu SUA privind lupta 

împotriva finanþãrii terorismului ºi cooperarea privind 

combaterea terorismului cu Rusia, Israel, Egipt ºi 

Turcia. Uniunea Europeanã a realizat baza viitoarei 

cooperãri cu India, Pakistan, Maroc, Algeria ºi 

Uniunea Africanã (UA). 

Concluzii 

Dupã 11 septembrie 2001, aspectele privind proliferarea 

ADM ºi terorismul CBRN la nivel mondial au 

suferit unele modificãri în ceea ce priveºte modul de 

abordare. Politica în domeniu a evoluat în sens pozitiv 

iar mãsurile de combatere a proliferãrii sunt aplicate 

cu responsabilitate de majoritate statelor. Totuºi, 

în anumite cazuri aplicarea deciziilor organismelor 

internaþionale au fost uneori neglijate, pe alocuri 

chiar ignorate. 

Ameninþarea privind proliferarea ADM ºi terorismul 

CBRN a determinat la nivelul Alianþei Nord- 

Atlantice alocarea de resurse considerabile pentru 


NEPROLIFERARE 

dezvoltare de noi capabilitãþi sau îmbunãtãþirea celor 

existente. 

În acþiunile de luptã împotriva terorismului nu 

trebuie neglijaþi teroriºtii ºi metodele lor ingenioase de 

a produce sau achiziþiona arme CBRN. Apreciez cã, în 

acest caz descurajarea reprezintã forþa prin care 

teroriºtilor li se induce un sentiment puternic de teamã, 

de panicã, iar potenþialul psihologic al acestora poate 

fi înfrânt. 

În combaterea terorismului existã alternative 

active ºi pasive. Alternativa activã implicã folosirea 

forþei în operaþiile armatei, acþiunile poliþiei ºi 

grupãrilor paramilitare. A doua alternativã este una 

tradiþionalã al cãrui scop este sã împiedice proliferarea, 

sã previnã accesul teroriºtilor la materialele CBRN 

ºi sã protejeze infrastructura criticã. Strategia cea mai 

eficientã pe care organismele internaþionale o utilizeazã 

pentru contracararea ameninþãrilor existente 

este combinarea celor douã alternative. NATO are 

capabilitãþile ºi procedurile necesare desfãºurãrii acþiunilor 

militare împotriva grupãrilor teroriste, dar ºi 

mijloacele specifice desfãºurãrii operaþiilor non-militare, 

de management al crizelor sau de protecþie civilã, precum 

ºi instrumentele politice de prevenire a proliferãrii 

ºi terorismului. 

Cele douã alternative au fost utilizate deopotrivã 

în ultimii ani. Utilizarea forþei militare împotriva 

statelor suspecte cã dezvoltã programe ADM a fost 

opþiunea SUA în 1990, când pe baza informaþiilor 

furnizate de CIA, administraþia Clinton a bombardat 

Sudanul pe motiv cã ar fabrica agentul neurotoxic Vx. 

Un alt exemplu îl reprezintã rãzboiul din Irak a cãrui 

cauzã principalã a fost suspiciunea cã deþine ºi produce 

ADM. 

Cea de doua alternativã a fost aplicatã atât de 

NATO, cât ºi de Uniunea Europeanã. Bariera dezvoltãrii 

strategiei de combatere a terorismului CBRN 

în NATO este de naturã politicã, întrucât nu s-a realizat 

consensul privind ameninþarea, nivelul de protecþie 

ºi capabilitãþile de care Alianþa are nevoie. 

Statele membre percep ameninþarea în mod diferit ºi 

nu reuºesc sã identifice rolul Alianþei pentru eliminarea 

acesteia. În plus, unele state din Europa, mem- 

5. În special prin punerea în aplicare a Rezoluþiei 1803 a Consiliului de Securitate ONU ºi prin actualizarea listelor 

cu alte persoane/entitãþi cãrora li se aplicã interdicþia de eliberare a vizelor ºi îngheþarea bunurilor. 

6. Parlamentul European a adoptat la 31 ianuarie 2008 o rezoluþie privind Iranul [doc. PE P6_TA(2008)0031]. 

17


NEPROLIFERARE 

bre NATO doresc ca Uniunea Europeanã sã aibã rolul 

primordial în contracararea ameninþãrilor. Acestã 

dorinþa este dificil de realizat în aceastã etapã, deoarece 

capabilitãþile militare ºi civile ale Uniuni Europeane 

nu sunt pregãtite sã punã în practicã strategia proprie 

în domeniu. 

În contextul actual în care adversarul este 

reprezentat de grupãrile teroriste de pe toate continentele, 

care încearcã prin toate metodele sã procure 

arme CBRN, Alianþa Nord-Atlanticã, Uniunea 

Europenã ºi organizaþiile internaþionale au misiunea 

de a întãri cooperarea ºi a constitui un front de luptã 

comun. Acþiunea de combatere a terorismul CBRN 

internaþional nu poate fi realizatã independent, farã o 

stînsã cooperare ºi participare a tuturor instituþiilor 

abilitate. 

A nu înþelege cã în cazul în care s-ar utiliza ADM- 

CBRN într-un atac terorist asupra unor obiective sau 

zone populate, din NATO sau UE, atât la nivel naþional 

cât ºi internaþional autoritãþile responsabile trebuie sã 

aplice mãsurile de rãspuns stabilite în comun. În aceste 

cazuri nu existã timp pentru analize politice sau acþiuni 

birocratice care sã hotãrascã ce instituþie ar trebui 

sã acþioneze: echipe de intervenþie CBRN de la nivel 

local, capabilitãþi civile sau militare naþionale, cele 

aparþinând Uniunii Europene sau poate Alianþei 

Nord-Atlantice? 

În cazul strategiilor pentru contracararea 

ameninþãrilor ºi atacurilor teroriste CBRN cooperarea 

dintre structurile militare ºi civile este vitalã. Este 

imperios necesar ca relaþiile de cooperare sã fie stânse 

înainte de producerea unui atac ºi nu dupã producerea 

lui. Dar, din pãcate istoria ne aratã cã oamenii învaþã 

din propriile greºeli. 

- NATO (2003, December 5). Launch of NATO 

Multinational CBRN Defence Battalion. Retrieved 

December 20, 2006, http://www.nato.int/docu/ 

pr/2003/p031126e.htm 

- NATO (2005). NATO's Military Concept for 

Defence Against Terrorism. Retrieved January 12, 

2006, http://www.nato.int/ims/docu/terrorism. htm. 

- NATO (2006, October). NATO operational capabilities. 

Improving capabilities to meet new threats. 

- De Nevers, R. (2007). NATO's International 

Security Role in the Terrorist Era. International 

Security 31 (4), 34-66. 

- Rühle, M. (2003). NATO after Prague: Learning 

Lessons from the 9/11. Parameters 33 , 89-97. 

-Savereux, P. (2007). The Comprehensive 

Political Guidance: A Primer. NATO Review 17 (1), np 

Retrieved April 29, 2007, http://www.nato.int/ 

docu/review/2007/issue1/english/art2.html 

- Touzovskaia, N. (2006). EU-NATO Relationship: 

How Close to 'Strategic Partnership'? European 

Security, 15 (3), 235-258. 

-Council of the EU (2006). The EU Strategy 

against the proliferation of WMD through a WMD 

Monitoring Center, endorsed by the General Affairs 

and External Relations Council on 11-12 December 

2006. 

- Council of the EU (2003). Fight against the proliferation 

of weapons of mass destruction- EU strategy 

against proliferation of Weapons of Mass 

Destruction, http://register.consilium.europa.eu/ 

pdf/en/03/st15/st15708.en03.pdf 

Bibliografie 

- NATO and the fight against terrorism, 08 

December 2009, http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_48801.htm. 

- NATO (2009, November 10).Weapons of Mass 

Destruction, http://www.nato.int/cps/en/natolive/ 

topics_50325.htm. 

- The 3th Session oh of the Ad Hoc Committee on 

the Comprehensive Convention on International 

Terrorism (CCIT), 2 July 2009, http://www.reformtheun.org/ 

index.php/eupdate/5054. 

18


NEPROLIFERARE 

PROLIFERAREA TEHNOLOGIILOR DE VÂRF ªI A MIJLOACELOR DE 

TRANSPORT LA ÞINTÃ A ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASÃ 

Maior Dumitru Ciprian LUNGU 

Cãpitan Marius LUPÃªTEAN 

Batalionul 72 Apãrare CBRN - Sighiºoara 

Complexitatea actualã a sistemelor de 

arme, dar ºi a scenariilor de angajare în 

acþiunile de luptã moderne, probeazã 

dimensiunea realã a aportului inteligenþei ºi tehnologiei 

militare la obþinerea succesului strategic, operativ 

ºi tactic. 

În integralitatea lor, confruntãrile militare, ºi mai 

ales conflictele din Iugoslavia (1999), Afghanistan 

(2001- 2002) ºi Irak (1991 ºi 2003), ca sã le luãm pe 

cele mai recente, ilustreazã pe deplin valenþele determinante 

ale binomului inteligenþã – tehnologie în 

înfruntarea armatã. Se vãdeºte ca o realitate incontestabilã, 

mai ales în aceste ultime conflicte de mare 

amplitudine ºi dinamicã acþionalã, cã surprinderea 

tehnologicã ºi informaþionalã, sublimat al inteligenþei 

umane ºi artificiale, a avut, are ºi va avea un rol decisiv 

în confruntarea militarã. Sprijinitã puternic de 

tehnologie, de sisteme de arme sofisticate, ultraperformante, 

inteligenþa face ca spaþiul confruntãrii militare 

sã devinã un coºmar. Faptul cã armatele au la toate 

eºaloanele aparaturã electronicã, cã depind decisiv de 

culegerea de informaþii, le conferã capabilitãþi pentru 

unele succese rãsunãtoare, dar ºi veritabile dezastre. 

Mai puþin mediatizatã (deocamdatã) decât proliferarea 

armelor nucleare, proliferarea rachetelor balistice 

tinde sã devinã ºi ea subiect de preocupare majorã 

pentru marile puteri. Mai ales pentru Statele Unite. 

Pe linia producerii ºi dezvoltãrii vectorilor purtãtori, la 

04 iulie 2006, Coreea de Nord a testat racheta 

Taepodong -2, iar cinci zile mai târziu India racheta 

Agni. 

Deocamdatã doar cinci state dispun de rachete 

intercontinentale (ICBM- Intercontinentel Balistic 

Mysile), cu o razã de acþiune peste 5500 km. Acestor 

cinci, membri permanenþi ai Consiliului de securitate, 

li se adaugã ºi alte ºase state deþinãtoare de rachete 

balistice, cu o razã de peste 1000 de km.: Israel, India, 

Pakistan, Arabia Sauditã, Coreea de Nord ºi Iran. 

Proliferarea armelor nucleare, deºi interzisã prin acorduri 

internaþionale, n-a împiedicat sã intre în clubul 

nuclear ºi alte state, precum Israel, India ºi Pakistan. 

Proliferarea celei de-a doua categorii de rachete, 

ICBM, nu face obiectul niciunui acord internaþional, 

dupã ce, la 13 decembrie 2001, Statele Unite au 

denunþat acordul Washington-Moscova din timpul 

rãzboiului rece, asupra limitãrii producerii acestor 

arme de cãtre cele douã superputeri ale vremii. 

Statele Unite au renunþat la tratatul de interzicere a 

construcþiei de arme antirachetã, dupã ce alte þãri au 

trecut la testarea de rachete balistice cu razã mai mare 

de acþiune. Coreea de Nord a testat racheta Taepodong, 

cu o razã de acþiune de 2500 km, ºi proiecteazã 

rachete similare cu o razã de 4000-4500 km (dupã 

ultimele date, raza de acþiune este apreciatã la 6700 km 

iar cantitatea este de 800 rachete balistice). Conform 

principiilor sale, de a nu renunþa la planul de înarmare 

nuclearã, cu toate protestele internaþionale ºi 

sancþiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU, 

Coreea de Nord continuã în secret programul, astfel 

încât la începutul anului 2009 a executat un nou test 

cu racheta Taepodong-2. 

Proiecte similare funcþioneazã în Pakistan, Siria ºi 

Iran. Iranul a fost acuzatã recent de cãtre SUA, statele 

europene ºi Israel cã intenþioneazã sã se înarmeze 

nuclear, dupã ce în august 2008 a lansat cu succes 

racheta Safir ºi recent, la începutul anului 2009 a 

19


NEPROLIFERARE 

lansat pe orbitã un satelit de producþie proprie numit 

Omid, cu ajutorul unei rachete Safir-2, ambele 

putând fi folosite în scopuri militare. 

Accesul din ce în ce mai facil la tehnologiile de 

vârf în domeniul comunicaþiilor (internetul) ºi transporturilor, 

sporeºte tendinþa de amplificare a caracterului 

internaþional al terorismului, fãcând ca spaþiul 

sã nu fie un impediment, nici din punct de vedere al 

posibilitãþilor de comunicare, nici din cel al distanþei. 

În plus, organizaþiile teroriste colaboreazã deschis 

atunci când este necesarã tranzitarea prin þãri ostile 

lor (de exemplu, palestinienii executã acþiuni teroriste 

în Paraguay sau Franþa, japonezii acþioneazã în 

Kuweit, Israel sau Olanda, germanii acþioneazã în 

Suedia ºi Uganda, etc.). 

Terorismul continuã sã se adapteze la noile 

condiþii în care riposta internaþionalã ºi-a demonstrat 

fermitatea, prin renunþarea la structurile ierarhic-verticale 

ºi înlocuirea lor cu celule/structuri regionale 

independente, dar care invocã o ideologie comunã 

(cele 500 de organizaþii teroriste naþionale sunt reunite 

în aproximativ 10 reþele internaþionale). Terorismul 

face parte din acele ameninþãri asimetrice permanente, 

flexibile, aleatoare, surprinzãtoare, greu de anticipat, 

de supravegheat, de controlat ºi, mai ales, de contracarat, 

care menþin o permanentã stare de alertã, de 

nesiguranþã ºi de teamã. 

Deºi utilizarea agenþilor biologici ºi chimici, ca 

arme folosite în atacuri bioteroriste, este veche, recentele 

progrese ale biotehnologiei oferã posibilitatea 

creãrii unor arme biologice cu un potenþial impresionant. 

La aceastã datã se apreciazã cã se vor intensifica 

ºi se vor produce noi atacuri bioteroriste deoarece se 

considerã cã pot sã existe specialiºti în grupãrile teroriste 

(chimiºti, geneticieni, biologi) care pot pune la punct, 

în scurt timp, agenþi biologici, dar ºi chimici, ºi pot 

elabora scenarii ingenioase de fabricare, transport ºi 

dispersie a acestora. Ideea cã grupãrile teroriste nu 

dispun de tehnologiile sofisticate necesare preparãrii 

de agenþi toxici ºi a celor biologici, nu mai este de 

actualitate. Chiar dacã organizaþiile respective nu au 

fabrici proprii, care sã producã în cantitate mare astfel 

de produse, nimeni nu poate garanta cã aceste organizaþii 

nu au acces la astfel de întreprinderi, cã nu au 

laboratoare proprii în care se fac cercetãri ºi se realizeazã 

substanþe extrem de nocive. 

Ingineria geneticã aplicatã agenþilor biologici de 

luptã le poate altera patogeneza, perioada de incubare 

sau chiar simptomele clinice pe care le determinã. 

Asistãm, în prezent, la apariþia unei noi generaþii de 

arme biologice reprezentate de organismele modificate 

genetic. Cu organismele modificate genetic se 

trece din domeniul laboratoarelor mici sau clandestine 

în cel al tehnologiilor de vârf. Printre armele biologice 

noi care ar putea fi fabricate se numãrã ºi 

agenþii binari, alcãtuiþi din douã elemente care, separate, 

sunt aproape inofensive, însã combinate pot fi 

letale. Un exemplu concludent ar fi un agent patogen 

puþin periculos, însã care, în combinaþie cu antidotul 

sãu, devine virulent. Ar putea fi rãspândit, astfel, un 

virus care sã provoace simptomele gripei, dar care ar 

deveni mortal în momentul administrãrii aspirinei. 

Conform unui nou concept strategic, se pot crea 

”arme nonletale”, utilizând un microorganism sau 

toxinã responsabilã de o afecþiune puþin periculoasã, 

dar care genereazã incapacitate, îngreunând astfel 

orice apãrare eficientã a adversarului. 

Oricât de virulent ar fi un agent biologic, trebuie 

sã scape de detecþie ºi contramãsuri pentru a fi o armã 

eficientã. Instrumentele de diagnostic moderne utilizeazã 

anticorpi monoclonaþi orientaþi specific contra 

proteinelor de la suprafaþa microorganismelor. Ori, pe 

viitor, se poate modifica secvenþa genelor ce codeazã 

aceste proteine, ceea ce va determina imposibilitatea 

detecþiei. 

Inevitabil, revoluþia în biotehnologie va plasa în 

mâinile grupurilor mici (competente din punct de 

vedere tehnic) o ºi mai micã putere distructivã. Aceastã 

perspectivã pare a fi conturatã ºi confirmatã nu de 

programele militare, ci de cercetãri ºi studii cu caracter 

nesecret, efectuate în medii universitare. 

Faptul cã sute ºi sute de instituþii din lume deþin 

ºi lucreazã cu agenþi patogeni aflaþi pe lista Convenþiei 

pentru arme biologice reprezintã o sursã potenþialã 

pentru procurarea ºi folosirea lor în scopuri criminale 

de cãtre organizaþiile teroriste. 

Securizarea laboratoarelor biologice este foarte 

importantã, deoarece producþia de anticorpi, enzime 

ºi alte produse terapeutice, ca insulina ºi hormonii de 

creºtere, foloseºte fermenþii, care pot genera o cantitate 

apreciabilã de agent de rãzboi biologic. 

20


NEPROLIFERARE 

De altfel, aplicarea cu stricteþe ºi rigurozitate, de 

cãtre toate statele semnatare a prevederilor Tratatului 

de neproliferare (NPT), Convenþiei armelor chimice 

(CWC) ºi Convenþiei armelor biologice (BWC), va 

reduce la maximum riscurile diseminãrii ºi folosirii 

acestora de cãtre organizaþiile teroriste. 

Politica de susþinere de cãtre Alianþã a reducerii 

armamentelor, a dezarmãrii ºi neproliferãrii va continua 

sã joace un rol semnificativ în realizarea obiectivelor 

securitãþii, care constã în prevenirea diseminãrii 

ºi fabricãrii ADM ºi a vectorilor lor. Este foarte important 

sã se respecte ºi consolideze acordurile internaþionale 

asupra armamentelor ºi dezarmãrii ºi 

regimurilor multilaterale de neproliferare ºi control al 

exporturilor. Tratatul de neproliferare este mecanismul 

principal de neproliferare ºi dezarmare, iar angajamentul 

respectãrii integrale a acestuia de cãtre toate 

statele care îi sunt parte rãmâne esenþial. 

În opinia celor mai mulþi specialiºti ai rãzboiului, 

aplicarea tehnologiilor high-tech ºi a unei noi doctrine 

în organizarea ºi executarea operaþiilor militare, în 

spaþiul managementului informaþiilor, al senzorilor de 

detecþie la distanþã, al automatizãrii integrale a legãturii 

senzor-trãgãtor, al preciziei loviturilor, etc., conferã 

rãzboiului o fizionomie nouã. Este deja confirmatã 

opinia cã rãzboiul se va plasa la limita inferioarã 

a confruntãrii armate, dusã de dictatori ºi forþe paramilitare, 

brutal ºi limitat, cel mai adesea în spaþiul 

urban. În rândul teoreticienilor rãzboiului, domneºte 

convingerea cã o nouã culturã tehnicã militarã va 

opera schimbãri radicale în dialectica spaþiului, timpului, 

vitezei, distanþei ºi altor parametri ai luptei. 

Fizionomia conflictelor armate viitoare; mai 

degrabã limitate sau regionale, va fi influenþatã, pe de 

o parte, de implementarea de cãtre SUA ºi de aliaþii sãi 

cei mai apropiaþi a unor noi capacitãþi militare, tot mai 

sofisticate, ale erei tehnologiei ºi informaþiei, iar pe de 

altã parte, de sporirea, la nivelul altor state mari, a 

dotãrilor erei industriale, într-o realizare hibridã, ce 

îmbinã focul masat al forþelor, propriu secolului abia 

încheiat, cu unele sisteme ºi concepte noi, mai avansate, 

în dorinþa de a face faþã superioritãþii zdrobitoare a 

celor dintâi. Fãrã îndoialã cã grupãrile teroriste ºi 

statele care le susþin se vor sprijini cel mai probabil pe 

strategii compensatorii, proprii conflictelor asimetrice, 

uzând de surprizã, pe plan tehnologic, ºi avantaje situaþionale 

temporare. 

Câmpul cibernetizat al viitorului va include, ca o 

cucerire de maximã flexibilitate, robusteþe ºi viabilitate 

operaþionalã, elementele conceptului strategic de 

”rãzboi bazat pe reþea”, când informaþia se va transforma 

în factor de putere, va mãri capacitatea de rãspuns 

ºi precizia de angajare a forþei. 

Avansul tehnologic va influenþa hotãrâtor evoluþia 

conflictelor armate. Noile generaþii de arme inteligente, 

sistemele C4I, sistemele electronice de supraveghere, 

cercetare ºi lovire, tehnicile ºi tehnologiile rãzboiului 

informaþional ºi psihologic vor fi folosite masiv în 

operaþie ºi luptã. SUA, de exemplu, prevãd informaþii 

masive pentru transformarea forþelor terestre într-o 

viitoare forþã capabilã de a se integra schimbãrilor 

secolului XXI, prin realizarea unui sistem de luptã 

multifuncþional, multimisiune, reconfigurabil, dar ºi a 

sistemului tactic de comunicaþii digitale, care va forma 

baza capabilitãþilor forþei viitorului. Pe baza noilor 

tehnologii, trupele vor fi restructurate, creându-se o 

forþã modularã, joint, expediþionarã, relevantã ºi suplã. 

Cel de-al doilea rãzboi din Golf a arãtat limpede 

cum caracterul decisiv al rãzboiului de coaliþie de 

înaltã intensitate este asigurat de noua tehnologie ºi 

de capabilitãþile de rãzboi aerian. Capabilitãþile strategice 

nu s-au mãsurat în numãr de unitãþi, arme ºi 

militari, ci în calitatea armelor, a forþei de ansamblu. 

Lecþia Golfului þine nemijlocit de tehnologie ºi revoluþia 

în domeniul militar (RMA), de superioritatea tehnologicã 

militarã occidentalã zdrobitoare: sistemele 

tehnice ce au asigurat o vizibilitate continuã, zi ºi 

noapte, avantajele sistemului C3I în scurtarea timpului 

de reacþie, managementul luptei (BM), mijloacele 

de lovire (T), de asigurare a luptei (BDA), scurtarea 

ciclului de luare a deciziei la lovirea adversarului, 

ascendentul tehnic ºi tehnologic sub toate aspecteletragere, 

informaþii, diseminarea acestora, arme combinate 

ºi integrate, forþe multiservice, acþiuni în orice 

condiþii de timp, etc. 

Conflictele armate, cuplate la tehnologiile secolului 

actual, vor releva mâine o mare complexitate a 

teatrelor de acþiuni, cu întrepãtrunderea mediilor 

civile cu cele militare, extinderea gherilei (mai ales 

urbane), folosirea deopotrivã a armelor letale ºi neletale, 

a explozivilor, dar posibil ºi a generaþiei a treia de 

arme nucleare (cele cu emisie direcþionatã ºi selectivã 

de energie), utilizatã ca armã spaþialã de cãtre statele 

deþinãtoare de arme nucleare, împotriva marilor puteri 

21


NEPROLIFERARE 

ce posedã arme în spaþiul cosmic, ca ºi a armelor cu 

plasmã. 

Deºi utilizarea armelor nucleare este puþin probabilã, 

diseminarea tehnologiei de fabricaþie a acestora 

cãtre organizaþiile teroriste ºi dictaturi, creeazã riscuri 

serioase la adresa tuturor statelor. De aici, preocuparea 

Statelor Unite de edificare a unei apãrãri antirachetã 

a teritoriului naþional (NMD). Noul sistem, care, 

pe plan tehnologic, aduce dezvoltãri noi în trei domenii 

(rachete, sateliþi ºi radare) sau pentru capacitãþi specifice 

(comunicaþii, dirijare, infraroºu), duce rãzboiul în 

spaþiul extraatmosferic. 

Revenind la arma nuclearã, aceasta pe bunã 

dreptate dã frisoane omenirii, întrucât peste 20 de 

state deþin tehnologie nuclearã, care este vândutã în 

ascuns unor state sau actori nonstatali, de genul organizaþiilor 

teroriste islamice. Iar în condiþiile lansãrii 

unui atac cu rachete cu câteva zeci de capete nucleare, 

existã riscul ca posibilitatea de interceptare actualã a 

SUA sã fie insuficientã. 

Toate înnoirile tehnologice din domeniul militar sunt 

perfecþionãri tehnologice ale ºtiinþelor naturii (cibernetica, 

fizica modernã, chimia, matematica etc.), specialiºtii 

strãini constatând cã peste 400 de tehnologii 

au dublã folosinþã, în domeniul civil ºi militar. În 

prezent, mai ales în sfera aero-spaþialã, capacitatea 

tehnologicã civilã revoluþioneazã tehnologia militarã. 

Criteriul de promovare a schimbãrilor în tehnicã 

va cuprinde: eficacitatea, performanþele militare, 

operaþionale, manevrabilitatea dar ºi simplitatea, 

robusteþea ºi capacitatea de protecþie ºi de a încorpora 

noua tehnologie, pentru cã aceasta din urmã reprezintã 

ascendent moral ºi tehnic, standarde înalte, superioritate. 

Supravegherea în toate mediile va beneficia de o 

gamã foarte largã de senzori, care vor urma un proces 

continuu de miniaturizare. Toate tipurile de muniþie 

inteligentã (rachete de croazierã, muniþia multisenzor, 

rachetele cu dirijare prin fibrã opticã, muniþia de 

tip “hoinar”cu dirijare semiactivã prin laser sau 

bomba inteligentã de aruncãtor etc.) vor spori puterea 

de lovire, precizia ºi capabilitatea structurilor luptãtoare. 

Accesul restrictiv la domeniul high-tech înclinã 

balanþa victoriei invariabil de partea posesorului de 

tehnologie militarã de vârf, care aparþine noului mileniu, 

dar se confruntã, disproporþionat, cu armele ºi 

armatele vechiului mileniu. 

Vizionari, fãrã sã piardã contactul cu realitatea, 

viitorologii Alvin ºi Heidi Toffler cred cã: ,, Elanul 

schimbãrii se îndreaptã spre întãrirea capacitãþii combative 

de joasã intensitate cu tehnologii noi ºi îmbunãtãþite – 

senzori, comunicaþii pe bazã spaþialã, arme nonletale ºi 

robotice.” 

Tehnologiile înalte, integrate masiv, vor spori 

invizibilitatea mijloacelor de luptã, capacitatea de 

detectare a obiectivelor, efectul ºi precizia la þintã, 

capacitatea de influenþare a moralului, stãrii de spirit 

ºi comportamentului individual ºi colectiv al adversarului, 

prin creºterea potenþialului de influenþare psihologicã, 

de manipulare a informaþiei, culturii, tradiþiilor, 

mentalitãþilor, intereselor, etc. 

Întreaga fizionomie a rãzboiului s-a schimbat, de 

exemplu, prin crearea armelor cosmice, care introduc 

a patra dimensiune în spaþiul conflictelor armate. 

CONCLUZII 

Dupã summit-ul de la Bucureºti, în procesul de 

integrare practicã în NATO ºi în condiþiile multiplicãrii 

misiunilor la care România participã, întreg sistemul 

de gândire militarã trebuie sã fie prospectiv, sã se orienteze 

spre cunoaºtere, sã realizeze un proces adaptiv la 

concepþia strategicã a Alianþei, la schimbãrile din toate 

sectoarele vieþii militare. 

Atât în domeniul conducerii militare, al creaþiei 

tehnice ºi tehnologice, cât ºi în cel acþional, este necesar 

ca resursa umanã specializatã sã facã o permanentã 

investiþie de inteligenþã, acþionând preponderent 

22

creativ, inovativ, astfel încât forþele armate sã se ridice 

la nivelul cerinþelor impuse de calitatea de generator 

de securitate. 

În spaþiul conflictului armat al viitorului, 

inteligenþa ºi tehnologia militarã vor avea un rol 

hotãrâtor, generând o cunoaºtere aproape instantanee 

a situaþiei militare globale ºi punctuale din teatre, 

o realã superioritate informaþionalã, o nouã dinamicã, 

precizie ºi eficacitate a forþelor aliate în ofensivã, 

asigurând, în timp scurt, înfrângerea ºi capitularea 

inamicului. 

Ca tip de confruntare militarã a viitorului, 

Rãzboiului bazat pe reþea (RBR), produs al high-tech 

ºi IT, va deveni un proiectant strategic al high-tech ºi 

IT. Aceasta pentru cã între cei doi termeni ai binomului 

rãzboi-tehnologie se realizeazã o condiþionare reciprocã, 

ce funcþioneazã dupã modelul sistemelor 

dinamice complexe: rãzboiul cere tehnologii din ce în 

ce mai performante, iar acestea favorizeazã noi 

dimensiuni strategice ale RBR. 

Cercetarea ºtiinþificã, dezvoltarea tehnologicã 

militarã ºi producþia de sisteme noi, cu un grad de 

integrare ridicat, vor trebui sã se facã prin participarea, 

în comun cu firme occidentale de prestigiu, la programele 

multinaþionale, în domenii cheie ale conflictelor 

viitoare, pentru realizarea cãrora sã se apeleze 

la tehnologii asigurate de cãtre acestea. Programele de 

achiziþii trebuie sã fie orientate spre sistemele de 

armament bazate pe tehnologii moderne, ce asigurã 

interoperabilitatea cu statele NATO, iar standardizarea 

sã rãspundã acestor exigenþe de interoperabilitate. 

Noua dimensiune a confruntãrilor militare, care 

presupune implicarea armatelor în rãzboiul împotriva 

terorismului ºi combaterea altor ameninþãri asimetrice, 

cere noi tehnologii, pentru moment inexistente, 

impuse de particularitatea acestor confruntãri ºi 

incluse în: mijloace de descoperire, identificare ºi 

localizare a reþelelor teroriste, nodurilor de reþea, 

bazelor de antrenament ºi altor elemente; mijloace de 

supraveghere a reþelelor teroriste; mijloace de acþiune 

concretã împotriva teroriºtilor în care se cuprind 

mijloace de recunoaºtere ºi de interoperabilitate a 

forþelor ºi elementelor acþionale. 

Tehnologiile noi vor asigura dominarea totalã a 

adversarului, pe întreaga gamã a operaþiilor militare, 

în primul rând prin dominarea informaþionalã. În 

rãzboiul de coaliþie, aceasta va pune probleme acute 


NEPROLIFERARE 

de compatibilitate, care vor trebui sã fie depãºite, prin 

eforturi bugetare consistente. 

Un lucru este sigur: nici o þarã din NATO sau din 

afara acesteia nu este ºi nu va fi aptã de a-ºi dezvolta 

ºi produce izolat tehnologiile ºi sistemele de arme 

necesare pentru a duce un RBR ºi a þine pasul cu 

RMA. Unica soluþie rãmâne cooperarea militarã ºi 

industrialã, tehnicã ºi tehnologicã euro-atlanticã. 

Bibliografie selectivã 

1. CLAVAL, Paul, Geopoliticã ºi geostrategie. 

Gândirea politicã, spaþiul ºi teritoriul în secolul al XXlea, 

traducere Elisabeta Maria Popescu, Editura 

Corint, Bucureºti, 2001; 

2. CUCU, Cornel, Bioterorismul-un altfel de 

rãzboi, Impact Strategic, nr.2, 2005; 

3. MUREªAN, Mircea, TOMA, Gheorghe, 

Provocãrile începutului de mileniu, Editura 

Universitãþii Naþionale de Apãrare, Bucureºti, 2003; 

4. PÃUN, Ludovic, Bioterorismul ºi armele biologice, 

Editura Amaltea, Bucureºti, 2003; 

5. TOFFLER, Alvin ºi Heidi, Rãzboi ºi antirãzboi, 

Supravieþuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet, 

Bucureºti, 1996; 

6. PREªEDINÞIA ROMÂNIEI, Strategia de securitate 

naþionalã, Bucureºti, 2007; 

7. Pagini internet: 

www. Electromagnetic Bombs Could Throw 

Civilization Back 200 Year 

www. Jane’s Catalogue Jane’s Nuclear, 

Biological and Chemical def 

www. Nuclear Weapons, htm 

www. USMC NBC Defense Web Site, htm 

www. Defense Joint Non-Lethal Weapons 

Program Home Page, htpp://iis.macrorsiscom. 

usmc.mil./jnlwd/ 

www. Terrorisme.net./p/article_142, shtml, 

Colloque: reseaux de la terreur et reseaux contre la 

terreur 

www. scribd.com/doc/ 

România Liberã, nr.5751 din 04.02.2009, 

www.romanialibera.ro 

23


NEPROLIFERARE 

PROGRAMUL NUCLEAR IRANIAN 

Maior Teodor SPÂNU 

Centrul de Conducere Operaþionalã 

Prezenta evaluare a capabilitãþii Iranului 

de a produce focoase nucleare se bazeazã 

pe rapoartele înaintate de Directorul 

general al Agenþiei Internaþionale pentru Energie 

Atomicã (AIEA), în perioada 2004-2009, membrilor 

Comitetului guvernatorilor AIEA, rapoarte referitoare 

la Implementarea de cãtre Iran a angajamentelor asumate 

în cadrul Tratatului de Neproliferare Nuclearã 1 . 

Aceste rapoarte aratã cã Iranul are programe intense 

de cercetare în domeniul nuclear ºi al ingineriei 

energiei nucleare: deþine mine de uraniu, utilizeazã 

tehnologia centrifugãrii pentru a produce uraniu uºor 

îmbogãþit-LEU 2 , are în exploatare trei reactoare de 

cercetare, construieºte un nou reactor de cercetare 

bazat pe apã grea care trebuia sã fie operaþional pânã 

la sfârºitul anului 2009, deºi este posibil ca termenul 

limitã sã nu fi fost respectat, ºi a realizat cercetãri pentru 

a obþine plutoniu-239 ºi poloniu-210. 

Iranul a instalat ºi testat centrifuge în douã locaþii. 

La 17 noiembrie 2008 cantitatea totalã de hexaflorurã 

de uraniu (UF6) cu care a fost alimentatã Instalaþia de 

îmbogãþire a combustibilului, de la data începerii 

operaþiunilor, era de 9.956 kg, fiind produsã o cantitate 

de 839 kg LEU. În perioada 18 noiembrie 2008 – 

31 ianuarie 2009 Iranul a mai produs 171 kg LEU, 

ajungând la o producþie totalã de 1.010 kg LEU. ªeful 

Institutului pentru ªtiinþã ºi Securitate Internaþionalã 

al SUA, David ALBRIGHT, a estimat cã IRANUL a 

acumulat o cantitate suficientã de LEU (1.339 Kg), 

care, prin îmbogãþire, ar asigura cantitatea necesarã 

pentru realizarea unei bombe nucleare în urmãtorii 

1-2 ani. 

1. Dimensiunea militarã probabilã a 

Programului nuclear iranian 

Iranul neagã cã dezvoltã un program de producere 

a armelor nucleare, comunicând AIEA, în mai 

2008, cã „Republica Islamicã Iran nu a avut ºi nu va 

avea nici un fel de program de producere a armelor 

nucleare”. Iranul a respins atunci dovezile care i-au 

fost prezentate de AIEA referitoare la acuzaþiile 

privind cercetãrile cu interes militar, pretinzând cã 

dovezile puse la dispoziþie nu aratã cã Iranul lucreazã, 

sau a lucrat în trecut, pentru obþinerea unei arme 

nucleare. 

Dovezile prezentate de AIEA guvernului iranian 

s-au bazat pe informaþii primite de la state membre 

AIEA despre activitãþile ºi interesul unor organizaþii 

de cercetare ºi militare iraniene, care conduceau cãtre 

un posibil program de obþinere a armelor nucleare. 

Printre aceste activitãþi sunt studii referitoare la 

explozivi de mare putere, conversia dioxidului de 

uraniu în tetraflorurã de uraniu (care ar putea indica 

pregãtirea uraniului pentru o bombã), testarea 

echipamentului de mare voltaj pentru activarea detonatoarelor 

explozivilor de mare putere ºi a dispozitivelor 

pentru activarea simultanã a câtorva detonatoare, 

ghiduri pentru asamblarea ºi operarea unui sistem 

de detonare, planuri pentru organizarea testelor 

subterane, testarea unui sistem multipunct pentru 

iniþierea unei unitãþi de exploziv de mare putere de 

formã semisfericã ºi informaþii biografice care aratã 

implicarea unui expert iranian în calcularea razei 

unei explozii nucleare utilizând ecuaþia Taylor- 

Sedov 3 . 

Iranul a negat angajarea în multe dintre aceste 

activitãþi, admiþând unele dintre ele, cum ar fi lucrul 

cu explozivi de mare putere, dar a pretins cã acestea 

au fost efectuate în contextul cercetãrilor referitoare 

la instalaþii de energie nuclearã sau arme convenþionale. 

Datoritã restricþiilor impuse de membrii 

guvernelor, AIEA nu a fost în mãsurã sã punã la dispoziþia 

Iranului majoritatea documentelor care stau la 

baza acuzaþiilor cã Iranul s-a angajat în cercetãri în 

domeniul militar ºi transformarea tehnologiei în arme 

ºi nici nu a putut prezenta documentele experþilor din 

1. Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons - Non-Proliferation Treaty – NPT. 

2. Low Enriched Uranium – uraniu uºor îmbogãþit, având concentraþie de uraniu 235 mai micã de 20%. 

3. Ecuaþia Taylor-Sedov descrie stabilitatea undelor de ºoc în diverse medii. 

24

alte þãri, care ar fi putut sã evalueze autenticitatea ºi 

valabilitatea acestora. 

Guvernul iranian nu a oferit rãspunsuri satisfãcãtoare 

la întrebãrile care vizau posibila dimensiune 

militarã a programului sãu nuclear. În noiembrie 

2008, AIEA a raportat cã nu a fost fãcut nici un progres 

în aceastã problemã. Deºi este evident cã Iranul a 

luat decizia de a dezvolta un ciclu complet de obþinere 

a combustibilului, nu este clar dacã a luat ºi decizia de 

a produce arme nucleare. 

În data de 5 iunie 2009 Agenþia Internaþionalã 

pentru Energie Atomicã a dat publicitãþii un nou 

raport potrivit cãruia, Iranul nu a suspendat activitãþile 

de îmbogãþire a uraniului ºi a continuat sã 

instaleze ºi sã testeze noi centrifuge pentru 

îmbogãþirea uraniului 4 . 

Potrivit declaraþiei directorului general al AIEA, 

Mohamed EL-BARADEI, din data de 17 iunie 2009, 

Iranul dispune de „toatã tehnologia necesarã producerii 

de arme nucleare” ºi doreºte sã fie considerat 

o mare putere regionalã. 


NEPROLIFERARE 

c) Deºi aceastã posibilitate nu poate fi eliminatã în 

totalitate, nu existã suficiente informaþii pentru a afirma 

fie cã Iranul a acumulat deja ºi a depozitat într-un 

loc secret material fisionabil necesar producerii unei 

arme, fie cã nu a declarat întreaga cantitate de LEU 

obþinutã, capabilã de a fi îmbogãþitã sau din care sã 

poatã fi obþinute cantitãþi semnificative de uraniu- 

235. Mãsurãtorile radiometrice efectuate de experþii 

AIEA nu au identificat urme inexplicabile de U-235 

sau Pu-239 în locaþiile examinate. 

d) Iranul a achiziþionat tehnologie nu numai din 

Pakistan, ci ºi din câteva state europene, contrar reglementãrilor 

privind controlul exporturilor ºi ar putea 

pe viitor, din nou, sã primeascã ajutor extern. Aceasta 

demonstreazã cât de important este pentru distribuitorii 

de materiale nucleare sã ia mãsuri comune 

pentru a întãri controlul asupra exporturilor de 

tehnologii cu dublã întrebuinþare, inclusiv un schimb 

de informaþii mult mai eficient despre încercãrile unor 

state ne-nucleare de a achiziþiona în mod ilegal 

tehnologii ºi echipamente sensibile. 

2. Evaluarea generalã a Programului nuclear 

iranian 

Pe baza informaþiilor disponibile publicului 

referitoare la Programul nuclear iranian pot fi trase 

urmãtoarele concluzii: 

a) Iranul are materia primã brutã, echipamentul, 

tehnologia ºi personalul calificat pentru a produce 

combustibil bazat pe uraniu-235 îmbogãþit pânã la 

aproximativ 5%, pentru utilizare în reactoare nucleare. 

Cu toate acestea, rapoartele recente sugereazã cã 

rezervele de uraniu ale Iranului sunt în scãdere, ceea 

ce poate afecta planurile Iranului de a produce 

energie nuclearã. 

b) Dezvoltãrile ulterioare ale tehnologiei de 

îmbogãþire ºi a echipamentului necesar vor îmbunãtãþi 

capacitatea Iranului de a produce nu numai LEU, 

ci ºi uraniu puternic îmbogãþit- HEU 5 . Pentru ca 

Iranul sã acumuleze suficient LEU din care sã se producã 

cantitatea de HEU necesarã producerii unei 

bombe a fost nevoie de aproape un an de zile. Ratele 

de producþie ulterioare vor fi determinate de numãrul 

de centrifuge construite ºi de introducerea în 

exploatare a unui nou tip de centrifuge. 

3. Drumul cãtre o bombã nuclearã 

Þinând cont de toate informaþiile existente despre 

potenþialul militar al Programului nuclear iranian, se 

poate concluziona cã Iranul se îndreaptã cãtre capabilitatea 

de a dezvolta ºi produce dispozitive explozive 

bazate pe fisiunea nuclearã. Trebuie menþionat cã, 

pentru dezvoltarea acestui potenþial, Iranul trebuie fie 

sã se sustragã controlului ºi monitorizãrii din partea 

AIEA a procesului de îmbogãþire a uraniului ºi acumulãrii 

de plutoniu în reactoare cu apã grea, fie sã 

producã material de fisiune ºi sã realizeze o bombã 

nuclearã, într-o locaþie secretã, utilizând cunoºtinþele 

ºi expertiza câºtigate prin programele civile. 

Dacã Iranul ar decide sã transforme LEU în HEU, 

de cât timp ar avea nevoie pentru a produce un dispozitiv 

nuclear? Rãspunsul depinde de câþiva factori, 

printre care: rapiditatea cu care Iranul poate sã modifice 

configuraþia centrifugelor pentru a produce HEU, 

rapiditatea cu care pot transforma hexaflorura de uraniu 

puternic îmbogãþitã în combustibil nuclear, precum 

ºi dacã are la dispoziþie ºi realizeazã în secret un 

proiect funcþional al unui dispozitiv nuclear. În cele 

mai favorabile condiþii, Iranul ar avea nevoie de un an 

4. De la 3.984 la 4.920 centrifuge operaþionale ºi de la 1.968 la 2.301 centrifuge în testare. În total, de la 5.952 la 7.221 centrifuge. 

5. High Enriched Uranium – uraniu puternic îmbogãþit, cu concentraþie de uraniu 235 cuprinsã între 20 ºi 90%. 

25


NEPROLIFERARE 

din momentul luãrii deciziei, pânã la producerea unui 

dispozitiv nuclear simplu, de trei pânã la ºase luni 

pentru transformarea LEU în HEU ºi, probabil, de alte 

ºase luni pentru a transforma HEU în uraniu metalic. 

Dacã circumstanþele nu sunt suficient de favorabile - 

dacã Iranul întâmpinã dificultãþi în perfecþionarea 

acestor procese - ar putea dura doi sau trei ani pânã la 

realizarea unui dispozitiv simplu. 

Ar fi necesari, probabil, cinci ani, ºi teste nucleare 

suplimentare, pentru cã Iranul sã evolueze de la un 

simplu test al unui dispozitiv nuclear la dezvoltarea 

unei bombe nucleare sau a unui focos cu o putere de 

câteva zeci de kilotone, capabilã sã fie lansatã cu 

rachete balistice iraniene, existente sau dezvoltate 

ulterior. Un asemenea focos, cel mai probabil, ar cântãri 

mai mult de 1.000 kg, cu excepþia situaþiei în care 

Iranul ar obþine sprijin extern pentru proiectarea ºi 

realizarea focosului. Provocãrile tehnologice nu constau 

numai în proiectarea focosului, ci ºi în 

proiectarea ºi elementele de inginerie aferente proiectilului 

de lansare. 

Nici AIEA ºi nici sursele de informaþii ale SUA nu 

au publicat date care sã probeze cã Iranul dezvoltã, 

produce sau testeazã un dispozitiv nuclear de orice fel. 

Nu existã informaþii de monitorizare radiometricã sau 

seismice care sã indice efectuarea de teste nucleare în 

Iran. 

4. Concluzii privind Programul nuclear iranian 

Pe baza analizei datelor la dispoziþie pot fi trase 

urmãtoarele concluzii: 

a) Iranul are potenþialul ºtiinþific ºi tehnologic 

pentru a obþine arme nucleare; 

b) Nu existã informaþii asupra capabilitãþilor 

Iranului de a dezvolta un dispozitiv exploziv termonuclear 

(bombã cu hidrogen); 

c) Iranul nu a efectuat teste nucleare, în prezent 

neavând la dispoziþie nici un fel de muniþie nuclearã 

a cãrei operabilitate sã fie verificatã printr-un test 

nuclear ºi care sã poatã fi utilizatã ca arme de distrugere 

în masã. Cu toate acestea, trebuie avut în 

vedere cã o cantitate de uraniu puternic îmbogãþit, 

asamblat sub forma unei bobme nucleare, poate 

exista în depozitare, fãrã a fi testatã. 

d) Sprijinul extern cu informaþii despre 

proiectarea ºi testarea dispozitivelor nucleare poate 

ajuta Iranul în crearea unui arsenal nuclear. 

Luând în considerare potenþialul ºtiinþific, economic 

ºi productiv existent al Iranului, precum ºi 

informaþiile disponibile din surse deschise privind 

armele nucleare, este rezonabil sã presupunem cã: 

̌ Iranul va fi capabil sã dezvolte, sã producã ºi sã 

testeze cel mai simplu dispozitiv nuclear într-un interval 

de doi-trei ani, din momentul luãrii deciziei. Nu se 

cunoaºte dacã Iranul a luat o astfel de decizie. În cele 

mai favorabile circumstanþe, Iranul poate fi capabil sã 

producã un dispozitiv simplu într-un an. 

̌ Ar fi necesari, probabil, cinci ani pentru cã 

Iranul sã evolueze de la un dispozitiv nuclear simplu 

la dezvoltarea unui focos cu o putere de câteva zeci de 

kilotone, capabil sã fie lansat cu rachete balistice. 

̌ Cu excepþia cazului în care Iranul are un program 

de îmbogãþire a uraniului separat de cel aflat sub 

monitorizarea AIEA, ar exista avertismente cã Iranul 

intenþioneazã sã producã arme nucleare prin interzicerea 

inspecþiilor ºi supravegherilor AIEA la materialele 

nucleare ºi la toate centrifugele montate la instalaþiile 

de îmbogãþire a combustibilului. 

̌ Dacã Iranul a decis sã realizeze arme nucleare, 

sau va decide în viitor, nu se ºtie dacã va avea sens sã 

obþinã numai una. Cel mai posibil ar trebui sã aºtepte 

pânã va avea suficient material pentru realizarea 

câtorva focoase. 

̌ Nu se poate garanta cã Programul nuclear 

iranian ar putea sã evolueze de la expulzarea echipelor 

AIEA la un test nuclear ºi apoi la realizarea unui 

proiectil pentru lansare. Expulzarea inspectorilor 

AIEA ar produce o mare îngrijorare comunitãþii internaþionale, 

deoarece ar putea indica decizia Iranului de 

a continua dezvoltarea armelor nucleare. Întreaga 

comunitate internaþionalã, sau statele acþionând în 

mod independent, ar putea sã ia mãsuri în forþã 

împotriva Iranului, înainte ca acesta sã-ºi ducã planurile 

la îndeplinire. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. IAEA Board of Governors, „Implementation of the 

NPT Safeguards Agreement”, IAEA: GOV/2008/15, 4, 

http://www.iaea.org/Publications/Documents/Board/ 

2008/gov2008-15.pdf. 

2. David Albright, Jaqueline Shire, and Paul 

Brannan, „Is Iran running out of yellowcake?” Institute for 

Science and International Security, Washington, DC, 

February 11,2009, http://www.isi-online.org/. 

26


RISCURI ªI AMENINÞÃRI 

PERICOLELE EVENIMENTELOR „EMISII ALTELE DECÂT ATACTUL/EADA” 

– riscuri ºi ameninþãri asupra omenirii – 



În contextul ºi complexul ce caracterizeazã 

actualul 

început de 

secol ºi mileniu, la 

nivel global, regional 

ºi local, continua proliferare 

a armelor de 

distrugere în masã chimice, biologice, radiologice ºi 

nucleare/ADMCBRN, extinderea aplicãrii tehnologiilor 

civile în scopuri militare, intensificarea comerþului 

ilegal cu materiale radioactive ºi biologice precum 

ºi lipsa de fermitate manifestatã de unele þãri în luarea 

unor mãsuri preventive adecvate, evidenþiazã existenþa 

ºi diversificarea surselor de naturã CBRN care pot 

leza securitatea statelor, afecta grav mediul ºi sãnãtatea 

populaþiei ºi influenþa negativ pregãtirea ºi 

desfãºurarea acþiunilor militare. 

Ameninþarea cu rãzboiul chimic ºi biologic a crescut 

în sensul proliferãrii acestor arme, diversificãrii 

tehnologice ºi probabilitãþii folosirii lor în acþiunile 

militare ºi în acest sens, se apreciazã cã aceste arme 

vor continua sã fie o ameninþare pentru forþele armate 

ºi populaþie, indiferent de regiune sau nivelul conflictului. 

Dacã adãugãm la aceste arme, posibilele accidente 

la obiectivele de risc CBRN, terorismul, catastrofele 

ecologice, rezultã un spectru cutremurãtor, care ne 

obligã la circumspecþie ºi realism, dar ºi la planificarea 

ºi organizarea unor mãsuri adecvate pentru menþinerea 

la un nivel ridicat al apãrãrii CBRN a forþelor militare 

în condiþii de conflict sau crizã. În acest sens trebuie 

reconsiderate situaþiile determinate de întrebuinþarea 

ADMCBRN, chiar accidentalã ºi limitatã, precum ºi a 

celor de risc industrial chimic ºi nuclear, ceea ce impune 

analiza impactului acestor tipuri de incidente asupra 

„politicii CBRN”. 

Situaþiile de risc considerate normal nesemnificative 

pe timp de rãzboi, pot deveni uneori importante pe 

timpul acþiunilor militare, cu impact asupra desfãºurãrii 

lor. Aceste situaþii de risc pot deveni mult mai semnificative 

pe timpul operaþiilor militare în cereri particulare 

- misiuni de impunere a pãcii, misiuni umanitare 

ºi de parteneriat pentru pace, misiuni pentru înlãturarea 

urmãrilor catastrofelor, cataclismelor ºi dezastrelor 

de orice naturã, participarea la misiuni antidrog 

ºi antiteroriste specifice, controlul armamentelor ºi a 

traficului ilegal cu materiale CBRN ºi/sau materiale 

toxice industriale/MTI, asigurarea taberelor ºi a sinistraþilor, 

refugiaþi cu probleme specifice, evacuarea 

noncombatanþilor, contraterorism. 

Diversitatea operaþiilor militare – „altele decât 

rãzboiul” - impune o abordare adecvatã a riscurilor 

asociate acestora –„Emisii Altele Decât Atacul/EADA 

– ROTA/Release, Other Than Attack”. Natura variatã 

a cauzelor EADA: accidente tehnologice, erori umane 

de operare, sabotaje, bombardamente colaterale, 

facilitãþi, instalaþii, depozite, conducte de transport, 

institute de cercetare, staþii micropilot, reactoare, sateliþi, 

transport, îmbuteliere, manipulare, exploatare, 

reparaþii, comerþ ilicit cu substanþe radioactive, combustibil 

nuclear, substanþe chimice toxice industriale, 

toxine biologice 

industriale, capacitate 

dublã de utilizare 

a materiilor 

prime, laboratoarelor 

ºi instalaþiilor 

de producþie 

impune 

studierea sistemicã 

ºi exhaustivã a 

acþiunilor militare 

în astfel de situaþii (comanda, controlul, modul de acþiune, 

echipamente ºi materiale pentru executarea eficientã 

a misiunilor). 

Majoritatea persoanelor surprinse într-o astfel de 

situaþie sunt deseori depãºite de situaþie, atât fizic cât 

ºi emoþional. Persoanele care sunt martore a unor 

evenimente traumatizante pot dezvolta o tulburare 

de stres posttraumatic care poate dura chiar ºi pânã la 

o lunã dupã incident. Simptomele acestei tulburãri 

includ: indiferenþa, somn tulburat prin retrãirea 

evenimentului oglindit în vise, evitarea oricãrei situaþii 

care poate aminti de eveniment. Simptomele pot fi 

atât de intense, încât interfereazã cu activitãþile zilnice 

obiºnuite ºi în relaþia cu alte persoane. 

27



Contaminarea apei ºi alimentelor – principala 

sursã de viaþã a omenirii 

Hrana ºi apa sunt transportori 

potriviþi pentru distribuirea localã a 

agenþilor CBRN. Cultul Rajneesh, de 

exemplu, a determinat mai mult de 750 

de cazuri de salmonelozã, prin contaminarea salatelor, 

în Oregon, în 1984. 

Bineînþeles cã starea mediului înconjurãtor, ce 

depinde de fiecare dintre noi, ne afecteazã în mod 

direct viaþa ºi sãnãtatea noastrã. 

Tema „Un mediu curat – o viaþã sãnãtoasã”, ar 

trebui sã fie o devizã pentru întreaga populaþie a globului. 

Este nevoie de mai multã atenþie ºi de mai multã 

responsabilitate din partea fiecãrui cetãþean pentru a 

trãi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, 

pentru a bea apã curatã ºi pentru a putea folosi 

condiþiile de viaþã pe care ni le oferã natura. Însã, se 

pare cã oamenii trateazã cu neglijenþã acest aspect 

important al vieþii lor, ceea ce duce la agravarea procesului 

de contaminare/poluare - ºi distrugere a mediului 

ºi implicit la distrugerea sãnãtãþii fiecãruia dintre 

noi ºi a celor din jur. Cele mai la îndemânã tipuri de 

contaminare ºi cele mai ieftine sunt: contaminarea 

biologicã ºi chimicã. Mai greu poþi contamina radioactiv, 

pentru acest lucru ai nevoie de o tehnologie 

avansatã ºi de specialiºti, care totodatã costã foarte 

mult. 

Contaminarea biologicã, cea mai veche ºi mai 

bine cunoscutã dintre formele de contaminare RBC, 

este produsã prin eliminarea ºi rãspândirea în mediul 

înconjurãtor a germenilor microbieni producãtori de 

boli. Astfel, contaminarea biologicã se manifestã prin 

poluarea bacterianã ce însoþeºte deopotrivã omul, oriunde 

s-ar gãsi ºi indiferent pe ce treaptã de civilizaþie 

s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societãþile cele 

mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de 

aceastã contaminare constã în declanºarea de epidemii, 

care fac numeroase victime. Totuºi, putem afirma 

cã, datoritã mãsurilor luate în prezent, contaminarea 

biologicã manifestatã prin poluare biologicã – bacteriologicã, 

virusologicã ºi parazitologicã, are o 

frecvenþã foarte redusã. 

Contaminarea chimicã constã în eliminarea ºi 

rãspândirea în mediul înconjurãtor a diverselor substanþe 

chimice. Aceasta devine din ce în ce mai evidentã, 

atât prin creºterea nivelului de poluare, cât mai 

ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al contaminãrii 

chimice îl reprezintã potenþialul toxic ridicat 

al acestor substanþe. 

Metalele grele ca mercurul ºi microorganismele, 

precum bacteriile ºi virusurile pot reprezenta un 

potenþial pericol de contaminare a rezervelor de apã. 

Aceste substanþe pot, de asemenea, contamina ºi alimentele. 

Contaminãrile accidentale ale rezervelor de apã 

ca rezultat a unor scurgeri chimice, dezastre naturale 

sau alte cauze, au reprezentat o problemã mai mare 

decât contaminãrile deliberate. De asemenea, contaminarea 

accidentalã a alimentelor cu toxina botulinicã 

(agent microbian care cauzeazã botulismul), 

Escherichia coli sau alte microorganisme, este mai 

frecventã decât contaminarea alimentarã deliberatã 

(ex. otrãvirea). 

Totuºi, contaminarea deliberatã a apei ºi alimentelor 

poate apãrea în 

unele cazuri. Folosirea 

hranei ºi apei contaminate 

poate fi folositã ca armã 

chimicã sau biologicã. 

Organizaþiile teroriste ar putea „elibera” microorganisme, 

precum bacterii care cauzeazã tularemia sau botulismul, 

prin contaminarea rezervelor de apã ºi alimentelor. 

Toxinele chimice pot fi intenþionat eliberate 

într-o formã solidã sau lichidã. De asemenea, materialele 

radioactive pot contamina apa. 

Cu excepþia unor accidente cunoscute (precum 

scurgerea unor chimicale toxice în rezervele de apã) 

sau a unui incident terorist anunþat în prealabil, simptomele 

unei contaminãri apar doar dupã expunere. 

Pentru a reduce riscul consumului de apã ºi alimente 

contaminate, precum ºi pentru a fi mai bine 

pregãtit în cazul unei urgenþe medicale, se recomandã: 

evitarea consumului de alimente ºi apã care 

aratã ºi au un miros suspicios (în general, nu este indicatã 

consumarea unor alimente atunci când nu 

cunoaºtem originea acestora sau felul în care acestea 

au fost preparate); 

sã nu se cumpere/achiziþioneze produse alimentare 

a cãror ambalaj nu mai este intact sau în 

cazul în care existã o oarece suspiciune cã acestea au 

fost desfãcute; 

respectarea regulilor de igienã în momentul 

preparãrii alimentelor (spãlarea ustensilelor folosite ºi 

a mâinilor); este bine de reþinut cã majoritatea intoxicaþilor 

alimentare, inclusiv botulismul, au apãrut accidental; 

în cazul pãstrãrii îndelungate de alimente, 

conservare, este obligatorie cunoaºterea acestor 

metode de prezervare pentru siguranþa consumului; 

28

nu este recomandatã utilizarea unor recipiente de 

prezervare necorespunzãtoare; 

depozitarea unei cantitãþi – rezerve – de apã ºi 

alimente în eventualitatea 

unei urgenþe; 

sã se cunoascã diferite 

metode de purificare a apei, în 

special în cazul rezervelor 

pãstrate pentru urgenþe; este 

important cunoaºterea acestor 

metode în cazul în care 

apa contaminatã este singura sursa disponibilã; 

utilizarea raþionalã a rezervelor de apã, 

evitând pe cât posibil pierderile inutile (o persoanã are 

nevoie în medie de 2 litri de apã pe zi, variaþiile individuale 

depind de vârstã, starea de sãnãtate, dietã ºi 

climã); este importantã cunoaºterea semnelor de 

deshidratare, în special în cazul copiilor; 

utilizarea iniþialã a apei care prezintã siguranþã, 

utilizând celelalte surse doar în cazul epuizãri 

acesteia; în cazul suspiciunii de contaminare a tegumentelor, 

este obligatorie urmarea corectã a paºilor de 

decontaminare ºi aceasta cât mai rapid posibil (în 

cazul contactului cu apã contaminatã cu chimicale 

sau scurgeri radioactive). 

Transmiterea bolilor de la oameni, animale sau 

insecte 

Unele bacterii, virusuri sau alþi agenþi biologici 

pot fi transmiºi de la o persoanã la alta (interuman), 

sau de la animale (zoonoze) ºi insecte (prin vectori) la 

oameni. Uºurinþa ºi posibilitãþile de a cãlãtori în zilele 

noastre au fãcut ca aceste pericole medicale sã fie tot 

mai greu de controlat. 

Problemele recente de sãnãtate precum sindromul 

acut respirator sever/SARS, virusul West Nile 

(originar în Africa), variola maimuþelor ºi mai nou 

virusul A H1N1 (gripa porcinã – „gripa nouã”), au 

fãcut populaþia sã fie mult mai atentã la felul cum o 

boalã se poate întinde într-o comunitate (epidemie), 

sau de la o comunitate la alta (pandemie). 

Organizaþia Mondialã de Sãnãtate/OMS prezintã 

informaþii noi, veridice, despre bolile transmisibile, 

precum ºi despre alte probleme de sãnãtate ale întregii 

lumi. 

În aceste situaþii se recomandã: 

spãlatul mâinilor cu sãpun ºi apã cât mai des 

posibil; 

atenþie sporitã la folosirea produselor de 

igienã personalã (lenjerie, prosoape etc.), în special 

dacã acestea au fost utilizate de o persoanã bolnavã; 



evitarea expunerii la animale sau insecte, 

posibili vectori ai unei boli contagioase, într-o zonã 

geograficã cu probleme; 

urmarea oricãrui sfat dat de autoritãþile locale 

în cazul izbucnirii unei epidemii; 

este foarte importantã urmãrirea instrucþiunilor 

în cazul îngrijiri unei persoane care s-a îmbolnãvit, 

precum ºi protejarea personalã prin purtarea unor 

mãºti chirurgicale, mai ales în cazul unei boli cu transmitere 

aerogenã; 

în cazul izbucnirii unei epidemii, nu este recomandatã 

pãrãsirea zonei respective decât în cazul în 

care autoritãþile emit un ordin în acest sens (pentru a 

evita rãspândirea bolii ºi în alte regiuni); de asemenea, 

pãrãsirea zonei cu epidemie poate cauza o întârziere a 

diagnosticului. 

Vaccinurile în lupta cu bioterorismul ºi contaminãrile 

accidentale 

Organizaþia Americanã de 

Prevenþie ºi Control al Bolilor a 

dezvoltat un plan de apãrare în 

cazul unui atac bioterorist sau 

în cazul unei contaminãri accidentale. 

Câteva boli au fost 

identificate ca prezentând pericole enorme în cazul 

unui astfel de atac, dintre acestea putem enumera: 

antraxul, variola, botulismul, ciuma, tularemia, febra 

hemoragicã viralã (precum Ebola). 

Cu toate cã Organizaþia Americanã de Prevenþie 

ºi Control al Bolilor realizeazã pericolul în cazul unor 

astfel de epidemii, sunt disponibile în momentul de 

faþã vaccinuri doar pentru variolã ºi antrax, iar acestea 

nu sunt recomandate populaþiei generale ci doar 

unor grupuri cu risc înalt (în general personal militar). 

Calamitãþile naturale, epidemiile, accidentele cu 

substanþe periculoase, atacuri teroriste care folosesc 

arme biologice ºi chimice sunt realitãþi nefericite în 

viaþa modernã de azi. Aceste dezastre pot afecta calitatea 

aerului, rezervele de apã ºi alimente/mâncare, 

accesul la electricitate, gaz, telefon sau alte servicii. 

Membri familiei pot fi despãrþiþi, iar spitalele ºi alte 

servicii de sãnãtate pot fi suprasolicitate pe parcursul 

unei urgenþe medicale. 

O pregãtire corectã în cazul unei astfel de 

calamitãþi poate ajuta orice familie ºi pe membri acesteia. 

Dat fiind faptul cã dezastrele sunt greu de anticipat 

ºi sunt greu de þinut sub control, este bine sã se 

cunoascã mãsurile minimale pentru siguranþa personalã 

ºi a familiei. 

29

30 


ECHIPAMENTE CBRN 

ECHIPAMENTE PENTRU CONTROLUL CHIMIC, BIOLOGIC, RADIOLOGIC ªI NUCLEAR 

– o nouã generaþie – 

Riscurile CBRN 1 

sunt unele din riscurile 

majore la care pot fi supuse forþele 

armate sau populaþia în toate situaþiile – 

la pace, crizã ºi rãzboi – prin amploarea, complexitatea 

ºi gravitatea efectelor atacului cu arme de distrugere 

în masã CBRN/ADM CBRN 2 

sau emisiilor 

altele decât atacul/EADA 3 . În cazul folosirii armelor 

CBRN sau în eventualitatea producerii accidentale a 

unor emisii periculoase cât mai ales în cazul incidentelor 

provocate deliberat ºi direcþionat este de importanþã 

vitalã a se arãta în mod clar ºi rapid cã acestea 

chiar au avut loc ºi sã se stabileascã natura exactã a 

agentului utilizat. Abilitatea unei unitãþi/ subunitãþi 

de a acþiona rapid în felul acesta va fi determinatã în 

mare mãsurã de echipament, echipaj ºi pregãtire. 

Detectarea timpurie a unui atac cu armele CBRN 

sau a unui eveniment EADA este elementul de bazã 

pentru evitarea contaminãrii, un principiu important 

pe care este construitã apãrarea împotriva acestora. 

Dacã expunerea la un agent poate fi evitatã prin 

detectare timpurie, este posibil sã se minimizeze efectele 

sale asupra operaþiei. Este imperativ necesar sã existe 

un sistem de detecþie ºi identificare a agenþilor CBRN 

mai performant, alcãtuit dintr-o nouã generaþie de 

echipamente care sã rãspundã acestor cerinþe. 

În acest sens este important sã amintim faptul cã, 

în cadrul Sistemului de Supraveghere ºi Avertizare 

CBRN/SSA CBRN 4 

s-a constituit 

o structurã mobilã 

pentru prelevare ºi detecþie, 

care asigurã îndeplinirea 

unor misiuni specifice 

apãrãrii CBRN, prin integrarea unor echipamente 

performante, structurã denumitã: Modul de intervenþie 

rapidã SIBCRA 5 . 



Modulul de intervenþie rapidã SIBCRA reprezintã 

un sistem dislocabil, capabil sã asigure identificarea 

primarã a substanþelor chimice periculoase - 

agenþi neurotoxici, agenþi vezicanþi, agenþi toxici cu acþiune 

generalã ºi noxe industriale -, determinarea contaminãrii 

radioactive – doza de radiaþii ºi debitul dozei -, 

colectarea probelor video - probe juridice -, precum ºi 

prelevarea, ambalarea corectã ºi transportul în siguranþã 

a probelor reprezentative cãtre laboratoarele de 

analizã. Acesta se prezintã sub forma unui complet ce 

cuprinde printre altele ºi o generaþie nouã de echipamente 

pentru detecþia, identificarea ºi monitorizarea 

contaminãrii CBRN ºi echipamente pentru prelucrarea 

ºi transmiterea datelor în timp real ºi automat. 

Asupra militarilor/populaþiei, efectul toxic cel mai 

periculos îl reprezintã riscul de inhalare a vaporilor de 

substanþe chimice toxice industriale/SCTI 6 . 

Concentraþia vaporilor poate fi deosebit de mare în 

imediata apropriere a locului de emisie în atmosferã, 

iar în zona respectivã, concentraþia de oxigen se poate 

reduce, de regulã, sub limita de asigurare a 

supravieþuirii. Vaporii toxici pot avea, de asemenea, o 

densitate specificã mai mare decât a aerului, formând 

un strat la suprafaþa solului, de unde se vor canaliza 

de-a lungul suprafeþelor joase de teren, cum ar fi vãile 

ºi râpele. 

De asemenea, vaporii pãtrund cu uºurinþã în adãposturi 

ºi persistã un timp îndelungat, în concentraþii 

periculoase, în clãdiri, pãduri sau alte locuri unde 

existã o circulaþie deficitarã a aerului. Riscul expunerii 

la SCTI nu se referã doar la o singurã substanþã 

dintr-un amestec, ci ºi la riscul expunerii la diferiþi 

compuºi rezultaþi în urma exploziilor, incendiilor ºi 

altor substanþe chimice industriale utilizate în procesul 

de producþie. 

1. CBRN = Chimic, Biologic, Radiologic ºi Nuclear/Chemical, Biological, Radiological and Nuclear. 

2. ADM CBRN/WMD CBRN = Weapons of Mass Destruction Chemical, Biological, Radiological and Nuclear. 

3. EADA/ROTA = Release Other Than (CBRN) Attack ROTA. 

4. SSACBRN = Sistemul de Supraveghere ºi Avertizare Chimic, Biologic, Radiologic ºi Nuclear. 

5. SIBCRA = Sampling & Identification of Biological, Chemical and Radiological Agents. 

6. SCTI/TIC = Toxic Industrial Chemical.

Echipamentele de detecþie prezentate în acest 

articol sunt detectoare-indicatoare destinate pentru 

descoperirea/detecþia ºi mãsurarea pericolelor/ 

riscurilor CBRN ºi care înlocuiesc vechea generaþie de 

echipamente a anilor ’70 ÷ ’90. Mai trebuie reþinut 

faptul cã aceste echipamente nu detecteazã toate 

aceeaºi gamã de agenþi ce pot fi utilizaþi în cazul 

folosirii armelor CBRN, precum ºi al emisiilor altele 

decât atacul. 

Radiometrul de radiaþii alfa, beta, gamma, neutroni 

tip RAB-M este un aparat portabil multifuncþional 

prevãzut cu taste funcþionale ºi afiºaj 

alfanumeric pe cristale lichide ce poate funcþiona 

independent pe teren sau poate fi conectat ºi la un calculator 

personal/PC dotat cu interfaþa RS-232, permiþând 

transmiterea datelor la calculator ºi memorarea 

acestora pe unitãþi de stocare din componenþa 

lui. 

Detectorul utilizat este unul extern de tip Geiger- 

Muller, cu fereastrã micã, ce permite mãsurarea globalã 

a radiaþiilor alfa, beta, gamma precum ºi punerea în 

evidenþã a acestora, separat, prin utilizarea unor filtre 

speciale din dotare. 

În afarã de detectorul extern destinat mãsurãrii 

cu mare sensibilitate a radiaþiilor alfa, beta ºi gamma, 

aparatul este dotat ºi cu un contor Geiger-Muller 

intern ce poate prelua funcþia de mãsurare a debitului 

de dozã, în condiþiile în care detectorul extern este 

deconectat, sau utilizat pentru alte scopuri (detectarea 

de materiale radioactive, analize de contaminare etc.). 

Detectorul intern este un detector de sensibilitate mai 

micã dar cu un domeniu de mãsurare mult mai larg 

decât detectorul extern, putând funcþiona corect la 

debite de pânã la 200mSv/h. Scopul principal al utilizãrii 

acestui detector intern este alarmarea operatorului 

în condiþiile unui debit de radiaþii periculos. În 

condiþiile în care aparatul este conectat la un PC, 

comenzile pot fi date de la tastatura PC-ului, iar 

vizualizarea datelor se poate face pe monitorul acestuia. 

Poate fi folosit ca aparat convenþional de monitorizare 

a debitului dozei ºi a dozei absorbite, cu 

puncte de alarmã, precum ºi prelucrare a datelor/ 

generare de fiºiere compatibile cu bazele de date ºi 

transmiterea automatã a rapoartelor/informaþiilor 

CBRN. Funcþiile fiind accesibile de la panoul de 

comandã. 



Din gama de dozimetre DET - dozimetrul individual 

DET-2, dozimetrul staþionar DET-2S, care intrã în compunerea 

sistemului naþional de monitorizare radioactivã 

a teritoriului României, respectiv dozimetrul portativ 

DET-2P, care se poate configura pentru orice 

mijloc de transport terestru, naval ºi aerian-, exemplificãm 

varianta dozimetrului DET-2P. 

Dozimetrul portativ DET-2P este destinat 

mãsurãrii debitelor de dozã 

de radiaþii radioactive ºi efectuãrii 

unor calcule de tehnica 

securitãþii lucrului în zone 

contaminate radioactiv. Acest 

aparat dispune de o interfaþã de interconectare adaptatã 

staþiei radio PANTHER. Blocul de interfaþã ºi software-ul 

aferent asigurã transmiterea datelor despre 

valoarea debitului dozei de radiaþii din zone contaminate 

radioactiv. 

Dozimetrul portativ DET-2P, în general, este compus 

din aparatul propriu-zis, sonda exterioarã de 

detecþie, echipament de fixare pe mijlocul mobil ºi 

echipament de interconectare. Opþional, poate 

cuprinde sonda a doua cu un cablu de sondã, pentru 

varianta navalã sau cablu altimetru, pentru 

funcþionarea pe elicopter. 

Aparatul propriu-zis asigurã prelucrarea informaþiei 

primite de la sondã ºi afiºarea valorii debitului 

dozei de radiaþii gama ºi X în domeniul de 0,01 mR/h 

– 600 R/h. Eroarea de calcul a dozei fiind de ±30% în 

condiþii normale de lucru ºi cu un timpul de rãspuns 

de 5 s ±1s. Prognozeazã debitul dozei ºi doza ulterioarã/ 

anterioarã momentului curent. Totodatã determinã 

timpul de staþionare în zona contaminatã radioactiv, 

pentru un debit de dozã ºi/sau doza limitã având o 

eroare de prognozã afiºatã/calculatã de ±5%. 

Efectueazã calcule de prognozã, în funcþie de debitul 

de dozã introdus de la tastaturã, atât pentru debitul de 

dozã anterior/ulterior, cât ºi pentru doza anterioarã/ 

ulterioarã, precum ºi pentru timpul de staþionare în 

funcþie atât de scãderea debitului de dozã cât ºi de 

creºterea dozei. 

31



Dozimetrul electronic personal EPD MK2 este un 

dozimetru individual utilizat pentru 

detectarea ºi mãsurarea radiaþiilor beta ºi 

gama. Radiaþiile care sunt detectate de 

acest aparat sunt procesate cu scopul de 

a indica debitul dozei de radiaþii, doza 

superficialã ºi gradul de contaminare. Aceste informaþii 

sunt afiºate pe ecranul tip LCD al dozimetrului. 

Aparatul propriu-zis, este un dispozitiv complex 

cu sensibilitate crescutã la radiaþiile X, fotoni ºi radiaþiile 

beta, având limitele de mãsurare pentru radiaþii 

gamma ºi X cuprinse între 15 KeV – 10 MeV, iar pentru 

radiaþiile beta între 250 KeV – 1,5 MeV. Determinã 

ambele tipuri de doze: Hp(10) – doza echivalentã la o 

adâncime de 10 mm în þesut (doza întregului corp) ºi 

Hp(0,07) – doza echivalentã la o adâncime de 0,07 

mm în þesut (doza superficialã) ºi asigurã avertizarea 

prezenþei radiaþiilor în timp real. 

Purtarea dozimetrului – Pentru o mai bunã 

exploatare, este recomandat ca aparatul sã fie purtat 

în afara echipamentului de protecþie. De obicei, acesta 

se poartã la piept sau pe talie, ataºat la centurã. În 

cazul în care echipamentul de protecþie nu este prevãzut 

cu buzunar la piept, se utilizeazã ºnurul de 

purtare. 

Spectrometrul cu mobilitate ionicã tip RAID-M 

este un aparat de detecþie ºi alarmare 

pentru agenþi chimici, utilizat pentru 

detecþia agenþilor neuroparalizanþi, 

vezicanþi ºi sufocanþi, precum ºi a 

toxinelor industriale chimice din aer, 

ce alarmeazã automat în cazul 

depãºirii unui anumit prag, precum ºi pentru a monitoriza 

personalul sau echipamentele contaminate. 

RAID-M funcþioneazã pe principiul mobilitãþii 

ionice – spectrometru IMS – utilizând în sistemul de 

detecþie o sursã radioactivã de 63 Ni, beta activã, necesarã 

în procesul de ionizare. Este posibilã atât operarea 

ca sistem mobil, cât ºi ca sistem staþionar. 

Acesta îndeplinind condiþiile de monitorizare 

continuã ºi autonomã a aerului pentru detectarea 

prezenþei agenþilor chimici, cu alarmare atât audio cât 

ºi vizualã ºi de identificare a agenþilor detectaþi, prin 

denumire ºi concentraþie. 

Drägerul Multi-IMS este un detector portabil 

foarte sensibil ce funcþioneazã pe 

acelaºi principiu ca ºi RAID-M - 

mobilitãþii ionice, utilizat pentru 

detectarea vaporilor/fumurilor de 

agenþi chimici din categoria celor 

neuroparalitici (Tabun/GA, Sarin/ 

GB, Soman/GD ºi Vx = 0,01 – 0,1 mg/m 3 ), vezicanþi 

(Iperita, Levizita = 0,5 – 2 mg/m 3 ) ºi a agenþilor cu acþiune 

toxicã generalã hematicã (Acid cianhidric/HCN = 

20 – 50 mg/m 3 ) etc., în timp real, cu control intuitiv ºi 

cu o interfaþã graficã uºor de utilizat. Acest aparat 

foloseºte o sursã de ionizare radioactivã cu activitate 

redusã, foarte similarã cu cea folositã pentru detectoarele 

de fum. Sursa este Americium 241 ºi are un 

nivel de activitate de 160 µCi sau 5,9 MBq. 

Poate fi acþionat ºi de la distanþã, conectat la un 

PC printr-un cablu de conexiune prin care informaþia 

se transmite serial/bit cu bit, cu ajutorul pachetului 

software de acþionare la distanþã al Multi-IMS-UIP. 

Acesta permiþând înregistrarea informaþiilor obþinute 

la nivel ridicat, vizualizarea ºi colectarea datelor brute 

de detecþie utile pentru descrierea noilor agenþi 

chimici care nu sunt programaþi în baza de date 

curentã. 

Software-ul este proiectat pentru prelucrarea 

datelor brute de detecþie în laborator sau pentru activitãþi 

în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii ºi este livrat cu 

instrucþiuni complete. 

Drägerul manual este utilizat pentru detectarea 

agenþilor toxici industriali de tip 

clorcian, tioeter, fosgen ºi clorinã. 

Detecþia agenþilor toxici industriali 

este realizatã cu ajutorul 

tubuºoarelor indicatoare. Numãrul 

de tubuºoare indicatoare folosite simultan pentru 

detectarea agenþilor toxici fiind de 5. 

Un dezavantaj este acela cã valorile rezultatelor 

obþinute sunt valabile doar în momentul ºi în locul 

efectuãrii detecþiei agenþilor toxici. În tabelul de mai 

jos este prezentat pragul de detecþie al agenþilor toxici. 

32



Completul de detecþie a agenþilor chimici UC 

AP4C este destinat sã detecteze ºi sã identifice 

prezenþa agenþilor chimici de luptã sub formã de 

vapori, aerosoli, praf ºi pe cei sub formã lichidã cu ajutorul 

unui dispozitiv de luare a probelor de agenþi persistenþi/S4PE, 

precum ºi a SCTI-urilor în formã de 

vapori ºi aerosoli. Permite o interpretare uºoarã a 

detecþiei. 

Acest complet de detecþie a agenþilor chimici este 

proiectat sã identifice prezenþa pericolului dupã 

declanºarea unei alarme chimice ºi sã ofere informaþii 

necesare folosirii echipamentelor de protecþie individualã 

CBRN/EPICBRN, dacã sunt prezenþi sau nu agenþi 

chimici de luptã reali, ºi dacã este posibil sã se ridice 

nivelul mãsurilor de protecþie. 

Funcþioneazã pe principiul spectrofotometriei de 

flacãrã - un flux continuu de aer este introdus într-o 

camerã de combustie, numitã arzãtor, în care existã o 

cantitate constantã de hidrogen. Un spectrofotometru 

miniaturizat mãsoarã variaþiile luminoase de emisie 

ale flãcãrii, iar semnalul electric provenit de la fotosenzor 

este procesat ºi prelucrat în timp real de cãtre 

un senzor de control. În general, analiza spectrochimicã 

a emisiei se aplicã determinãrii calitative ºi cantitative 

a elementelor metalice, dar nu se limiteazã la acestea, 

astfel pot fi detectate ºi elementele din moleculele 

organice. 

Completul de detecþie a agenþilor chimici UC 

AP4C asigurã o sensibilitate foarte mare pentru 

detecþia tuturor agenþilor de tip G, chiar dacã agentul 

nu este pur. Acesta detecteazã agenþii chimici de luptã 

existenþi sub stãrile de agregare – vapori, aerosoli, picãturi, 

praf/pulberi ºi cristale. Detecteazã la temperaturi 

scãzute agenþii chimici de luptã sub formã lichidã – 

VX, soman, HD –, dispersaþi pe majoritatea suprafeþelor 

contaminate. Asigurã ºase semnalizãri luminoase a 

nivelelor de risc "G, V", "HN, AC", "L, SA", "HD, 

HL" ºi o semnalizare luminoasã CH. Timpul de 

rãspuns fiind mai mic de 8 secunde pentru primul 

nivel (luminã galbenã) ºi mai mic de 2 secunde pentru 

celelalte niveluri (luminã roºie). Este uºor de 

folosit, asigurând o operare cu o singurã mânã. 

În funcþie de modul de detecþie detectorul de 

agenþi chimici AP4C poate fi folosit, având montat în 

partea proeminentã din faþã, în cazul detecþiei 

agenþilor chimici persistenþi în stare lichidã un tub 

special de luare a probelor pentru folosirea dispozitivului 

de luare a probelor de agenþi persistenþi/S4PE. 

AP4C poate fi transformat într-un sistem de alarmare 

prin adãugarea unui accesoriu simplu – modul de 

alarmare –, în locaºul bateriilor. Alarmarea poate fi 

acþionatã de la distanþã cu ajutorul unui dispozitiv special 

cu ecran de control. 

Echipamentele din compunerea sistemului de 

alarmare, modulul de alarmare ºi dispozitivul special 

cu ecran de control, nu sunt 

incluse în completul de 

detecþie a agenþilor chimici 

UC AP4C, acestea se folosesc 

numai în cazuri speciale ºi 

pentru învãþãmânt/ antrenament 

în lucru cu aparatura. În acest caz, semnalele 

sunt transmise printr-o legãturã radio bidirecþionalã, 

în douã direcþii, pânã la o distanþã de 400 m în câmp 

deschis, de cãtre modulul de alarmare ataºat AP4Cului. 

Operatorul poate vizualiza pe ecranul de control 

33



al dispozitivului special, în timp real, informaþiile care 

sunt afiºate pe ecranul de control al AP4C-ului. 

Alarma se declanºeazã atunci când concentraþia agentului 

chimic detectat atinge un anumit prag. 

Indicaþiile furnizate de AP4C sunt transpuse pe 

niveluri de risc pe un ecran de control cu indicator luminos. 

Acest ecran are ºi un canal de detecþie „CH” ce 

indicã prezenþa unui mediu ce poate fi inflamabil. 

Nivelurile de risc „G, V”, „HN, AC”, „L, SA”, „HD, 

HL” au fiecare câte cinci leduri, primul este galben, 

iar urmãtoarele sunt roºii, care afiºeazã ºase praguri 

de aprindere a ledurilor pe niveluri de concentraþii 

diferite. Aprinderea concomitentã a celor cinci leduri, 

ale canalului implicat, semnificã faptul cã este atins 

un al ºaselea nivel de risc. 

* 

* * 

În consecinþã, soldatul mileniului trei se confruntã 

cu ameninþãri care pãreau aparent nesemnificative 

în secolul trecut când forþele se pregãteau aproape în 

exclusivitate pentru rãzboi. Fie cã acþioneazã pe teritoriul 

naþional sau participã la diferite tipuri de operaþii 

de rãspuns la crize în diferite zone ale globului, pericolele/riscurile 

CBRN, în special SCTI-urile constituie 

factori de risc semnificativi, atât în eventualitatea producerii 

accidentale a unor emisii periculoase cât mai 

ales în cazul incidentelor provocate deliberat ºi 

direcþionat. Dintr-o altã perspectivã, evenimentele 

EADA intrã în categoria dezastrelor/catastrofelor definite 

ca grave întreruperi ale funcþionãrii unei societãþi, 

generând pierderi umane, materiale ºi/sau modificãri 

ale mediului, asupra cãrora nu se poate interveni prin 

resursele aflate în mod curent la dispoziþie. 

Deci, este absolut necesar ca în perspectivã, 

dotarea cu echipamente de apãrare CBRN, sã corespundã 

atât din punct de vedere calitativ, cât ºi cantitativ 

acestor cerinþe. 

2008. 

Bibliografie 

F.T./CBRN-7/2, Manualul cercetaºilor CBRN, ediþie 

34



SISTEM AUTONOM TELECOMANDAT DE DETECÞIE A 

MATERIALELOR RADIOACTIVE ªI A SUBSTANÞELOR TOXICE PENTRU 

PREVENIREA ACTELOR DE TERORISM CU „BOMBE MURDARE” 

Maior inginer Petru MURSA – cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Inginer Maria POPA – cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Chimist Narcisa CIONGIC – cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Maistru militar principal Petricã PÎNZARIU - chimist * 

Maior inginer Florin VOCHECI- chimist * 

Ioan PREDA - asistent * 

Inginer Alexandru KLUGER ** 

Inginer Marian CRÃCIUN ** 

* Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare N.B.C. ºi Ecologie, Bucureºti 

** S.C. EXATEL S.R.L. 

Sistemul autonom telecomandat de detecþie a materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pentru 

prevenirea actelor de terorism cu „BOMBE MURDARE” este un echipament de tip robot autonom, capabil 

sã vizualizeze obiectul estimat ca potenþial periculos, sã determine prezenþa materialelor radioactive gamma 

emiþãtoare, sã identifice tipul de radionuclid, sã punã în evidenþã eventualele scãpãri sau contaminãri cu 

substanþe toxice din categoria gazelor de luptã ºi sã detecteze substanþele explozive. 

DESCRIEREA SISTEMULUI 

Sistemul autonom telecomandat de 

detecþie a materialelor radioactive ºi a substanþelor 

toxice pentru prevenirea actelor 

de terorism cu „BOMBE MURDARE” are în compunere 

urmãtoarele sisteme de detecþie: 

SISTEMUL DE DETECTIE A MATERIALELOR 

EXPLOZIBILE 

Detecþia de materiale explozibile este un procedeu 

neintruziv ºi nedistructiv de a determina dacã 

existã sau nu material explozibil într-un anumit container 

sau într-o anumitã arie. 

Tehnologia de detecþie a materialelor explozibile 

utilizatã de „Sistemul autonom telecomandat de 

detecþie a materialelor radioactive ºi a substanþelor 

toxice pentru prevenirea actelor de terorism cu 

„BOMBE MURDARE” este Tehnologia APF (Polimeri 

fluorescenþi amplificaþi). 

Materialele APF emit lumina fluorescentã în 

absenþa materialelor explozive, iar în apropierea unui 

material exploziv intensitatea fluorescentã scade proporþional 

cu concentraþia explozibilului în proba 

respectivã. 

Caracteristicile detectorului de explozibili: 

dimensiuni: 240 x 120 x 50 mm (controller); 

90 x 40 x 40 mm (sonda); 

masa: 0,7 Kg (controller); 0,45 Kg (sonda); 

sensibilitate: Vapori: ppq (pãrþi pe quadrilion = 

10-24); 

Particule: la nivel de pg – ng; 

timp iniþial de pornire: 5 min; 

timp analizã: 1-5 s; 

timp resetare dupã detecþie: 5 min; 

principiu de detecþie: pe bazã de polimeri fluorescenþi 

amplificaþi (AFP); 

explozibili detectaþi: (Vapori: TNT si alte 

derivate, Particule: TNT, Semtex, C4, RDX, PETN, 

ANFO, unele dinamite). 

Sistemul autonom (robotul) utilizeazã echipamentul 

Fido OnBoard produs de ICX Technologies 

prin subsidiara Nomadics Inc., deþinãtoarea patentului 

pentru tehnologia AFP. 

SISTEMUL DE DETECÞIE A SUBSTANÞELOR 

CHIMICE 

Sistemul autonom (robotul) utilizeazã ca metodã 

de detecþie a substanþelor chimice o tehnologie 

bazatã pe spectroscopia mobilitãþii ionilor. 

35



Caracteristicile detectorului chimic: 

Detecteazã: 

agenþi neuroparalitici (Tabun (GA), Sarin 

(GB), Soman (GD), Ciclosarin (GF), VX, DMMP). 

Prag de alarmare: 0.06 mg/m 3 ; 

agenþi vezicanþi (iperitã (H, HD), azot iperitã 

(HN-1, HN-2, HN-3), Lewisite (L)). Prag de alarmare: 

0.54 mg/m 3 ; 

agenþi hematici (Clorura cianuricã (CK), 

Cianura hidrogenatã (AC)). Prag de alarmare: 50 

mg/m 3 ; 250 mg/m 3 ; 

agenþi sufocanþi (Fosgen (CL2)). Prag de alarmare: 

180 mg/m 3 . 

Sistemul autonom (robotul) utilizeazã echipamentul 

ChemPro100i produs de compania 

Environics. 

ChemPro100i este utilizabil în aplicaþia roboticã 

în condiþiile în care ne intereseazã niveluri de agenþi 

chimici care sunt nocive pentru persoane, ºi nu 

niveluri inferioare, în care persoanele pot folosi 

echipamentul standard de protecþie pentru a efectua 

mãsurãtorile. 

SISTEMUL DE DETECÞIE A MATERIALELOR 

RADIOACTIVE 

Sistemul autonom (robotul) utilizeazã pentru 

detectarea materialelor radioactive detectorul cu 

scintilator plastic deoarece este un detector robust, 

pretabil aplicaþiilor în condiþiile reale de mediu, cu o 

sensibilitate net superioarã contorului Geiger-Muller, 

ºi într-o gamã de preþ mult mai accesibilã decât detectorii 

cu semiconductori. 

Caracteristicile detectorului radiometric: 

̌ dimensiuni scintilator: ø30x15 mm; 

̌ tip detector de radiaþii: plastic cu scintilaþie; 

̌ domeniul de mãsurã al debitului de dozã 

echivalent: 0.05 µSv/h ÷ 10 Sv/h; 

̌ domeniul de mãsurã al dozei echivalente: 

0.05 µSv ÷ 10 Sv; 

̌ eroarea de mãsurare: max. ± 20 %; 

̌ domeniul de energie al radiaþiilor mãsurate: 1 

5 keV ÷ 3 MeV; 

̌ sensibilitatea energeticã: 

15 keV - 60 keV ± 35 %; 

60 keV - 3 MeV ± 20 %; 

̌ sensibilitatea de referinþã la 137 Cs: 70 cps/µSvh -1 ; 

̌ domeniul de temperaturã: - 30 ÷ + 50°C; 

̌ clasa de protectie: IP64; 

̌ compatibilitatea: CEI/IEC 61000-4-2:1995; 

̌ compatibilitatea electromagneticã: IEC 61000- 

4-3:1995; 

̌ masa detectorului: 0.45 kg; 

̌ dimensiuni de gabarit: ø60x200 mm; 

̌ interfaþã de comunicaþie: RS232. 

Sistemul autonom (robotul) utilizeazã detectorul 

BDKG-04 produs de Atomtex. 

Sistemul autonom telecomandat de detecþie a 

materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pentru 

prevenirea actelor de terorism cu “bombe murdare” 

mai cuprinde: 

ªASIUL 

Este una din pãrþile cele mai importante ale 

proiectului, de buna funcþionare a acestuia depinzând 

utilizarea sistemului telecomandat. 

ªasiul este prevãzut cu douã motoare capabile sã 

deplaseze întregul ansamblu cu o vitezã maximã de 

1,4 km/h. Autonomia ansamblului este de minimum 

douã ore în condiþii dificile de deplasare. Dimensiunile 

exterioare ale ºasiului sunt: 95 cm lungime, 50 cm 

lãþime, 25 cm înãlþime. 

ªasiul permite controlul de la distanþã prin intermediul 

unei conexiuni wireless dar ºi prin intermediul 

unei conexiuni ethernet prin cablu. 

CAMERA VIDEO 

Pentru controlul de la distanþã a ºasiului s-a considerat 

ca fiind necesarã montarea unui sistem video 

(camera video). 

Aceasta are o rezoluþie de 3 Megapixeli cu lentile 

super wide angle cu deschiderea de 90°H X 67°V. Ea 

are inclus un card de 64 MB pe care intrã aprox. 4000 

de imagini la rezoluþia de 320x240. 

SISTEMULUI DE COMUNICAÞIE 

Sistemul de comunicaþie este unul flexibil astfel 

încât în funcþie de condiþiile din teren sã poatã fi 

schimbat foarte rapid. Astfel acesta realizeazã: comunicaþia 

cu motoarele ºasiului, conversia fluxului 

RS232 în pachete Ethernet, comunicaþia cu traductorul 

de radiaþii, comunicaþia cu detectorul de substanþe 

chimice ºi comunicaþia cu detectorul de substanþe 

explozive. 

36



SISTEMUL DE COMANDÃ ªI MONITORIZARE 

În interiorul ºasiului se aflã un nucleu de comandã. 

Acesta are rolul de a concentra toate datele 

provenite de la ºasiu ºi de a realiza conectarea cu 

detectorii ºi cu pupitrul de comanda. 

Nucleul de comandã are urmãtoarele caracteristici: 

permite conectarea a opt dispozitive prin protocolul 

RS232; are o conexiune de tip Ethernet; permite 

conectarea unui adaptor wireless pe portul USB; 

conþine un convertor DAC (digital – analog) cu tensiuni 

între 0 ÷ 5V; are minimum patru intrãri digitale; 

are un consum scãzut de curent; se poate alimenta 

din 5V sau din 24V. A fost ales în acest scop modulul 

TS-7260 de la Technologic Systems împreunã 

cu plãcile de extensie TS-9700, TS-ETH2 ºi TS 

SER4. 

Sistemul de comandã este alcãtuit din: panoul de 

comandã, o carcasã rezistentã la impact, calculatorul 

cu display unde vor fi afiºate informaþiile primite de la 

robot, acumulatori ºi un controler de tip gamepad. 

Panoul de comandã monitorizeazã datele primite 

de la motoarele ºasiului, detectorii de radiaþii, substanþe 

chimice ºi explozivi, camera video instalatã pe 

ºasiu precum ºi de la alþi senzori ce pot fi montaþi 

ulterior pe ºasiu, senzori ce se pot conecta prin intermediul 

interfeþelor RS232 sau I2C. 

SOFTWARE-UL DE COMANDÃ 

Acesta este instalat pe calculatorul din panoul de 

comandã ºi permite interpretarea comenzilor primite 

de la utilizator ºi transmiterea acestora la ºasiu. 

Structura software-ului este formatã din douã secþiuni 

majore. Pe de o parte un program ce monitorizeazã 

comunicaþia cu utilizatorul, transmite ºi primeºte 

comenzi iar pe de altã parte interfaþa cu utilizatorul ce 

comunicã bidirecþional cu primul program. 

Bibliografie 

1. ªasiu cu ºenile autopropulsat. Specificaþie de produs. 

2. Detector de substanþe explozive Fido OnBoard 

produs de ICX Technologies. Manual de utilizare. 

3. Detector de substanþe chimice ChemPro100i 

produs de compania Environics Manual de utilizare. 

4. Detector de materiale radioactive BDKG-04 produs 

de Atomtex. Specificaþie de produs. 

37



DETECÞIA ªI IDENTIFICAREA LA DISTANÞÃ “STAND-OFF”A 

AGENÞILOR CHIMICI. TENDINÞE PE PLAN INTERNAÞIONAL 

ªI PERSPECTIVE PENTRU FORÞELE AERIENE ROMÂNE 

Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR 

Statul Major al Forþelor Aeriene 

În ciuda eforturilor internaþionale susþinute 

de limitare ºi menþinere sub control a 

tehnologiilor ºi armelor de distrugere în 

masã CBRN (ADMCBRN), continuã proliferarea ºi 

diseminarea necontrolatã a acestora. Armata românã, 

ca forþã participantã în cadrul structurilor NATO sau 

multinaþionale la operaþiuni complexe de menþinere 

a pãcii în zone cu risc CBRN sau în cazul unor incidente/accidente 

CBRN care pot surveni chiar ºi pe 

teritoriul naþional, trebuie sã dispunã de echipamente 

adecvate ºi de o instruire corespunzãtoare în domeniul 

apãrãrii CBRN, care sã conducã la îndeplinirea obiectivelor 

ºi misiunilor încredinþate, la avertizarea timpurie 

în scopul adoptãrii mãsurilor necesare de protecþie 

a forþelor proprii/populaþiei ºi pentru diminuarea 

efortului logistic privind decontaminarea RBC. 

În sfera ADMCBRN se înscriu bineînþeles ºi 

agenþii chimici cu importanþã militarã dar ºi industrialã. 

Aceºtia, eliberaþi în atmosferã sau pe diferite 

suprafeþe, în cazul conflictelor militare, cât ºi în cazul 

unor acte de terorism sau accidente industriale sunt 

detectaþi prin intermediul detectoarelor pentru agenþi 

chimici. 

În ultimii ani au fost dezvoltate la nivel mondial 

programe de îmbunãtãþire a performanþelor acestor 

echipamente de detecþie ºi identificare în special pentru 

detecþia la distanþã (stand-off detection) care 

vizeazã cu precãdere agenþii chimici de luptã toxici. 

Cercetãrile vizeazã de asemenea ºi integrarea aparaturii 

de detecþie în sistemele de alarmare ºi avertizare 

pentru transmiterea automatã a datelor mãsurate în 

format standardizat. 

Forþele Aeriene, prin mobilitatea ridicatã a elicopterelor 

IAR 330 

SOCAT, se constituie 

în structura cu rolul 

cel mai important în 

acest domeniu, capabilã 

sã asigure 

38 

evitarea surprinderii, alarmarea ºi avertizarea, scurtarea 

timpilor de reacþie ºi monitorizarea nivelului de risc 

pe suprafeþe întinse, putând, astfel participa, în viitor, 

la sporirea capabilitãþilor Sistemului de Supravegere ºi 

Avertizare CBRN (SSACBRN) în scopul asigurãrii 

detecþiei, identificãrii ºi monitorizãrii zonelor de interes 

situate în afara punctelor fixe de control RBC. 

Montarea unui sistem de detecþie la distanþã pe 

elicoptere se poate realiza, din punct de vedere constructiv, 

în mod interschimbabil, direct prin prindere 

pe placa NIDA, sau printr-un sistem escamotabil prevãzut 

cu o instalaþie pneumaticã care sã urce ºi sã 

coboare sistemul de detecþie la distanþã. Computerul 

de bord va realiza procesarea datelor ºi controlul 

echipamentelor. Transmiterea datelor se va realiza 

utilizând sistemul de radiocomunicaþii al elicopterelor 

(staþii de comunicare VHF/UHF cu salt în frecvenþã) 

sau prin rescrierea softului ºi crearea de noi canale de 

transmitere a datelor. 

Principiul de funcþionare ºi variante constructive 

disponibile 

Detectoarele la distanþã (teledetectoarele) sunt 

mijloace complexe, având construcþia ºi funcþionarea 

bazate pe principii moderne, care înglobeazã o tehnologie 

avansatã, asigurând monitorizarea agenþilor 

CBRN prezenþi în atmosferã la o distanþã de pânã la 

5 km sau chiar mai mare. În funcþie de tehnologia 

folositã ºi de condiþiile de mediu, aceste detectoare pot 

avea o selectivitate mai mare sau mai micã. 

Detectoarele la distanþã funcþioneazã pe principiul 

spectrometriei în infraroºu (IR) ºi au rolul de a avertiza 

din timp prezenþa norului de agent chimic. 

Absorbþia de radiaþie în domeniul IR al spectrului 

electromagnetic duce la excitarea vibraþiei ºi rotaþiei 

moleculelor. Energia necesarã acestui proces depinde 

de masa atomilor implicaþi, precum ºi de tãria forþelor 

de legãturã. Astfel, diferite grupe funcþionale absorb

adiaþii la frecvenþe caracteristice, fiecare substanþã 

având un spectru IR unic (aºa numita „amprentã IR”). 

Pe plan naþional nu existã încã nici un sistem de 

detecþie CBRN la distanþã care sã poatã fi montat pe 

elicoptere. 

Pe plan internaþional, existã sisteme de detecþie 

montate pe elicoptere care funcþioneazã pe principiul: 

IR activ, dintre care cele mai cunoscute aparate 

care utilizeazã aceastã tehnicã sunt DD-CWA-A (S) 

realizate de Institutul Militar de cercetare, Liptovsky 

Mikula, din Republica Slovacã. 

Tehnica IR activ este asemãnãtoare RADAR-ului 

ºi se numeºte LIDAR -(Light Detection and Ranging). 

Un fascicol laser pulsatoriu este trimis cãtre obiectul 

þintã. O parte din lumina incidentã þintei este reflectatã 

înapoi cãtre sursa care a trimis-o, restul este reflectatã 

sau absorbitã de mediu. Timpul necesar luminii sã 

parcurgã distanþa de la emitor la þintã ºi înapoi este 

utilizat pentru calcularea distanþei pânã la þintã. Pentru 

studierea norilor aflaþi în atmosferã sunt utilizate 

douã fascicole laser cu frecvenþe diferite. Una din 

frecvenþe este reglatã pentru absorbþia molecularã a 

unui anumit tip de molecule din nor (se presupune 

cunoaºterea în prealabil a compoziþiei norului), 

cealaltã frecvenþã este de referinþã. Pentru cã intensitatea 

fascicolului reflectat depinde de cantitatea de 

luminã laser absorbitã de nor, diferenþa dintre intensitatea 

celor douã fascicole reflectate se va datora 

absorbþiei primului fascicol. Tehnica este utilizatã pentru 

determinarea parametrilor norului dupã identificarea 

naturii acestuia, dar nu poate fi utilizatã pentru 

identificarea tipului de agent chimic. 

IR pasiv, dintre care cele mai cunoscute aparate 

care utilizeazã aceastã tehnicã sunt: 

a) RAPID (Remote Air Pollution Infrared 

Detector) produs de firma Brucker Daltonics; 

b) M 21 produs de firma General Dynamics 

Armament (folosit în rãzboiul din Golf la care s-a 

renunþat în armatele NATO începând din 2000 

deoarece suferã la capitolul miniaturizare, posibilitãþi 

de afiºare ºi capacitate de integrare în sisteme digitale 

performante); 

c) JSLSCAD (Joint Service Lightweight Standoff 

Chemical Agent Detector) produs de firmele General 

Dynamics Armament ºi Technical Products din SUA. 



Tehnica IR pasiv constã în colectarea ºi mãsurarea 

radiaþiei IR emisã sau absorbitã de mediu. Sistemele 

de detecþie la distanþã IR pasiv utilizeazã pentru achiziþia 

datelor privitoare la radiaþia IR tehnologia FLIR 

(Forward Looking Infrared) sau tehnologia FTIR 

(Fourier Transform Infrared - în traducere IR cu transformatã 

Fourier). Diferenþa dintre cele douã tehnologii 

constã în modul în care este procesatã radiaþia IR, în 

timp ce tehnologia FLIR utilizeazã filtre optice, 

tehnologia FTIR utilizeazã un interferometru. 

Fasciculul de luminã provenit de la sursa IR este 

transportat cu ajutorul sistemelor optice de transmisie 

cãtre interferometru. Aici, are loc modularea fasciculului 

sursã prin rotirea unui sistem de oglinzi ºi transmiterea 

fasciculului modulat cãtre detector. 

Interferogramele obþinute sunt apoi procesate 

matematic (transformata Fourier) ºi transformate în 

spectre IR (figura 2). Spectrele IR sunt identificate ºi 

cuantificate de cãtre un soft special de analizã. Acesta 

face posibilã mãsurarea simultanã a tuturor frecvenþelor 

luminii în domeniul IR mijlociu. 

Teledetectorul RAPID se bazeazã pe tehnica denumitã 

IR pasiv. Acest sistem de detecþie la distanþã utilizeazã 

pentru achiziþia datelor tehnologia FTIR (Fourier 

Transform Infrared – IR cu transformatã Fourier). 

Metoda de detecþie se bazeazã pe analiza spectralã 

a radiaþiei IR ambientale. Dacã în câmpul de observare 

al senzorului la distanþã se aflã o substanþã volatilã 

periculoasã, caracteristicile structurale IR (amprentã 

IR) vor apãrea în spectrul IR pasiv. 

Probabilitatea de detecþie a unui compus (Pd) 

depinde de concentraþia acestuia (C), lungimea drumului 

optic (L), diferenþa de temperaturã ∆T dintre 

norul format de compus ºi fondul natural, precum ºi 

de condiþiile de mediu, coeficienþii de absorbþie ai 

compusului ºi proprietãþile instrumentului (figura 3). 

39

40 



Compunerea detectorului 

Sistemul RAPID este format din unitatea de bazã 

ºi accesorii. Unitatea de bazã (figura 4) este compusã 

din: 

̌ corpul detectorului care are înglobate modulele 

electronice, optice ºi mecanice. În partea inferioarã se 

aflã interfaþa electromecanicã, 

compusã din comutator pornit/oprit, 

conexiune pentru alimentare 

cu energie, conexiune 

mixtã (semnal video analog, 

port serial transfer date, contacte 

alarmã) ºi conexiune 

ETHERNET. 

̌ panoul de operare (figura 5) se aflã în partea 

din spate a corpului detectorului, fixat pe carcasã. El 

are un ecran cu cristale lichide, 5 taste ºi un LED pentru 

alarmare în cazul în 

care este detectat un agent 

chimic, sau când detectorul 

nu funcþioneazã 

corect. Panoul de control 

afiºeazã agentul detectat ºi 

direcþia în care se gãseºte acesta. Prin apãsarea tastelor 

panoului de control, detectorul poate fi operat în 

toate modurile. 

̌ spectrometrul FTIR se aflã în partea inferioarã 

a unitãþii de bazã ºi este constituit din interferometru, 

sistemele optice de detecþie, sistemele optice de transfer, 

unitatea de calibrare. Interferometrul disperseazã 

radiaþia IR incidentã cu rezoluþia spectralã de 4 cm -1 

într-un domeniu spectral cuprins între 700 ºi 1300 

cm -1 . În acest scop, utilizeazã un sistem complex format 

dintr-un distribuitor de fascicule IR (confecþionat 

din selenurã de zinc) ºi douã oglinzi curbate, fixate 

centrat în interiorul unui corp metalic ce conþine 

detectoare foto pentru lumina interferentã ºi sursa de 

referinþã. Alinierea interferometrului se realizeazã în 

permanenþã cu ajutorul unui scaner de direcþie fãrã 

frecare mecanicã. Ca sistem de referinþã se utilizeazã 

lungimea de undã de 762 nm produsã de o diodã 

laser tip Vertical Cavity Surface Emitting Laser 

(VCSEL). Spectrometrul poate achiziþiona pânã la 20 

spectre/s pentru diferenþe de temperaturã NETD mai 

mici de 0,15 K/scan ºi o rezoluþie spectralã de 4 cm -1 . 

Sistemele optice de detecþie constau în oglinzi parabolice 

cu axe ajustabile ºi distanþã focalã de 33 mm, 

montate pe un suport rezistent la vibraþii ºi ºoc. 

̌ unitatea de scanare spaþialã (figura 6) este dispusã 

în partea frontalã a 

detectorului ºi permite 

selectarea câmpului de 

observare în azimut ºi elevaþie, 

pe baza valorilor 

prestabilite de operator, întrun 

timp de maximum 3 

secunde. Unitatea de scanare este alcãtuitã din corpul 

unitãþii de scanare, ansamblul oglindã - sistem 

mecanic stabilire elevaþie ºi din componente electronice 

(filtre, motor, comutatoare). Reflexia luminii este 

împiedicatã prin acoperirea oglinzii cu material 

antireflexiv din germaniu. Pentru a observa câmpul 

selectat, unitatea de scanare conþine ºi o camerã 

video, montatã în aºa fel încât sã realizeze suprapunerea 

imaginii video cu direcþia semnalului. 

Principalele accesorii ale sistemului RAPID sunt 

trepiedul, unitatea de control la distanþã, sistemul de 

montare pe vehicule, calculatorul cu soft “RAPID 

Control” (figura 7). 

În configuraþia standard, detectorul RAPID poate 

opera fie cu panoul de control, fie cu softul "Rapid 

Control". Acest mod de operare permite mãsurarea ºi 

analizarea a 20 spectre pe secundã cu rezoluþia spectralã 

de 4 cm -1 . În cazul în care este detectat un agent



chimic, softul genereazã ºi arhiveazã un raport 

conþinând sectorul în care a avut loc detecþia ºi concentraþia 

agentului. De asemenea, softul prezintã o 

imagine video a zonei scanate de cãtre detector. 

Fiºierul poate fi vizualizat prin conectarea la calculator 

printr-o interfaþã RS422. 

Pentru aplicaþii analitice (spectroscopie, radiometrie, 

imagini IR), detectorul RAPID poate fi operat cu 

programul IRIS - NT, utilizând rezoluþii spectrale ºi 

domenii spectrale diferite. În acest caz, calculatorul 

primeºte interferograme printr-o conexiune Ethernet, 

calculeazã transformata Fourier ºi efectueazã analiza 

spectralã. 

Detectorul RAPID poate opera în trei moduri dar, 

indiferent de modul de operare, detectorul afiºeazã 

tipul de agent ºi direcþia norului, concomitent cu alarmarea 

acusticã ºi vizualã. 

Full Range Scan - asigurã scanarea pe orizontalã 

pe un domeniu de 360° ºi pe verticalã în domeniul 

cuprins între - 10° ºi + 50° din câmpul vizual. În acest 

mod, scanerul se deplaseazã în spiralã descendentã. 

Viteza de scanare poate fi selectatã de cãtre operator. 

Pentru un increment de 5° timpul necesar scanãrii 

întregului câmp vizual este de 40 secunde. 

Sector Scan - permite selectarea unui subdomeniu 

din câmpul vizual (atât pe orizontalã, cât ºi 

pe verticalã). 

Point Scan - permite fixarea scanerului într-o 

anumitã poziþie din câmpul vizual. 

Capabilitãþi de identificare a agenþilor toxici de 

cãtre detectorul RAPID. Avantaje ºi limitãri în raport 

cu detectorul portabil RAID-M 

Detectorul la distanþã asigurã detecþia urmãtorilor 

agenþi toxici: 

agenþi neurotoxici: tabun (GA), sarin (GB), 

soman (GD); 

agenþi vezicanþi - iperitã (HD), levizitã (L); 

agenþi hemotoxici-acid cianhidric (AC), fosgen 

(CG); 

compuºi toxici industriali - amoniac, acetilenã, 

hexafluorurã de sulf, salicilat de metil, trietil-fosfat. 

Principalele caracteristici tehnice ale detectorului 

sunt prezentate în tabelul urmãtor. 

La testarea cu agenþi neurotoxici (20% impuritãþi), 

se constatã cã detectorul portabil RAID-M este 

mai sensibil în condiþii similare de lucru. De asemenea, 

la concentraþii mai mici, detectorul RAPID identificã 

clasa (agenþi neurotoxici), dar are dificultãþi în 

identificarea exactã a agentului (indicaþiile GBD: sarinsoman 

sau GF: ciclohexil-sarin) datoratã asemãnãrii 

dintre spectrele IR ale agenþilor neurotoxici ºi impuritãþilor 

existente. 

La testarea paralelã cu metil-fluoro-fosfonat de 

etil (denumit convenþional etil-sarin) de aceeaºi puritate, 

detectorul RAPID nu dã indicaþii la etil-sarin, ºi 

nu identificã nici clasa de substanþe, substanþa nefiind 

în librãria sa. Dat fiind asemãnarea dintre spectrele IR 

ale sarinului ºi etilsarinului în domeniul de lungime 

de undã 700 - 1300 cm -1 , era de aºteptat, ca detectorul 

RAPID sã indice fie sarin, fie soman sau ciclohexilsarin. 

RAID-M, deºi nu are compusul în librãrie, identificã 

clasa (agenþi neurotoxici), dar indicã eronat 

compusul VX. 

Datoritã principiului de funcþionare, detectorul 

RAPID este rezistent la orice tip de interferent (benzinã, 

motorinã, soluþii de decontaminare, diferiþi solvenþi), 

cu semnal IR slab în domeniul de operare al detectorului. 

Detectorul RAPID poate fi “orbit” în cazul în 

care se utilizeazã amestecuri agent toxic -metanol, 

compuºi cu semnal IR puternic în zona de lucru a 

detectorului. Astfel, pentru amestecuri sarin - metanol 

(50 % - 50 %), apare indicaþia eronatã fosgen. Având 

alt principiu de funcþionare, detectorul RAID-M nu 

este sensibil la metanol, dar este cunoscut faptul cã 

41



poate avea probleme la alte categorii de substanþe 

unde detectorul RAPID nu este sensibil. 

Detectorul RAPID este un indicator universal 

pentru moleculele poliatomice. Echipamentul poate 

detecta principalii agenþi chimici de interes militar, 

precum ºi majoritatea substanþelor toxice industriale 

aflate în stare de vapori (exemplu: metanol, cloroform, 

dicloretan, toluen). Existã diferenþe, unele 

destul de semnificative, între valorile obþinute, ceea ce 

indicã o sensibilitate mai accentuatã la anumiþi 

compuºi toxici. Totuºi, datoritã domeniului îngust de 

lungimi de undã (700-1300 cm -1 ), anumite substanþe 

toxice industriale nu pot fi detectate (oxizi de azot, 

hidrogen sulfurat, clor, acid clorhidric, hidrocarburi). 

Concluzii 

Comparativ cu metodele tradiþionale de detecþie, 

care presupun prelevarea de probe, detecþia la distanþã 

nu necesitã prepararea probelor sau manipularea 

acestora. Ca urmare, se diminueazã semnificativ 

riscul contaminãrii personalului ºi materialelor în timpul 

efectuãrii determinãrilor. 

În raport cu alte detectoare, limitele de detecþie 

ale detectorului RAPID sunt mult mai mari. Acest 

lucru se încearcã a fi compensat de posibilitatea detecþiei 

la distanþã. Limitele de detecþie uzuale pentru agenþii 

chimici sunt de aproximativ 1 ppm (∆T >1 0 K la un 

diametru al norului de 100 m), putându-se detecta 

un nor cu diametrul de 150 m la distanþa de 5 km. 

Acest lucru presupune cantitãþi foarte mari de agenþi 

toxici, situaþie posibilã numai în condiþii extreme 

(conflict militar sau accidente chimice). 

Timpul necesar pentru receptarea semnalului de 

la agentul toxic, analizarea acestuia, determinarea 

prezenþei agentului ºi declanºarea alarmei, denumit 

generic timp de rãspuns, este foarte bun, fapt ce permite 

monitorizarea în timp real a emisiilor gazoase la 

distanþã. 

Sensibilitatea detectorului nu este constantã. Ea 

creºte odatã cu creºterea diferenþei de temperaturã 

dintre fondul natural ºi compuºii þintã. De asemenea, 

este influenþatã de distanþa dintre detector ºi norul de 

agent chimic, de umiditate ºi de mãrimea norului. 

Chiar dacã detectorul este capabil sã detecteze 

agenþii vezicanþi, volatilitatea scãzutã a acestora nu 

permite detecþia în condiþii reale. Acest tip de detector 

poate fi utilizat eficient doar pentru agenþii neurotoxici 

volatili. 

Detectorul are înmagazinate mai multe librãrii, 

fiecare pentru o anumitã categorie de agenþi toxici. 

Modificarea tipului de librãrie se efectueazã relativ 

greoi, necesitând un timp care, de cele mai multe ori, 

face imposibilã identificarea agentului toxic prezent în 

vecinãtatea aparatului. O librãrie unicã, care sã 

cuprindã substanþele reprezentative (cu toxicitatea 

cea mai ridicatã, cel mai posibil de întâlnit în condiþii 

reale, cu volatilitate acceptabilã) ar asigura o detecþie 

rapidã ºi sigurã ºi, practic, nu ar mai necesita intervenþia 

unui operator pentru modificarea tipului de 

librãrie. 

Întregul ansamblu reprezentat de teledetectorul 

RAPID este un model de concepþie ºi de realizare unitarã, 

un conglomerat tehnic (electromecanicã, electronicã, 

automatizare, opticã) de o robusteþe ºi un 

design exemplare, fapt care îl recomandã pentru utilizarea 

sa pentru detecþia, “stand-off”a agenþilor 

chimici. 

Realizarea a unui sistem mobil, detecþie/identificare 

ºi monitorizare CBRN la distanþã pe elicopterele 

IAR 330 SOCAT, alãturi de dozimetrul DET 2P deja 

instalat la bordul unor astfel de aeronave, se impune 

ca o continuare ºi o necesitate de dezvoltare/adaptare 

a a armatei române, în special a Forþelor Aeriene, la 

cerinþele unei armate moderne, capabilã sã efectueze 

misiuni de recunoaºtere CBRN alãturi de armatele 

altor state membre NATO. Aceasta va permite integrarea 

în SSACBRN, executarea cercetãrii chimice din 

aer ºi la distanþã evitându-se astfel posibilitatea contaminãrii 

aparatului de zbor ºi folosirea echipamentelor 

de protecþie CBRN incomode în timpul zborului. 

Bibliografie 

-Revista ACTTM nr. 2 din 2005; 

-Studiu tehnic “Sistem de detecþie NBC la distanþã 

montat pe elicoptere”, ACTTM CCªANBCE, 

2008; 

-www.bdal.de. 

42



CONSIDERAÞII TEORETICE ASUPRA REALIZÃRII UNUI SISTEM 

DE CLIMATIZARE SECURIZAT 

Lt. col. ing. Gabriel EPURE – cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Dr. ing. Nicoleta GRIGORIU– cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Col.(r) dr. ing. Ion SAVU * 

Cpt. ing. Constantin TOADER - cercetãtor ºtiinþific gradul III * 

Ing. Panaghia DELIU- cercetãtor ºtiinþific * 

Ing. Mihaela CREÞU ** 

Ing. Andrei Ionel PÃTRUÞ *** 

Cpt. dr. ing. Mihai MIHÃILÃ ANDRES **** 

Fiz. Cosmin VATRÃ ***** 

* Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare N.B.C. ºi Ecologie, Bucureºti 

** Institutul Naþional de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare COMOTI, Bucureºti 

*** SC ECOPROIECT SRL, Bucureºti 

**** Academia Tehnica Militarã, Bucureºti 

***** SC SINTACTIC GRUP SRL, Bucureºti 

Creºterea securitãþii împotriva atacurilor teroriste 

este unul din obiectivele principale ale politicii 

actuale. Apartenenþa României la structura 

militarã NATO ºi structura politico-economicã a Uniunii 

Europene a condus automat la creºterea riscului þãrii noastre 

de a fi þinta unor atacuri teroriste. 

Clãdirile de interes naþional strategic – guvernul, parlamentul 

etc. – sunt þinte preferate ale teroriºtilor. Unul din 

punctele cele mai vulnerabile ale unei clãdiri îl constituie sistemul 

de ventilaþie/aerisire. Simpla injectare a unei doze de 

gaz neurotoxic (sarin, soman, tabun) sau a unui agent biologic 

(antrax, variola), poate conduce la uciderea sau contaminarea 

tuturor persoanelor din clãdire. Teroriºtii se pot 

folosi de sistemul de distribuþie a aerului pentru a împrãºtia 

în clãdire contaminanþii chimici sau biologici. Soluþia pentru 

a proteja clãdirea de un astfel de atac este conceperea ºi 

realizarea unui sistem de ventilaþie securizat. 

Deoarece nu poate fi cunoscut exact locul de 

introducere în instalaþie, tipul de contaminant ºi concentraþia 

utilizatã într-un eventual atac terorist, este 

dificilã ºi nesigurã amplasarea detectorilor de gaze ºi a 

blocurilor de decontaminare, fãrã a utiliza un model 

fenomenologic ºi numeric. Tipurile de gaze ºi agenþi 

biologici contaminanþi au proprietãþi fizico-chimice 

diverse ºi se comportã diferit într-un flux de aer. 

Unele pot dispersa foarte rapid, diminuându-ºi concentraþia, 

altele pot sã se depunã sub formã de praf, 

altele pot reacþiona chimic în contact cu blocul de 

decontaminare biologicã. Amplasarea detectorilor 

într-o zonã unde concentraþia de gaz poate coborî sub 

limita inferioarã de detecþie, scade gradul de securitate 

al instalaþiei. De aceea, primul pas în protejarea sistemului 

de ventilaþie este realizarea unui model 

fenomenologic fizico-chimic ºi a unuia numeric, 

luând în considerare starea de agregare a agentului 

introdus ºi parametrii fizico-chimici ai acestuia. 

Sunt abordate din punct de vedere teoretic 

aspecte referitoare la instalaþiile de ventilaþie, agenþi 

chimici ºi biologici, echipamente senzoriale ºi tehnici 

de detecþie, modele fizico-chimice ºi numerice de dispersie 

a toxinelor într-un sistem de ventilaþie, toate 

componente esenþiale în realizarea unui sistem de 

climatizare securizat. 

Instalaþii de ventilaþie. Instalaþiile de ventilaþie 

pot fi clasificate dupã criterii precum scopul lor, modul 

de distribuire a aerului sau principiul de ventilare. 

Astfel, funcþie de scopul instalaþiei aceasta poate fi: 

instalaþie de ventilare - asigurã admisia ºi 

evacuarea unui debit de aer cu scopul pãstrãrii unui 

climat conform cerinþelor; 

instalaþie de climatizare - asigurã admisia ºi 

evacuarea unui debit de aer cu scopul menþinerii unei 

temperaturi conform cerinþelor; 

43

44 



instalaþie de rãcire sau încãlzire - asigurã 

admisia ºi evacuarea unui debit de aer cu scopul 

rãcirii sau încãlzirii conform cerinþelor; 

instalaþie combinatã - asigurã în paralel douã 

sau mai multe din scopurile de mai sus. 

Dupã modul de distribuþie, instalaþiile de ventilaþie 

pot fi: 

centralizate - o instalaþie principalã asigurã 

admisia ºi evacuarea aerului din întreaga clãdire; 

descentralizate - fiecare camerã-zonã are propriul 

sistem de ventilaþie; 

combinate - ambele tipuri de distribuþie sunt 

folosite. 

Dupã principiul de ventilaþie, instalaþiile pot fi 

clasificate astfel: 

cu debit constant de aer; 

cu debit variabil de aer. 

Substanþe periculoase. Substanþele periculoase se 

pot clasifica în primul rând dupã efectele nocive pe 

care le au asupra oamenilor: 

neurotoxic; 

vezicant; 

sufocant; 

hemotoxic; 

iritant; 

incapacitant. 

Securizarea unui sistem de ventilaþie trebuie sã 

þinã cont, în primul rând, de efectele cele mai nocive. 

Clasificarea acestor agenþi a fost realizatã în vederea 

gãsirii unor soluþii de decontaminare în timp real a 

aerului din sistemul de ventilaþie. 

Pentru realizarea unor modele fizico-chimice ºi 

numerice, este necesarã selectarea proprietãþilor substanþelor 

toxice dupã criterii care influenþeazã posibilitatea 

de modelare: masã molecularã (g/mol), tensiune 

de vapori (torr), la 25 0 C, punct de fierbere ( 0 C), 

densitate lichid (g/cm 3 ), la 25 0 C, densitate de vapori 

relativã faþã de aer, vâscozitatea lichidului (cP), la 

25 0 C, vâscozitatea vaporilor (cP), la 25 0 C. 

Modelul fizico-chimic ºi numeric va fi folosit pentru 

optimizarea parametrilor, a numãrului ºi locului 

de amplasare în sistemul de ventilaþie pilot a senzorilor, 

a unor filtre cu agenþi decontaminanþi (de ex. 

carbon, soluþii apoase) sau a unor blocuri de decontaminare 

cu UV ºi ozon. 

Sisteme de monitorizare. Dupã rãzboiul din Golf din 

1991 s-au elaborat mai multe sisteme de monitorizare, 

în special de cãtre armata americanã, dintre care 

menþionãm ANBACIS (Automated Nuclear, Biological 

and Chemical Information System), JWARN (Joint 

Warning and Reporting Network), ACTD (Advanced 

Concept Technology Demonstration). Aceste reþele de 

detecþie nu ne sunt accesibile ºi sunt, oricum, mult 

mai largi decât sistemul care se doreºte a se realiza. Se 

va utiliza un program complex de simulare a curgerii 

fluidelor prin sisteme cu geometrie datã, cunoscând 

toþi parametrii fluidelor (stare de agregare, coeficient 

de difuzie, coeficient de evaporare, densitate, entalpie 

etc.), geometria sistemului de ventilaþie ºi condiþiile la 

limitã, atât pentru fluidele caracterizate (temperatura, 

presiunea, concentraþia, la intrare ºi ieºire), cât ºi pentru 

sistemul de ventilaþie (debitul de aer, viteza ventilatorului, 

temperatura în camerele condiþionate etc.). 

Parametrii necesari a fi cunoscuþi: tipurile de senzori, 

locul lor de amplasare, locul de amplasare a filtrelor 

ºi blocajelor ºi debitele de aer ce trebuie introduse, 

astfel încât sã se asigure atât o protecþie eficientã 

la gazele periculoase, cât ºi un flux eficient de aer, 

din punctul de vedere al asigurãrii cantitãþii de aer 

curat (oxigen) ºi temperatura în incintele ventilate, 

optimizând acest sistem pentru operare la energie 

minimã în condiþiile de plajã largã de variaþie a consumului 

de aer (numãr de persoane foarte diferit 

între orele de vârf ºi cele de noapte, variaþia condiþiilor 

atmosferice etc.). 

Pânã la atacul cultului Aum Shinrikyo din anul 

1995, utilizarea substanþelor toxice de luptã s-a efectuat 

aproape întotdeauna ca arme tactice. Primele 

înregistrãri ale utilizãrilor substanþelor toxice de luptã 

s-au efectuat de germani, care au utilizat substanþe 

insecticide. De atunci substanþele toxice de luptã s-au 

diversificat foarte mult, nu numai detectarea, dar ºi 

enumerarea tuturor acestor substanþe fiind practic 

imposibilã. 

Clasificare agenþi chimici ºi biologici. Substanþele toxice 

de luptã – chimice ºi biologice – se clasificã astfel: 

Agenþi pur chimici: 

a) substanþe ce atacã sistemul nervos: tabun (GA), 

sarin (GB), soman (GD), agenþi V (VX); 

b) substanþe ce atacã sistemul respirator; 

c) substanþe iritante ale pielii (vezicante); 

d) substanþe ce afecteazã sistemul circulator: acid 

cianhidric (AC), cianurã de clor (CK), arsen (SA); 

e) substanþe lacrimogene;

f) substanþe vomitive; 

g) substanþe toxice psihochimice; 

h) compuºi toxici industriali: Cl2, HF, fosgen ºi 

multe altele. 

Agenþi chimici binari ºi terþiari; 

Substanþe patogene bacteriale: antrax, 

brucelozis, tularemia, febra Q. 

Substanþe patogene virale: varicela, febre virale 

hemoragice. 

Toxine biologice: ricin, venom, botulism, 

stafilococ entorotoxin B, micotoxin tricotecen (T2). 

Caracteristicile substanþelor periculoase. Pentru a 

caracteriza un agent toxic definim principalii parametrii 

fizico – chimici ºi de toxicitate. 

Parametrii fizico – chimici. O parte din parametrii 

fizico-chimici de care vom avea nevoie pentru modelarea 

numericã a unui atac cu substanþe chimice într-un 

sistem de ventilaþie sunt enumeraþi în continuare: 

Masa molarã (M. m.) 

Densitate – în fazã solidã sau gazoasã 

Temperatura de fierbere (P. f.) 

Densitatea de vapori (D.v.) – se exprimã în valoare 

relativã; reprezintã raportul dintre masa molarã MW 

a substanþei raportat la fluidul care îl transportã (în 

cazul de faþã, aerul, ce are o masã molarã medie 29 

(dacã densitatea de vapori este mai micã decât 1, 

gazul studiat se ridicã, dacã aceasta este mai micã 

decât 1, gazul va coborî). 

Tensiunea de vapori (T. v.) – se foloseºte doar la 

substanþele ce prezintã douã stãri în condiþii ce pot fi 

obþinute fizic. Tensiunea de vapori reprezintã presiunea 

deasupra lichidului într-un volum închis, dacã 

în incinta datã nu existã alt gaz. Acest parametru variazã 

direct proporþional cu temperatura. 

Temperatura latentã de vaporizare (entalpia)- 

reprezintã energia necesarã de trecere din stare 

lichidã în stare gazoasã. Se exprimã în kcal/mol. 

Vâscozitatea (V. l.) – reprezintã rezistenþa fluidului 

la curgere. Depinde de legãturile dintre molecule. 

Când temperatura creºte vâscozitatea scade. 

Tensiunea superficialã este forþa pe unitatea de 

suprafaþã ce apare la contactul lichidului cu alt corp 

(gaz, solid). 

Parametrii de toxicitate. 

LD 50 – Doza medie letalã pentru faza lichidã. 

Reprezintã cantitatea de lichid necesarã pentru a 



omorî 50 % din totalul unei populaþii neprotejate. 

ED 50 – Doza medie efectivã pentru faza lichidã. 

Reprezintã cantitatea de lichid necesarã pentru a 

obþine efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.) 

asupra a 50 % din totalul unei populaþii neprotejate. 

LCt 50 – Doza medie letalã pentru faza gazoasã. 

Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a omorî 

50% din totalul unei populaþii neprotejate într-un 

timp dat. 

ECt 50 – Doza medie efectivã pentru faza gazoasã. 

Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a obþine 

efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.) asupra a 

50% din totalul unei populaþii neprotejate într-un 

timp dat. 

EC 50 – Doza medie efectivã pentru faza gazoasã. 

Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a obþine 

efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.) asupra a 

50% din totalul unei populaþii neprotejate, în 30 de 

minute. 

AEL – Doza estimatã la care pe o perioadã scurtã 

de timp populaþia nu suferã acþiuni ale substanþei 

toxice. 

Se mai defineºte o dozã de siguranþã împãrþind 

LCt 50 la 480 min. (8h) ºi la un factor de siguranþã de 10. 

Agenþi biologici susceptibili a fi utilizaþi pentru contaminare. 

Armele biologice utilizate sub diferite forme 

de-a lungul istoriei constituie în prezent (datoritã utilizãrii 

în scopuri teroriste a rezultatelor ºtiinþifice 

obþinute în domeniul microbiologiei, biologiei moleculare 

ºi geneticii) o provocare majorã cãreia trebuie 

sã fim pregãtiþi sã-i facem faþã prin competenþã ºi acþiuni 

unitare deopotrivã ale structurilor medicale, de 

aplicarea legii (juridice) ºi informative. 

Nomenclatorul armelor biologice, definite ºi 

clasificate ca atare cuprinde: 

• Agenþi etiologici ai unor boli infecþioase (bacterii 

virusuri, paraziþi, fungi); 

• Agenþi biologici neinfecþio ºi bioregulatori, proteaze 

plasmatice, toxine. 

Din istoricul armelor biologice grupate în arsenalul 

”armelor de distrugere în masã” se reþine faptul 

cã selecþia agenþilor biologici în vederea realizãrii 

armelor biologice se efectueazã în baza unor criterii 

care au fundamentat clasificarea agenþilor biologici în 

trei grupe distincte (A,B,C) în funcþie de potenþialul 

pe care-l deþin ca agenþi etiologici ai armelor biologice. 

45



Selecþia agenþilor biologici (pentru utilizarea la 

prepararea armelor biologice) se bazeazã pe urmãtoarele: 

• Evidenþierea unor caracteristici proprii agenþilor 

etiologici ai bolilor infecþioase – transmisibilitate, virulenþã, 

patogenitate, rezistenþa în mediul exterior, 

sporularea, posibilitatea de a fi transformaþi în aerosoli 

- necesare pentru determinarea „potenþialului de utilizare 

ca agenþi etiologici ai armelor biologice”. 

• Posibilitatea de a interveni asupra biologiei naturale 

a agenþilor etiologici (prin inginerie geneticã) 

pentru ale spori potenþialul ca arme biologice. 

Senzori ºi principii de detecþie. Pentru sistemul 

de ventilaþie sunt necesari senzori care îndeplinesc 

urmãtoarele cerinþe: 

sã fie senzori de timp real, timpul lor de 

rãspuns fiind de ordinul secunde sau minute; 

sã fie foarte sensibili la substanþele cele mai 

toxice (GA, GB, GD, HCN etc.); 

sã poatã discrimina aceste substanþe de alte 

substanþe puþin toxice; 

sã nu fie foarte scumpi, astfel încât sã poatã fi 

creatã o reþea de senzori; 

sã poatã detecta in-situ, pentru a putea fi introduºi 

în sistemul de ventilaþie; 

sã poatã fi conectaþi într-un sistem complex de 

senzori ºi microprocesor/computer, pentru a genera 

semnale de alarmã ºi pentru oprirea ventilaþiei sau 

introducerea filtrelor/opritoarelor. 

În Tabelul 1 sunt prezentaþi senzori ce pot fi utilizaþi 

la detectarea substanþelor toxice de luptã. 

Tehnologiile de separare ºi detecþie se bazeazã pe 

anumiþi parametrii chimico-fizici ai substanþelor, cum 

ar fi sarcina, masa, potenþialul redox, reacþia cu substanþe 

specifice, fãcând posibilã detectarea ºi discriminarea 

unei anumite substanþe. Se utilizeazã reacþii chimice 

care duc la schimbarea culorii anumitor substanþe 

denumite indicatori, raportul masã/sarcinã electricã, 

absorbþia ºi împrãºtierea în câmp electromagnetic, 

reacþii care implicã chemiluminescenþa, reacþii cu 

enzime, reacþii electrochimice. 

Principii de detecþie: 

Metodele spectrometrice; 

Metode de schimbare a culorii indicatorilor; 

Spectrometria cu mobilitate ionicã; 

Spectroscopia cu absorbþie în infraroºu; 

Spectrometria de masã pentru aerosoli; 

Detectori cu chemiluminescenþã; 

Senzori ce mãsoarã conductivitatea termicã a 

gazului; 

Senzori electrochimici; 

Senzori pe semiconductoare amorfe; 

Senzori cu unde de suprafaþã (SAW – surface 

acoustic wave); 

Senzori FPW (Flexural plate Wave); 

Senzori de tip MEMS (Micro-electro-mechanical 

system). 

Tip senzor 

Selectivitate Sensibilitate 

Sisteme 

Hard ºi 

Soft 

Timp 

de 

rãspuns 

Timp 

de 

viaþã 

Cost 

Electrochimic Ridicatã Ridicatã Complexe Mediu Relativ 

mic 

Cu semiconductori 

Cu 

fotoionizare 

Spectrometre 

de masã 

Spectometre 

cu mobilitate 

ionicã 

46 

Tabelul 1. Sisteme de detecþie a substanþelor toxice de luptã 

Redus 

Redusã Medie Complexe Scurt Mare Redus 

Ridicatã Medie Complexe Mediu Mare Mediu 

Ridicatã Ridicatã Incluse Mare 

Relativ 

mare 

Ridicatã Ridicatã Incluse Mediu Relativ 

mare 

Foarte 

ridicat 

Mediu 

Model numeric pentru dispersia gazelor toxice ºi 

agenþilor biologici într-un sistem de ventilaþie. 

Modelarea numericã a curgerilor ºi a transferurilor de 

cãldurã în geometrii complexe necesitã pe de o parte 

cunoºtinþe avansate atât teoretice cât ºi de programare 

din partea cercetãtorilor ºi pe de altã parte necesitã 

folosirea unor tehnici de calcul de ultimã generaþie 

datoritã efortului de calcul imens. 

Structural, un astfel de model numeric este compus 

dintr-un modul de preprocesare care realizeazã 

discretizarea domeniului de calcul, un modul de

procesare care, pe baza condiþiilor la limitã impuse ºi 

a ecuaþiilor implementate, rezolvã numeric problema 

studiatã ºi un modul de postprocesare pentru analiza 

soluþiei. Pentru simularea numericã a curgerilor complexe 

(Navier-Stokes, turbulente, multifazã sau fazã 

discretã, transport ºi/sau reacþii între specii) dintr-un 

sistem de ventilaþie se pot folosi programele de calcul 

CFD GAMBIT (preprocesare) ºi ANSYS-FLUENT (procesare 

ºi postprocesare) licenþiate la Academia Tehnicã 

Militarã. Printre capabilitãþile de simulare ale acestor 

programe, de interes pentru modelul ce va fi studiat 

sunt: 

̌ Curgerile 2D, 2D axisimetrice ºi 3D; 

̌ Elementele de discretizare regulate ºi neregulate; 

̌ Curgerile staþionare ºi nestaþionare; 

̌ Curgerile incompresibile ºi compresibile; 

̌ Curgerile euleriene, laminare sau turbulente; 

̌ Transferul de cãldurã, inclusiv convecþia naturalã, 

forþatã, mixtã sau conjugatã (solid/fluid); 

̌ Amestecul ºi reacþiile dintre specii chimice; 

̌ Modelele multifazã gaz/lichid, gaz/solid, 

lichid/solid; 

̌ Calculul lagrangian al traiectoriei particulelor 

dispersate (particule/picãturi, bule de gaz) inclusiv 

cuplarea lor cu faza continuã; 

̌ Modelul de schimbare a fazei pentru aplicaþii 

de topire/solidificare; 

̌ Modelarea mediilor poroase; 

̌ Sursele de masã, moment, cãldurã ºi de specii 

chimice. 

Rezultatul va fi un model numeric generalizat, 

care, în funcþie de parametrii de intrare, va putea simula 

situaþiile reale ale unui atac terorist asupra instalaþiilor 

de ventilaþie. Soluþiile numerice vor permite 

amplasarea optimã a senzorilor de detecþie în vederea 

obþinerii unei sensibilitãþi maxime ºi vor oferi algoritmi 

de poziþionare a blocurilor de decontaminare biologicã. 

Studii tehnico-economice sunt necesare pentru 

selecþia senzorilor ºi a traductoarelor utilizate pentru 

detecþia toxicului, a sistemelor de decontaminare, a 

controlerelor ºi dispozitivelor de prelucrare a semnalelor, 

a blocurilor de filtrare ºi ventilare, ºi a sistemelor 

de niºe aferente instalaþiei de climatizare. 

Modelarea ventilatorului instalaþiei constituie unul 

dintre punctele importante ale acestui sistem, pentru 



o simulare cât mai precisã a transportului agenþilor 

chimici prin instalaþia de ventilaþie. 

În urma simulãrilor realizate se va putea trece la 

etapa de identificare a componentelor realizãrii practice 

a instalaþiei securizate, se vor realiza scheme de 

principiu ºi de detaliu ale subansamblelor, pãrþi componente 

ale instalaþiei de climatizare securizat. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Sittig, M. 1985. Handbook of Toxic and 

Hazardous Chemicals and Carcinogens (2nd ed). Park 

Ridge, N.J.: Noyes Publications. 

2. U.S. Army, U.S. Navy, and U.S. Air Force. 

2005. Potential Military Chemical/Biological Agents 

and Compounds. Field Manual Washington, D.C.: 

Department of the Army/Department of the 

Navy/Department of the Air Force. 

3. Office of the Secretary of Defense, 

Proliferation: Threat and Response, ISBN: 0-16- 

042727- US Government Printing Office, November 

1997. 

4. Michael B. Pushkarsky, Michael E. Webber, 

and Tyson Macdonald „High-sensitivity, high-selectivity 

detection of chemical warfare agents”, Appl. Phys. 

Lett. 88, 044103 (2006). 

5. Thomas E. McKone, Beverly M. Huey, 

Edward Downing, and Laura M. Duffy - Strategies to 

Protect the Health of Deployed U.S. Forces: 

„Detecting, Characterizing, and Documenting 

Exposures”. 

6. Crowe, M. Sommerfield, Yutaka Tsuji. 

Multiphase Flows with Droplets si Particles. CRC 

Press, 1998. 

7. Michael B. Pushkarsky, Michael E. Webber, 

and Tyson Macdonald „High-sensitivity, high-selectivity 

detection of chemical warfare agents”, Appl. Phys. 

Lett. 88, 044103 (2006). 

8. Thomas E. McKone, Beverly M. Huey, 

Edward Downing, and Laura M. Duffy - Strategies to 

Protect the Health of Deployed U.S. Forces: 

„Detecting, Characterizing, and Documenting 

Exposures”. 

47


OPNII * ARGUMENTE 

ESTE URANIUL PUTERNIC ÎMBOGÃÞIT O AMENINÞARE ? 



Cea mai dificilã provocare pentru o organizaþie 

teroristã care încearcã sã construiascã 

o armã nuclearã sau un dispozitiv 

improvizat nuclear este obþinerea de materiale 

fisionabile, plutoniu sau uraniu puternic îmbogãþit 

(Highly Enriched Uranium - HEU). Uraniu care a 

fost prelucrat pentru a creºte la peste 20% proporþia 

de izotopi U-235, este necesar pentru construcþia 

celui mai simplu tip de armã nuclearã. Armele cu uraniu, 

în general, se referã la uraniu îmbogãþit cu cel 

puþin 90%, materialul gãsit în combustibilul nuclear 

uzat, poate fi folosit pentru a crea un dispozitiv 

exploziv nuclear. 

În 2002, Consiliul Naþional al Cercetãrii din SUA 

a avertizat cã armele cu uraniu puternic îmbogãþit ar 

putea fi fabricate fãrã ajutor din partea statului, 

notând cã ,,principalul impediment care împiedicã 

þãrile sau grupurile teroriste cu posibilitãþi tehnice 

pentru dezvoltarea unei arme nucleare este disponibilitatea 

materialului nuclear, în special a uraniului 

puternic îmbogãþit”. Crearea unei arme nucleare 

folosind uraniu puternic îmbogãþit este din punct de 

vedere tehnic mai uºor de realizat decât una care 

foloseºte plutoniu. În plus, cu echipamentele actuale 

detecþia unui dispozitiv nuclear pe un camion sau o 

navã este greu de realizat. Prin urmare, securizarea ºi 

eliminarea stocurilor de uraniu puternic îmbogãþit 

este cea mai sigurã modalitate de a reduce riscul ca 

grupãrile teroriste, folosind acest material, sã 

provoace o explozie nuclearã. 

1. Dispunerea facilitãþilor civile care utilizeazã 

uraniu puternic îmbogãþit 

La sfârºitul anului 2003, au existat aproximativ 

50 de tone de uraniu puternic îmbogãþit folosit în programe 

civile de cercetare, de peste 50 de naþiuni. 

Aceste stocuri au continuat sã creascã în fiecare an. 

Totuºi, cel puþin 25 kg, sunt necesare pentru a produce 

o armã nuclearã, iar 40-60 kg, sunt necesare 

pentru un dispozitiv nuclear. Materialul pentru 

bombã, combustibil de uraniu puternic îmbogãþit, 

poate fi obþinut atât în stare neiradiatã, cât ºi iradiatã 

(uzat). Combustibilul neiradiat sau uºor iradiat nu 

este radioactiv ºi în consecinþã este uºor de manevrat 

în condiþii de siguranþã. Deºi utilizarea combustibilului 

nuclear în reactoarele de mare putere îl face 

extrem de radioactiv ºi prin urmare, foarte dificil de 

manevrat în condiþii de siguranþã, combustibilul uzat 

pierde radioactivitatea în timp, ºi deci, îl face mai uºor 

de manevrat ºi astfel mai atractiv pentru teroriºti. 

HEU este utilizat în prezent în sfera civilã pentru 

alimentarea reactoarelor de cercetare, facilitãþilor critice, 

ºi pentru propulsia câtorva spãrgãtoare de gheaþã. La 

nivel mondial au fost construite 672 reactoare de 

cercetare. Din acestea, aproximativ 272 sunt operaþionale 

în 56 de þãri, 214 au fost oprite, iar 168 au fost 

dezafectate. 128 din aceste instalaþii au stocuri de uraniu 

puternic îmbogãþit de cel puþin 20 kg. (La nivel 

mondial nu existã încã nici un inventar cuprinzãtor 

emis de autoritãþi oficiale pentru facilitãþile civile ce 

folosesc uraniu puternic îmbogãþit, ceea ce constituie 

un obstacol în calea progresului în acest domeniu). În 

multe reactoare de cercetare care au fost închise, dar 

nu sunt dezafectate, combustibilul de uraniu puternic 

îmbogãþit a rãmas pe loc. Uraniul puternic îmbogãþit 

este folosit de asemenea în reactoare care produc izotopi 

medicali. Circa 85kg de uraniu puternic 

îmbogãþit este folosit în acest scop, anual, în reactoare 

din Belgia, Canada, Franþa, Olanda ºi Africa de Sud. 

Rusia foloseºte de asemenea uraniu puternic 

îmbogãþit pentru producþia de izotopi medicali. În alte 

48



þãri, precum Australia ºi Indonezia, a început producerea 

acestor izotopi, cu uraniu uºor îmbogãþit 

(Low Enriched Uranium - LEU). Rusia deþine 8 

spãrgãtoare de gheaþã cu propulsie nuclearã care sunt 

în serviciu, ºi intenþioneazã sã mai producã încã unul. 

Statele Unite ºi Rusia furnizeazã o mare parte din 

combustibil cu HEU utilizat în reactoarele de cercetare 

la nivel mondial; alþi producãtori fiind China (care a 

trimis combustibil cu HEU utilizat în reactoarele de 

cercetare din Nigeria, Ghana, Iran, Pakistan ºi Siria, 

precum ºi uraniu îmbogãþit în Africa de Sud ºi 

Argentina), Franþa (în Chile ºi India), Marea Britanie 

(în Australia, India ºi Japonia) ºi Africa de Sud (care 

nu a exportat acest combustibil). Înainte de 1978 cea 

mai mare cantitate de combustibil furnizat de SUA 

(majoritatea în America de Nord ºi Asia) avea un 

nivel foarte mare de îmbogãþire - peste 90%. 

Combustibilul furnizat de Rusia, în principal în 

Europa de Est, era de obicei îmbogãþit 80%. Pentru a 

reduce riscul furtului acestui combustibil, multe þãri 

au returnat combustibilul cu HEU în þara de origine. 

2. Securitatea facilitãþilor civile care deþin HEU 

Multe facilitãþi civile care deþin uraniu puternic 

îmbogãþit nu prezintã o securitate adecvatã. Agenþia 

Internaþionalã pentru Energie Atomicã (A.I.E.A.) a 

raportat cã, în una dintre misiunile sale a descoperit 

un reactor de cercetare cu uraniu puternic îmbogãþit, 

,,cã nu avea, în esenþã, protecþie fizicã”. A.I.E.A. a asistat 

facilitatea în cauzã, pentru îmbunãtãþirea securitãþii 

sale, dar a raportat cã, în general, ,,deficienþe 

rãmân în acordurile administrative, tehnice ºi juridice 

pentru controlul ºi protejarea materialelor nucleare în 

multe þãri”. Departamentul de Energie al SUA a fost 

asistat la îmbunãtãþirea protecþiei fizice la 22 de reactoare 

de cercetare prin intermediul Global Research 

Reactor Program. Raportul GAO din luna septembrie 

2009 a constatat cã în timp ce majoritatea locaþiilor 

care au primit îmbunãtãþiri îndeplinesc, în general, 

orientãrile de securitate A.I.E.A., au rãmas în unele 

cazuri, punctele critice din securitate. 

A îmbunãtãþi în mod corespunzãtor mãsurile de 

securitate nu este o problemã simplã, deoarece 

majoritatea reactoarelor de cercetare la nivel mondial 

se aflã în universitãþi sau în centre de cercetare, care 

tind sã fie destul de deschise pentru public. În timp ce 

problemele de securitate au crescut considerabil 

începând cu 9 septembrie 2001, este dificil sã reconfigurezi 

o locaþie în care nu a fost conceputã protecþia 

fizicã din faza proiectului. Depozitarea stocurilor de 

combustibil iradiat (uzat) a fost, în general mai puþin 

sigurã decât cea a stocurilor de combustibili neiradiaþi, 

pânã acum câþiva ani combustibilul nuclear iradiat fiind 

considerat ,,autoprotejat” ºi astfel puþine facilitãþi care 

le depozitau au intenþionat sã cheltuie fonduri pentru 

securitatea unui material care nu mai are valoare economicã. 

Este mult mai eficient a elimina acest material 

din locaþiile vulnerabile decât a încerca sã creºti siguranþa 

locului de dispunere. 

3. Programe pentru reducerea ºi eliminarea uraniului 

puternic îmbogãþit 

Eforturile de a reduce cantitatea de uraniu puternic 

îmbogãþit în instalaþiile civile au apãrut din 1978, 

când Washingtonul a iniþiat programul de reducere a 

uraniului îmbogãþit pentru cercetare ºi reactori de 

testare (Reduced Enrichment for Research and Test 

Reactors - RERTR). Moscova a început propriul program 

de reducere a îmbogãþirii din reactoarele de 

cercetare construite în afara þãrii ºi a schimbat politicile 

de export de uraniu puternic îmbogãþit, furnizând 

acestor reactoare uraniu puternic îmbogãþit 36% în 

loc de uraniu puternic îmbogãþit 80%. În ultimii 25 de 

ani, multe þãri au colaborat cu programul de RERTR 

sau au iniþiat programe proprii similare. În mai 2004, 

Departamentul de Energie al SUA a lansat Iniþiativa 

Globalã de Reducere a Ameninþãrilor (Global Threat 

Reduction Initiative - GTRI), la care s-au alãturat 

A.I.E.A., Rusia ºi alte state. Printre scopurile sale, 

GTRI încearcã ,,sã reducã ºi eventual sã elimine 

folosirea uraniului puternic îmbogãþit ca ºi combustibil, 

inclusiv transformarea reactoarelor de cercetare prin 

utilizarea combustibilului LEU în locul HEU” În 

ianuarie 2009, s-a raportat cã 63 de reactoare de 

cercetare din cele 129 vizate de GTRI au fost transformate 

sau oprite. Cu toate acestea, din diverse motive, 

aproximativ 78 reactoare de cercetare nu sunt incluse 

în programul RERTR. 

În plus, programul RERTR lucreazã de asemenea 

la transformarea a 6 producãtori de izotopi medicali 

de uraniu puternic îmbogãþit, care utilizeazã acest 

combustibil în reactoarele lor. Programul include 

patru mari producãtori de izotopi medicali, dispuºi în 

Belgia, Canada, Olanda, ºi Africa de Sud. Programul 

RERTR ajutã la transformarea unui reactor de producþie 

de izotopi în Argentina în folosirea LEU. Cu 

49

50 



toate acestea, reactorul argentinian produce numai 

izotopi medicali la o scarã relativ micã. În 2004, 

RERTR a relatat cã sunt necesari 2-3 ani pentru 

finalizarea lucrãrilor care ar face producþia de izotopi 

medicali posibilã. Nu mai existã nici o barierã tehnicã 

în calea conversiei HEU în LEU; rãmânând numai 

probleme politice ºi financiare. 

Pe lângã transformarea instalaþiilor de a utiliza 

combustibil LEU, au existat, de asemenea, eforturi de 

a depozita combustibil cu uraniu puternic îmbogãþit 

de combustibil iradiat ºi neiradiat într-un numãr mic 

de locaþii care sunt sigure. Aceasta a implicat aducerea 

acestui combustibil din alte þãri în Statele Unite ºi în 

Rusia, precum ºi depozitarea combustibilui dispus în 

interiorul þãrii. În ciuda acestor eforturi, numãrul de 

locaþii cu uraniu puternic îmbogãþit a fost scãzut doar 

marginal. 

Un program conex, Material Consolidation and 

Conversion -MCC project, stabilit în 1999, reducea 

surplusul de uraniu puternic îmbogãþit rus folosit în 

scopuri civile prin transformarea HEU în LEU. 

Începând cu ianuarie 2009, 11,1 tone din valoarea 

estimatã a surplusului de 17 tone de uraniu puternic 

îmbogãþit rus au fost transformate. 

Atât Statele Unite ºi Rusia au cantitãþi mari de 

uraniu puternic îmbogãþit, care nu mai sunt necesare 

în programele lor de apãrare. În Rusia, surplusul de 

uraniu puternic îmbogãþit provenit de la arme este 

transformat în LEU în cadrul programului ,,Megatone 

pentru a megawaþi” (altfel cunoscut ca programul 

HEU-LEU). LEU rezultat este apoi utilizat pentru uz 

civil. Statele Unite a declarat iniþial, câteva din cele 

174 de tone surplus de uraniu puternic îmbogãþit 

pentru nevoile militare, sunt destinate pentru uz civil. 

O cantitate suplimentarã de 200 de tone a fost oficial 

scoasã din arsenalul SUA în noiembrie 2005; din 

aceasta aproximativ 20 de tone au fost transformate 

în LEU. 

Deoarece cantitatea de uraniu puternic îmbogãþit, 

care este, de fapt surplus la nevoile militare este probabil 

mult mai mare decât cantitatea care a fost declaratã 

oficial surplus pânã în prezent, s-a solicitat sã se 

accelereze programele de transformare HEU în LEU. 

Efortul actual condus de Iniþiativa pentru ameninþarea 

nuclearã (Nuclear Threat Initiative) implicã un studiu 

detaliat al complexului nuclear rusesc pentru a stabili 

opþiunile programului SUA-Rusia HEU -LEU ºi ce 

costuri implicã aceste scenarii. 

4. Propunerile pentru a elimina utilizarea uraniului 

puternic îmbogãþit în scopuri civile 

Multe guverne naþionale au început sã apeleze la 

eliminarea uraniului puternic îmbogãþit din domeniul 

civil. Directorul general al A.I.E.A. Mohamed El 

Baradei, a cerut þãrilor ,,sã minimalizeze ºi, eventual 

sã elimine, utilizarea de uraniu puternic îmbogãþit în 

aplicaþii paºnice din domeniul nuclear". În 2005, în 

cadrul Conferinþei de revizuire a Tratatului de neproliferare 

(Non-Proliferation Treaty NPT), în declaraþia 

de deschidere a Kârgâzstanului se aratã cã: ,,Republica 

Kârgâzstan considerã cã aceastã Conferinþã de 

revizuire ar trebui sã ia în considerare mijloacele 

necesare pentru a spori securitatea stocurilor existente 

de uraniu puternic îmbogãþit, reducând dimensiunea 

lor, îndreptându-se spre eliminarea utilizãrii 

uraniului puternic îmbogãþit în sectorul nuclear civil.” 

Acest apel a fost preluat ºi de cãtre alte þãri, Islanda, 

Lituania, Norvegia ºi Suedia prezentând un document 

de lucru intitulat ,,Combaterea riscurilor de terorism 

nuclear prin reducerea utilizãrii civile a uraniului 

puternic îmbogãþit”, într-un efort de a cãuta un consens 

internaþional asupra acestui aspect. 

Norvegia a fost deosebit de activã în aceastã 

privinþã, emiþând o poziþie la Conferinþa de revizuire 

solicitând ,,un moratoriu privind producþia ºi utilizarea 

în scopuri civile a HEU. Pe termen lung, obiectivul 

ar trebui sã fie instituirea unei interdicþii totale. 

Norvegia a reiterat acest apel în declaraþia sa de la 

Conferinþa Generalã AIEA din septembrie 2005, 

chemând AIEA sã dezvolte orientãri pentru gestionarea 

uraniului puternic îmbogãþit în sectorul civil. 

Declaraþia SUA, chema la "încetarea utilizãrii comerciale 

a uraniului puternic îmbogãþit," politica Statelor 

Unite a fost limitarea exporturilor de uraniu puternic 

îmbogãþit în scopul transformãrii acestuia în LEU. 

Guvernul norvegian ºi Agenþia Internaþionalã pentru

Energie Atomicã au planificat un simpozion pe tema 

minimizãrii utilizãrii uraniului puternic îmbogãþit în 

sectorul nuclear civil. Organizaþii medicale din mai 

multe þãri ºi-au exprimat interesul în stoparea producþiei 

de izotopi medicali prin utilizarea de uraniu 

puternic îmbogãþit. 

5. Nevoia unei abordãri internaþionale coordonate 

Programele curente, care reduc utilizarea de uraniu 

puternic îmbogãþit, sunt lãudabile, dar eforturile 

fragmentate. Programele curente nu acoperã multe 

utilizãri, cum ar fi reactoarele, ansamblurile critice, ºi 

reactori pentru propulsie navalã. Într-adevãr, nu existã 

un inventar precis, curent, la nivel mondial al utilizãrii 

de uraniu puternic îmbogãþit în scopuri civile, 

care ar permite statelor sã acorde prioritate activitãþilor 

lor în acest domeniu. Acest lucru este critic atât pe termen 

scurt, astfel încât modernizarea securitãþii este 

prima în cazul în care sunt cele mai urgente, precum 

ºi pe termen lung, în scopul de a localiza tot uraniul 

puternic îmbogãþit, care ar trebui sã fie depozitat 

într-un mediu sigur , precum ºi deciziile luate pentru 

a stabili care reactoare sã se converteascã la LEU ºi 

care sã se închidã. 

O abordare internaþionalã este de asemenea 

necesarã pentru a face programele de reducere a HEU 

atractive pentru toate statele. De exemplu, dacã un 

stat deþine fonduri pentru transformarea unui reactor 

în scopul producerii de izotopi medicali, iar alt stat nu 

deþine aceste fonduri, acesta din urmã poate primi 

fonduri în acest scop fiind astfel avantajat din punct 

de vedere financiar. Nu existã nicio garanþie cã, dacã 

o þarã transformã reactoarele sale în utilizarea LEU, o 

þarã vecinã nu va începe un tip de activitate nuclearã 

folosind uraniu puternic îmbogãþit. Cercetãrile 

recente asupra designului viitorului reactor sugereazã 

cã nici unul dintre reactoarele nucleare de generaþie 

viitoare nu ar utiliza uraniu puternic îmbogãþit; nu 

existã nicio dovadã cã acesta ar fi necesar în cercetãrile 

viitoare sau la alte reactoare. Lãudabil, oficialii ruºi au 

anunþat în 2005 cã noile centralele nucleare plutitoare 

vor utiliza ca ºi combustibil LEU. Cu toate acestea, 

Germania a lansat un nou reactor de cercetare în 

2003, care utilizeazã combustibil de uraniu puternic 

îmbogãþit, în ciuda protestelor internaþionale ºi a 

studiilor ºtiinþifice care indicau faptul cã un reactor 

alimentat cu LEU ar fi permis aceeaºi cercetare, în 



timp ce Rusia continuã construcþia de spãrgãtoare de 

gheaþã care folosesc combustibil uraniu puternic 

îmbogãþit. Doar un acord internaþional pentru 

reducerea ºi eliminarea utilizãrii a HEU va asigura 

faptul cã nu se vor mai construi astfel de noi reactoare. 

Bibliografie 

1. Committee on Science and Technology for 

Countering Terrorism, ,,Making the Nation Safer: The Role 

of Science and Technology in Countering Terrorism” 

(Washington, DC: National Academy Press, 2002), 

pag.40,45; 

2. Charles Ferguson and William Potter, ,,The Four 

Faces of Nuclear Terrorism” pag. 132; 

3. David Albright and Kimberly Kramer, ,,Stockpiles 

still growing” Bulletin of the Atomic Scientists Vol. 60, No. 

6 (November/December 2004), pag. 14-16; 

4. Office of Nonproliferation, National Nuclear 

Security Administration, ,,RERtr Program Project 

Execution Plan” February 16, 2004; 

Fueled Facility Goes Against U.S.-Led Nonproliferation 

Effort, ,,Global Security Newswire”, October 1, 2004; 

6. Ann MacLachlan, ,,Operators of small reactors to 

meet to discuss conversion to LEU fuel” NuclearFuel, April 

25, 2005, pag. 5; 

7. Michael Brenner, ,,People's Republic of China” in 

William Potter, .,International Nuclear Trade and 

Nonproliferation, 1990, pag. 253; 

Site-uri: 

5. Nigeria Commissions Research Reactor; HEU- 

http://nnsa.energy.gov/nuclear_nonproliferation/1550.htm. 

http://isis-online.org/global_stocks/end2003/summary_global_stocks.pdf. 

http://www.fissilematerials.org. 

http://www.world-nuclear.org/info/inf61.htm. 

http://www.nti.org/db/nisprofs/ 

russia/forasst/doe/rertr.htm. 

http://www.rertr.anl.gov. 

http://www.nti.org/db/nisprofs/russia/ 

fissmat/heudeal/overview.htm. 

http://www.un.org/events/npt2005. 

51



EFECTELE RADIAÞIEI ASUPRA MATERIEI VII 

Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR 

Statul Major al Forþelor Aeriene 

3. Clasificarea efectelor biologice ale radiaþiilor 

Efectele nocive ale radiaþiilor ionizante 

asupra fiinþelor, în special asupra omului, a 

descendenþilor sãi ºi asupra umanitãþii în 

general se clasificã în douã categorii: 

a) dupã relaþia dintre dozã ºi efect; 

b) dupã natura lor. 

Dupã relaþia dintre dozã ºi efect: 

efecte nestocastice sau non-stocastice; 

efecte stocastice. 

Efectele non-stocastice sunt caracterizate de o relaþie 

de cauzalitate deterministã între dozã ºi efect, 

reversibile ºi imperfect aditive. Aceste efecte (ex.: 

cataracta, eriteme, pierderea pãrului, sterilitate) apar 

atunci când doza încasatã depãºeºte o valoare prag. 

Valoarea prag pentru un anumit efect biologic variazã 

de la un individ la altul ºi depinde de condiþiile 

expunerii. În general, efectele nestocastice apar destul 

de repede în timp, fiind efecte imediate (precoce), iar 

vãtãmãrile provocate de ele sunt cu atât, mai mari cu 

cât doza este mai mare. Dozele nefiind perfect aditivate, 

pentru evitarea acestor tipuri de efecte are o mare 

importanþã administrarea fracþionatã a dozelor. 

Printre primele efecte nestocastice pot fi 

menþionate: leziuni nemaligne ale pielii, cataracta, 

hipoplazia medularã care antreneazã modificãri 

hematologice ca ºi prejudiciile cauzate gonadelor care 

produc o scãdere a fertilitãþii. Aceste efecte apar în 

general la timp scurt dupã iradiere. Regenerarea þesuturilor 

se face lent ºi inegal, ea depinzând de tipul de 

þesut, de starea fizicã, psihicã ºi ereditarã a individului 

ºi de mulþi alþi factori greu controlabili. La valori mici 

ale dozei absorbite primite, procesul de regenerare 

reface þesutul iradiat. 

Efectele stocastice sunt întotdeauna efecte somatice 

târzii care sunt caracterizate de o relaþie probabilistã 

dozã – efect ºi aditive. Dozele administrate în timp 

lung fiind aditive, nu are importanþã dacã doza care 

produce efectul respectiv a fost administratã fracþionat 

sau instantaneu, respectiv într-o secundã sau într-o 

lunã. Efectul biologic produs este ireversibil ºi în 

prezent nu se cunosc metode de reducere a probabilitãþii 

de apariþie a efectelor stocastice somatice 

datorate unor doze deja primite. 

În urma expunerii la radiaþii, efectele stocastice 

(ex.: cancere, maladii ereditare) apar aparent aleator, 

la anumiþi indivizi din grupul afectat. Severitatea efectului 

este independentã de valoarea dozei încasate. 

Dupã natura lor: 

efecte precoce sau imediate, care nu apar de regulã 

decât la doze ridicate ºi apar dupã un timp care variazã de 

regulã de la câteva ore la câteva sãptãmâni; 

efecte somatice târzii care se manifestã dupã mai 

mulþi ani (leucemia), dupã mai mulþi zeci de ani (cancerul); 

efecte teratogene, care se referã la afectarea embrionului 

ºi fãtului; 

efecte genetice, care privesc descendenþii. 

Efectele precoce. Cele mai fragile þesuturi care 

suferã efecte biologice cu prag sunt: pielea, celulele 

formatoare de sânge, mãduva osoasã, intestinul ºi 

organele sexuale sau gonade. Mãduva osoasã este 

organul cel mai sensibil la 

iradierea globalã. Efectele 

radiobiologice asupra pielii 

sunt foarte variabile ºi ele 

depind de dozã, de 

Figura 5 Infecþia unei leziuni 

ulceronecrotice (14 decembrie 

1999). Accidentul din Peru 

20 februarie 1999 

localizarea anatomicã, de 

vârstã, de pigmentaþia tegumentului, 

etc. La doze mai 

mici de 10 Gy nu se observã nicio leziune gravã, între 

10 ºi 20 Gy apar epidermite exudative, urmate de 

eriteme secundare, epitelitã exudativã. 

* Acest articol reprezintã continuarea articolului “Efectele radiaþiei asupra materiei vii”, publicat în 

numãrul 18/2009 al acestei reviste. 

52



Organele sexuale, testiculele la bãrbaþi ºi ovarele 

la femei, reacþioneazã diferit la iradiere. Testicolele, 

care se remarcã prin cele douã funcþii de producere de 

hormoni ºi spermatozoizi, la iradiere, le este afectatã 

numai cea de-a doua funcþie. La doze relativ mici de 

0,5 Gy se instaleazã o depresiune tranzitorie ºi spontan 

reversibilã, iar la doze de circa 2 Gy apare o 

azospermie ºi sterilitate temporalã în jur de un an. 

Experienþele efectuate de americani pe deþinuþi voluntari 

la doze de 6 Gy precum ºi dozele încasate de 

supravieþuitorii pescari japonezi care au fost iradiaþi în 

urma exploziei experimentale a armei termonucleare 

de la Bikini estimate la valoari cuprinse între 3-6,6 Gy 

au demonstrat apariþia unei sterilitãþi de 2-3 ani. 

Ovarele au sensibilitate mai micã în raport cu testiculele. 

Astfel, pe când la o femeie tânãrã în jur de 25 de ani 

este necesarã o dozã de 12-15 Gy pentru a provoca o 

menopauzã artificialã, la o femeie de peste 40 de ani 

este suficientã o dozã de numai 7 Gy. Se pare cã nu 

s-au produs urmãri genetice aparente la prima generaþie 

în cazurile menþionate precum ºi asupra descendenþilor 

de la Hiroºima ºi Nagasaki. 

Organele profunde sunt mai radiorezistente. 

Diversele organe ale aparatului digestiv au radiosensibilitãþi 

diferite. Cel mai radiosensibil este intestinul 

subþire, la care apar leziuni în urma absorbþiei unei 

doze de 30 Gy. La doze mai mari de aceastã valoare 

sunt afectaþi rinichii ºi ficatul. Urmeazã stomacul care 

este afectat de doze în jur de 40 Gy, cel mai rezistent 

fiind colonul, ce reacþioneazã numai la doze cuprinse 

între 50 ºi 56 Gy. Destul de radiosensibil este ºi sistemul 

nervos, care manifestã o fragilitate a celulelor 

nervoase, a vaselor sanguine ºi o capacitate limitatã de 

regenerare a þesuturilor nervoase. În ceea ce priveºte 

creierul, modificãri morfologice apar deja de la 10 Gy. 

Organismul acþioneazã ca un tot unitar, þesuturile 

neiradiate iau asupra lor o parte din perturbaþiile þesuturilor 

iradiate, astfel un organ poate suporta o dozã 

parþialã mult mai mare decât doza totalã. 

În urma unor iradieri globale cu doze în jur de 

1 Gy, care sunt fãrã gravitate imediatã, nu se observã 

decât foarte discret modificãri hematologice în ceea ce 

privesc globulele albe, dar ele se regenereazã rapid. La 

doze cuprinse între 1 ºi 2 Gy, deºi semnele fizice încã 

lipsesc, se observã o scãdere a globulelor albe ºi a plachetelor, 

iar numãrul globulelor roºii este modest. 

Conform Agenþiei de Protecþia Mediului a S.U.A. 

(U.S. Environmental Protection Agency - E.P.A.) 

manifestãrile clinice la om, la diferite doze sunt 

prezentate în tabelul urmãtor: 

Tabelul 1 

Manifestãrile clinice la diferite doze ºi timpii de rãspuns 

ai organismului uman 

Aceste manifestãri corespund bolii de iradiaþie în 

care se deosebesc patru grade de îmbolnãvire, funcþie 

de doza încasatã, astfel: 

boala de iradiaþie de gradul I corespunde unei 

doze totale de 1-2 Gy; manifestãrile încep de la 2-3 

sãptãmâni la 30 de zile sau chiar mai târziu prin simptome 

slabe - astenie, transpiraþie abundentã, obosealã, 

ameþeli de scurtã duratã, greþuri uºoare, uscãciune în 

gurã; 

boala de iradiaþie de gradul II corespunde unei 


sãptãmâni prin simptome caracteristice boala de iradiaþie 

de gradul III dar mai puþin evidente reducerea 

apetitului, diaree, hemoragii, infecþii, cãderea pãrului, 

obosealã rapidã, senzaþii de sufocare la eforturi fizice 

neînsemnate, ameþeli, greþuri, uscãciune ºi gust amar 

în gurã; 

boala de iradiaþie de gradul III corespunde unei 


sãptãmâni; 

boala de iradiaþie de gradul IV corespunde unei 

doze totale mai mari de 6 Gy; manifestãrile încep în 

mai puþin de o sãptãmânã, de regulã provoacã moartea 

individului; 

Efectele somatice târzii. Sunt în general fãrã prag ºi 

pot fi necancerigene (cataracte, tulburãri ale creºterii, 

scãderea longevitãþii ºi a unor funcþii imunologice), 

însã principalul efect întârziat este cancerul care apare 

53

54 



dupã câþiva ani sau zeci de ani de la iradiere. 

Cataractele apar la doze superioare între 1 ºi 10 ani de 

la iradiere, de aproximativ 10 Gy de radiaþie X, dar în 

cazul neutronilor rapizi pragul este mult mai jos de 

aproximativ 0,8 Gy. La supravieþuitorii de la Hiroºima 

ºi Nagasaki care au încasat doze de 1 Gy, tulburãrile 

de creºtere s-au manifestat prin deficit în greutate, 

scãderea taliei ºi a circumferinþei capului iar durata 

medie de viaþã s-a redus la doze ridicate (4 Gy). Prin 

iradierea mâinilor cu doze superioare (5mGy/zi) apar 

leziuni cutanate cronice, sau uscate ºi atrofice, care 

fisureazã, dând ulceraþii grave. 

Cancerele reprezintã principalele efecte întârziate, 

caracterizate prin faptul cã nu au prag ºi se produc 

mai ales la doze slabe de radiaþii. Dintre toþi factorii, 

doza de radiaþii este cel mai important, iar dintre radiaþii, 

particulele alfa ºi neutronii sunt cele mai periculoase. 

Radiosensibilitatea organismelor umane este 

diferitã în funcþie de sex: ea este mai importantã la 

femei decât la bãrbaþi, în special pentru tiroidã ºi sâni 

ºi are un efect invers pentru mãduva osoasã ºi plãmâni. 

Totodatã, efectele diferã cu vârsta, copii tineri, adolescenþii 

ºi persoanele în vârstã fiind mai radiosensibile 

decât adulþii. Timpii de latenþã sunt foarte variabili 

ºi depind în mod esenþial de natura þesutului iradiat. 

Cancerul cutanat apare la doze de circa 15 Gy radiaþii 

electromagnetice, cel osos la doze de 8 Gy, leucemia 

la doze mai mari de 1 Sv, cancerul tiroidei la 0,1 Gy. 

Efectele biologice teratogene. Sensibilitatea la radiaþii 

variazã dupã stadiul dezvoltãrii embrionului, dar 

pragul de acþiune este net foarte mic decât dupã 

naºtere. Cele mai importante consecinþe legate de 

efectele teratogene sunt malformaþiile, ca de exemplu 

cele microcefalice care pot fi însoþite de întârziere 

mentalã, întârzierea creºterii (la doze mai mari de 1 

Gy), cancerul care apare la iradieri în uter de 0,02 Gy. 

Creºte mortalitatea intrauterinã ºi neonatalã, fiind în 

cazul supravieþuitorilor de la Hiroºima ºi Nagasaki cu 

40% mai mare decât cea normalã. 

Efectele teratogene sunt ireversibile, iar radiaþiile 

ionizante produc aceleaºi efecte ca ºi alþi agenþi teratogeni. 

În funcþie de stadiul de dezvoltare al embrionului 

ºi a fãtusului se remarcã faptul cã în stadiul de 

preimplantare, iradierea determinã fie distrugerea 

oului, fie moartea uneia sau mai multor celule 

(DL50=0,5-0,6 Gy), iar în stadiul de organogenezã, o 

dozã de 0,1 Gy poate antrena malformaþii. Aceasta 

din urmã este perioada criticã, deoarece radiosensibilitatea 

este maximã. În stadiul fetal, frecvenþa ºi 

gravitatea malformaþiilor se diminueazã, în schimb 

iradierea poate avea o acþiune cancerigenã care se 

manifestã la copii tineri. 

4 Acþiunea radiaþiei la nivel genetic 

În urma interacþiunii radiaþiilor ionizante cu 

materia vie, are loc ionizarea acesteia. Reacþiile de 

ionizare sunt datorate radiolizei apei, la interacþiunea 

ei cu o particulã electromagneticã, urmatã de producerea 

de radicali încãrcaþi cu o energie mare: 

Radiaþii ionizante 

H 2 O H 2 O + + e - 

H 2 O + + e - H 2 O - 

H 2 O * H + + OH * 

H 2 O - OH - + H * 

Radicalii liberi rezultaþi, prin combinare pot da 

urmãtoarele reacþii: 

H * + H H 2 

H * + OH * 

H 2 O 

OH * + OH * H 2 O 2 

Radicalii liberi, H * , OH * , H 2 O 2 , încãrcaþi energetic 

ºi rezultaþi în urma reacþiilor de ionizare, interacþioneazã 

cu structurile celulare (sistemele membranare) 

ºi cu substanþele organice ale celulelor (în 

cazul acizilor nucleici ºi a proteinelor sunt induse 

leziuni grave) fiind responsabili de efectele radioinduse. 

Ei distrug sistemele membranare ale diferitelor 

organite celulare, rup inelele purinice ºi pirimidinice, 

determinând inducerea a numeroase tipuri de mutaþii 

ºi diferite alte modificãri. 

Factorii mutageni acþioneazã asupra materialului 

genetic, producând modificãri în structura ºi funcþia 

sa. Dupã natura lor, ei pot fi: 

factori mutageni fizici ( ºocurile termice, forþa de 

acceleraþie, forþa de inerþie, câmpul geomagnetic 

ºi/sau geoelectric, radiaþiile); 

factori mutageni chimici (analogi ºi precursori ai 

bazelor azotate, agenþi alkilanþi, acidul nitros, 

acridinele, antimetaboliþii etc.); 

factori mutageni biologici 

virusurile). 

(micoplasmele,



Radiaþiile reprezintã cel mai important factor fizic 

pentru inducerea mutaþiilor. Efectul acestora asupra 

bazei materiale a ereditãþii face obiectul radiogeneticii. 

Mutaþiile genetice sunt schimbãri ereditare în 

structura ºi funcþia materialului genetic, care nu sunt 

consecinþa segregãrii genetice sau a recombinãrii 

genetice. Detectarea mutaþiilor se face indirect dupã 

efectul lor fenotipic, precum ºi direct în urma analizelor 

citogenetice ºi a secvenþei de nucleotide din molecula 

de ADN. 

Mutaþiile care pot apãrea se clasificã astfel: 

a) dupã modul de apariþie: 

mutaþii naturale, apãrute în mod spontan în 

condiþii naturale; 

mutaþii artificiale, sunt mutaþii induse experimental 

de cãtre om, cu ajutorul factorilor mutageni 

fizici, chimici sau biologici. 

b) dupã valoarea expresiei fenotipice: 

macromutaþii, sunt mutaþii vizibile, putând fi 

uºor depistate; 

micromutaþii, cu rol important în evoluþie, 

sunt greu de perceput, afectând caractere cantitative, 

biochimice, fiziologice, etc. 

c) dupã caracterul afectat sub acþiunea genei 

mutante: 

mutaþii morfologice; 

mutaþii fiziologice; 

mutaþii biochimice, etc. 

d) dupã cantitatea de material genetic afectat: 

mutaþii genice, care afecteazã structura ºi 

funcþia genei. Ele reprezintã modificãri în secvenþa de 

nucleotide a ADN. În cadrul acestor mutaþii intrã 

mutaþiile punctiforme care afecteazã o singurã 

nucleotidã, precum ºi mutaþiile plastidice (afecteazã 

ADN-cp) ºi mutaþiile mitocondriale (afecteazã 

ADN-mt); 

mutaþii cromosomiale (sinonime cu aberaþii 

cromosomiale sau restructurãri cromosomiale), 

afecteazã structura ºi funcþia cromosomului. Aceste 

mutaþii conduc la noi rearanjamente de gene, având 

rol în diversificarea ºi evoluþia speciilor. Au fost elaborate 

mai multe ipoteze privind originea acestor 

mutaþii, larg rãspândite sunt ipoteza rupturã-reunire 

(Stadler 1932, dezvoltatã de Sax ºi Lea 1946) ºi ipoteza 

punctelor fierbinþi (Ravel 1959, 1963). Conform primei 

ipoteze, sub acþiunea factorilor mutageni se produc 

rupturi transversale de-a lungul cromosomilor. O 

bunã parte din aceste rupturi sau leziuni (cca 90-95%) 

se resudeazã în poziþia iniþialã, proces reprezentând 

fenomenul de restituþie. Un mic procentaj din fragmentele 

acentrice rezultate în urma rupturii cromosomilor 

(5-10%) rãmân ca atare (conduc la pierderea 

de material genetic, deoarece fragmentele acentrice 

nu migreazã în anafazã spre polii fusului de diviziune), 

sau interacþioneazã între ele, conducând la formarea 

unor cromosomi cu structurã ºi funcþie modificatã 

(relocarea genelor în acelaºi grup de linkage sau în 

diferite grupe de linkage). Conform celei de-a doua 

ipoteze, în urma interacþiunii radicalilor liberi (induºi 

în procesul de radiolizã a apei) asupra materialului 

genetic, se formeazã regiuni de instabilitate (puncte 

fierbinþi) de-a lungul cromosomilor. Dacã aceste 

regiuni de instabilitate reacþioneazã între ele, se produc 

rearanjamente cromosomale sau rupturi pe 

lungimea cromosomilor. 

Figura 6 Aspecte ale aberaþiilor cromosomiale induse de 

radiaþii X la Nigella sativa (2n=12) 

Vizualizare în anafazã: a. aberaþie subcromatidalã (HBChhalf-bridge-chromatid), 

(35 Gy); b. 4 fragmente ºi 2 minutes (85 

Gy); c. inel acentric (45 Gy); d. inele acentrice (75 Gy); 

e. arcuri (45 Gy); f. punte dublã încruciºatã, întreruptã 

(45 Gy); g. punte cu 4 fragmente ºi 2 minutes (55 Gy); 

h. punte cu 2 fragmente (45 Gy); (Corneanu G., original) 

mutaþii genomice, care afecteazã tot genomul 

(poliploidia) sau anumiþi cromosomi din genom aflaþi 

în plus sau în minus (aneuploidia). 

e) dupã tipul de celulã în care apar: 

mutaþii gametice, care afecteazã materialul 

genetic din gameþi, fiind întotdeauna ereditare; 

55

56 



mutaþii somatice, care afecteazã materialul 

genetic din celulele somatice. Prin metodele clasice de 

multiplicare a materialului mutant, ele sunt ereditare 

numai la plantele care se înmulþesc vegetativ. Prin 

condiþiile oferite de biotehnologie, ele pot fi ereditare 

la toate speciile, indiferent de þesutul (celula) în care a 

apãrut, sau de modul de înmulþire al organismului 

care poartã mutaþia. 

f) dupã sensul de manifestare a modificãrii 

induse: 

mutaþii înainte (mutaþie directã), de la forma 

spontanã (sãlbaticã) la tipul mutant; 

mutaþii înapoi (mutaþie de reversie), de la tipul 

mutant la forma spontanã (sãlbaticã). 

Spre exemplu, specia Nigella damascena (familia 

Ranunculacee) se caracterizeazã prin existenþa unor 

flori cu cinci petale lanciolate, alb-albãstrui, caracter 

determinat de prezenþa genei a 1 (tipul sãlbatic, normal). 

În urma iradierii cu o dozã de 1 Gy neutroni de 

fisiune, în cadrul acestei populaþii a apãrut prin 

mutaþia înainte (proporþia în care are loc mutaþia 

înainte se noteazã cu u) a 1 a 2 un individ cu flori 

mutante cu numeroase petale albastru închis, 

asemãnãtoare ca formã cu florile de garoafã, caracter 

determinat de gena mutantã a 2 , în raport de 1/12800 

(u = 0,00008). Prin mutaþia înapoi (proporþia în care 

are loc mutaþia de reversie se noteazã cu v) a 2 a 1 , 

apar în descendenþa urmãtoare, plante cu flori similare 

tipului sãlbatic, în raport de 5/100 (v = 0,05). 

Frecvenþa q în care se aflã în populaþie gena a 1 (care 

determinã floarea simplã) va fi datã de relaþia: 

Rezultã ca gena a 2 se aflã în populaþie în raport de 

0,0016, respectiv 0,16%. 

g) dupã efectul lor asupra viabilitãþii organismelor: 

mutaþii letale, provoacã moartea tuturor indivizilor 

care poartã mutaþia, înainte de maturitatea 

sexualã; 

mutaþii subletale, o parte din indivizii având 

caracterul mutant sunt letali; 

mutaþii viabile, nu afecteazã viabilitatea indivizilor 

care manifestã mutaþia. 

Efectele genetice la om. În modul de evaluare 

al efectelor genetice la om apar unele dificultãþi 

datorate urmãtorilor factori: caracterul particular al 

efectelor genetice, necesitatea extrapolãrii rezultatelor 

obþinute experimental pe animale, la om ºi de asemenea, 

extrapolarea rezultatelor obþinute experimental 

cu doze forte la doze slabe, precum ºi lipsa informaþiilor 

pe subiecþii umani de care dispunem. 

Dacã la doze slabe nu s-au înregistrat efecte 

genetice la om, în schimb, printre copii supravieþuitori 

de la Hiroºima ºi Nagasaki iradiaþi cu doze puternice, 

s-au înregistrat cazuri de anomalii genetice semnificative. 

Din investigãrile pe animale, s-a stabilit cã 

frecvenþa anomaliilor genetice se observã la doze mai 

mari de 1 Gy. La om, anomaliile (de exemplu în structura 

cromosomilor) reprezintã un risc de 1-10 pe milion 

de naºteri vii pe cGy, iar mutaþiile genetice apar la 

iradierea celor doi pãrinþi, cu o frecvenþã de 5-65 pe 

milion de naºteri vii pe cGy. Dupã prima generaþie ºi 

la echilibru (dupã 5 generaþii), frecvenþa lor este de 

40-200 pe milion de naºteri vii pe cGy, pe generaþie. 

Mutaþiile sunt legate de sexe, în sensul cã ele se transmit 

prin femei. În prima generaþie, numãrul de afecþiuni 

adãugat este mai mic de 1,3 pe million de naºteri 

vii pe cGy. 

În mod normal, o populaþie se aflã în echilibru 

genetic. Apariþia de noi mutanþi este compensatã de 

eliminarea mutanþilor existenþi prin decese precoce, 

sau prin fecundãri mai puþine, uneori chiar nule. În 

cazul unor iradieri suplimentare, acest echilibru se 

rupe, iar fiecãrei generaþii i se vor adãuga în descendenþã 

mutaþiile produse la toate generaþiile anterioare 

(mutanþi suplimentari). Ca urmare, se va produce o 

creºtere a mutaþiilor letale ºi a celor dominante, precum 

ºi o acumulare a mutaþiilor primite. Aceste 

aprecieri sunt cunoscute sub denumirea de ipoteza 

prejudiciului genetic dat de iradieri slabe. Se apreciazã 

cã în cazul iradierii ambilor pãrinþi cu doze de 0,01 Sv 

(1 rem), se va adãuga la prima generaþie 5-75 anomalii, 

adicã 0,05%, iar la echilibru 60-1100 anomalii, 

respectiv 0,06-1,0%. Dupã United Nations Scientific 

Committee on the Effects of Atomic Radiation 

(UNSCEAR), valorile respective ar fi 22 (0,02%) ºi 

150 (0,15%). 

Doza geneticã semnificativã la un milion de 

naºteri vii, datã de iradierea naturalã, fiind de circa 1

mSv/an (0,03 Sv/ generaþie), rezultã cã numãrul 

efectelor genetice la care ne aºteptãm va fi de 

15-225 la prima generaþie ºi 180-3300 la echilibru. 



Radiosensibilitatea comparatã a organismelor 

vii. Sensibilitatea la radiaþii a organismelor vii 

este foarte diferitã. Cel mai radiosensibil organism este 

probabil ciuperca Phycomyces blakes-leeanus, la care 

doza de radiaþii de 0,01 R (respectiv 0,0001 Gy) 

modificã creºterea ciupercii, iar cele mai radiorezistente 

sunt algele albastre-verzi (Cyanophyceae), la 

care doza de 6x10 4 Gy este mortalã. Algele sunt în 

general radiorezistente, ele având cromozomi atipici 

de tip minutes (foarte mici, uneori acentrici), precum 

ºi diferite substanþe radioprotectoare. Pe cel mai puternic 

recif coralier din arhipelagul Bikini, algele s-au 

dezvoltat bine la 6 luni dupã detonarea experimentalã 

a bombelor atomice. Plantele superioare au o radiosensibilitate 

mai mare decât algele, însã inferioarã animalelor. 

Sensibilitatea la radiaþii este dependentã de 

numeroºi factori de naturã fizicã, chimicã, biologicã 

sau ecologicã. Dintre factorii de naturã fizicã, care 

influenþeazã radiosensibilitatea plantelor, amintim: 

doza de radiaþii, debitul dozei (cantitatea de radiaþii 

eliberatã pe unitatea de timp), tipul de iradiere (cronicã 

sau acutã), timpul de radiaþii ºi densitatea lor de 

ionizare, tensiunea de oxigen în timpul iradierii, 

interacþiunea radiaþiilor ionizante cu alþi factori fizici, 

prezenþa sau nu a unor þinte radiologice, etc. Dintre 

factorii de naturã chimicã, menþionãm prezenþa unor 

substanþe radioprotectoare sau radiosensibilizatoare 

în timpul iradierii. Dintre factorii biologici care influenþeazã 

ºi modificã radiosensibilitatea organismelor, 

mai importanþi sunt: genotipul ºi constituþia sa geneticã, 

valoarea volumului cromozomial interfazic (ICV) ºi a 

cantitãþii de AND pe cromozom (deci mãrimea þintelor 

biologice), arhitectura nucleului, tipul de cromozomi 

(speciile având cromozomii cu centromer difuz 

sunt radiorezistente, prezentând un numãr redus de 

aberaþii cromozomiale), starea ciclului celular (stadiile 

interfazei sau ale diviziunii celulare), starea de hidratare 

a þesutului iradiat (implicat în producerea de radicali 

liberi formaþi), iradierea totalã a corpului sau iradierea 

diferitelor organe, etc. Speciile cu un areal larg de 

rãspândire (plasticitate ecologicã) se caracterizeazã 

printr-un radiopolimorfism ridicat. Este bine cunoscut 

cã mãrimea arealului unei specii îi asigurã un anumit 

polimorfism intraspecific, fiind cu atât mai amplã, cu 

cât arealul speciei este mai larg. În condiþiile unui climat 

umed ºi rece, seminþele unuia ºi aceluiaºi soi 

devin mai radiosensibile decât în condiþii calde ºi 

uscate. Plantele adaptate la habitate extreme, cum 

sunt terenurile vechi sau rocile granitice la zi, precum 

ºi cele tipice pentru stadiile timpurii de succesiune 

sunt mai radiorezistente. 

S-a constatat de asemenea cã existã o legãturã 

între altitudinea reliefului în care vieþuiesc organismele 

vegetale ºi radiorezistenþa, în sensul cã aceasta 

din urmã creºte cu înãlþimea. Lipsa sau insuficienþa 

unor elemente din sol (azot, fosfor) conduce la 

scãderea radiorezistenþei. 

Angiospermele sunt de cca 7,2 - 8,7 ori mai rezistente 

la iradierea cronicã ºi de 6 ori mai rezistente la 

iradierea acutã, în comparaþie cu gimnospermele. De 

asemenea, speciile lemnoase de angiosperme, sunt de 

circa 2,0 – 2,5 ori mai sensibile decât cele ierboase. 

Radiosensibilitatea este diferitã în cadrul familiei, 

genului ºi chiar între varietãþi diferite. Formele cultivate 

sunt mai sensibile decât cele spontane, deoarece 

conþin o cantitate mai mare de ADN. În procesul 

evoluþiei ºi al formãrii soiurilor, unele gene au prezentat 

fenomenul de amplificare geneticã (prezenþa unor 

gene într-un numãr mare de exemplare), formele cultivate 

conþinând astfel o cantitate mai mare de ADN. 

La mamifere, radiosensibilitatea este similarã cu 

cea înregistratã la cele mai sensibile conifere. În sprijinul 

acestei afirmaþii vin o serie de studii efectuate în 

zona Cernobîl care aratã cã “Pãdurea roºie” situatã 

imediat în vecinãtatea centralei nucleare, formatã în 

principal din pini, precum ºi populaþia de mesteacãni 

din zonã au fost distruse în totalitate în urma primirii 

unei doze de 100 Gy. Valorile debitului dozei la 700 mV 

de reactorul nr. 4 pe locul unde se gãsea pãdurea de 

pini, în iunie 1998, ajunge la 2-4 mrem/h la înãlþimea 

de un metru. La om valoarea dozei DL50/30 este de 

cca 3,50 Gy, unde DL50/30 reprezintã doza de radiaþii 

care provoacã moartea a 50% din indivizii iradiaþi, în 

timp de 30 zile de la iradiere. De menþionat cã din 

toate verigile trofice omul este cel mai sensibil la acþiunea 

radiaþiilor ionizante. La unele nivele ale ecosistemelor 

cum sunt bacteriile, insectele, dozele letale 

sunt de ordinul a sute de mii de remi, în timp ce la 

om, efectele letale se produc la doze de ordinul sutelor 

de remi. 

Numeroase cercetãri, în special pe plantele de 

culturã au relevat cã doze mici de radiaþie ionizantã 

(în special radiaþiile X, gamma, beta), a cãror valoare 

57



oscileazã în funcþie de specia tratatã, condiþiile pre - ºi 

post-iradiatorii oferite, etc, sunt capabile sã stimuleze 

o serie de procese fiziologice ºi biochimice la plante, 

cu repercusiuni pozitive asupra unor parametrii de 

producþie în ultimã instanþã. În experimentãri efectuate 

în condiþii de câmp ºi laborator, fie prin umectarea 

seminþelor plantelor în soluþii ale unor radioizotopi, 

sau stropirea plantelor cu aceºtia, fie prin încorporarea 

în sol a radioizotopilor, fie prin iradierea plantelor în 

câmpuri gamma, sau a seminþelor înaintea semãnatului, 

s-a demonstrat fãrã echivoc efectul stimulator al 

dozelor mici de radiaþii asupra organismelor vegetale. 

În cercetãri efectuate la bob, s-a observat cã tratamentul 

seminþelor cu doze de 25 – 500 R (radiaþie 

gamma) au intensificat capacitatea lor germinativã (cu 

12-45%) ºi creºterea plantelor, conþinutul de substanþe 

stimulatoare ale creºterii în frunze, fiind mai 

ridicat, iar activitatea polifenoloxidazicã, mai înaltã. 

Doze cuprinse între 500–1500R stimuleazã temporar 

creºterea ºi dezvoltarea plantelor de ardei, ceapã ºi 

lãptucã. Prin tratamente cu doze mici de radiaþie beta, 

sau electroni rapizi, s-a indus la cartof grãbirea ieºirii 

din starea de repaus a mugurilor, intensificarea respiraþiei 

ºi capacitãþii de absorbþie, stimularea sintezei 

clorofilei, creºterea cu 15,3 – 18,6% a recoltei de 

tuberculi ºi un conþinut superior de amidon. 

Biodiversitatea ºi abundenþa plantelor, precum ºi 

frumuseþea peisajelor sunt impresionante în zona 

Cernobîl în raza de 30 km din care s-a retras omul, 

asemãmãtoare cu a celei din zonele protejate. 

Carnivorele de vârf precum lupii ºi vulturii dar ºi 

barza neagrã pe cale de dispariþie sunt mult mai abundente 

în aceastã zonã decât în cele unde este prezent 

omul. În zona cu raza de 10 km în jurul centralei, care 

constituie cea mai puternicã zonã contaminatã, unde 

doza internã datoratã depunerii de Cs 137 ºi Sr 90 

poate depãºi în unele locuri 10 rad/zi iar doza externã 

cel puþin jumãtate din acestã valoare, s-au întâlnit 

elani, cãprioare, mistreþi, iepuri, ºoareci, ºobolani 

paradoxal în numãr mai mare, în special cele de talie 

micã decât restul zonei cu raza de 30 km (spre exemplu, 

în aceasta din urmã s-a gãsit numai un singur 

iepure). 

58 

Concluzia care s-a desprins este cã activitatea 

umanã (industria, agricultura, creºterea animalelor, 

vânãtoarea, despãduririle etc.) este mai nocivã pentru 

florã ºi faunã decât cel mai catastrofal incident nuclear 

din istoria umanitãþii, ceea ce întãreºte impactul negativ 

al creºterii exponenþiale a populaþiei umane asupra 

vieþii sãlbatice. Tradiþionalele concepte privind 

impactul relativ al sistemelor naturale cu activitatea 

umanã nu se aplicã ºi în cazul expunerii cronice la 

radiaþii. Nu se cunosc încã mutaþiile genetice mascate 

caracteristice acestor specii de mamifere. Cernobîlul 

nu este un deºert, dar temerile legate de efectele 

latente ºi de lungã duratã trebuiesc cunoscute înainte 

ca importanþa acestui eveniment asupra florei, faunei 

ºi oamenilor sã fie pe deplin înþeleasã. 

Bibliografie 

1. Achim Gabriel, Armele de distrugere în masã ºi 

emisii altele decât atacul, Bucureºti, Editura Centrului 

Tehnic- Editorial al Armatei, 2004; 

2. Barnea M., Papadopol C., Poluarea ºi protecþia 

mediului, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 

1983; 

3. Bogdan Stugren coordonator, Probleme moderne 

de ecologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 

1982; 

4. Chernobyl assessment of radiological and health 

impacts, Nuclear Energy Agency Organisation for 

Economic Co-operation and Development 2002; 

5. Gogu I. Gheorghiþã, Radiobiologie vegetalã, Editura 

Academiei R.S.R., Bucureºti, 1987; 

6. International Atomic Energy Agency, IAEA-TEC- 

DOC-1300, Follow-up of delayed health consequences of 

acute accidental radiation exposure. Lessons to be learned 

from their medical management , Vienna, iulie 2002; 

7. L. Mãnuilã, A. Mãnuilã, M. Nicoulin, Dicþionar 

medical, Editura Ceres, Bucureºti, 1998; 

8. Marcu Gh.,Marcu Teodora, Elemente radioactive. 

Poluarea mediului ºi riscurile iradierii, Editura Tehnicã, 

Bucureºti, 1996; 

9. Mihaela Corneanu, Genetica, Editura Sitech, 

Craiova, 2001; 

10. N. Botnariuc, V. Vãdineanu, Ecologie, Editura 

Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1982; 

11. Oncescu Mircea, Conceptele radioprotecþiei, 

Editura Horia Hulubei, Bucureºti- Mãgurele, 1996; 

12. Rãsmeriþã Ion, Conservarea dinamicã a naturii, 

Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983; 

*** www.epa.gov, site-ul oficial al Agenþiei de Protecþia 

Mediului a S.U.A.; 

*** www.ncgia.ucsb.edu/; 

*** www.nsrl.ttu.edu;



BIODEGRADABILITATEA DETERGENÞILOR 

Sublocotenent Sandu VELEA 

Compania 215 Apãrare NBC 

În domeniul protecþiei ºi al decontaminãrii 

radioactive, agenþii de suprafaþã, ºi în special 

detergenþii, îºi gãsesc un loc deosebit, 

datoritã acþiunii lor bazate pe fenomenele care au loc 

la interfaþa fazelor de agregare. 

Efectele nocive care pot rezulta din concentraþiile 

crescute de detergenþi în apa uzatã se datoreazã proprietãþilor 

superficial-active, unei anumite nocivitãþi 

proprii moleculei de detergent, efectului combinat al 

acestora ºi unor însuºiri ale substanþelor însoþitoare în 

produsul comercial. În linii mari, efectele nocive se 

referã la: 

calitatea apelor de suprafaþã, aspectul acestora, 

comportarea faþã de organismele existente (înrãutãþirea 

proprietãþilor organoleptice ale apei, spumarea, 

adsorbþia, toxicitatea pentru florã ºi faunã); 

dificultãþile în epurarea apelor uzate; 

dificultãþile în tratarea apei potabile; 

influenþa asupra permeabilitãþii solului ºi 

apariþia substanþelor active în pânza acviferã freaticã. 

În determinarea biodegradabilitãþii detergenþilor 

este necesarã cunoaºterea metodelor prin care se 

realizeazã contactul dintre microorganisme ºi detergent 

în scopul utilizãrii acestuia din urmã ca sursã de 

energie ºi, implicit, a îndepãrtãrii lui din sistem, precum 

ºi cunoaºterea metodelor de dozare a detergentului 

pentru a stabili rezultatul contactului dintre 

impuritatea datã ºi microorganisme. 

În acest sens, se vor discuta atât unele metode de 

dozare a substanþelor active cât ºi alte analize necesare 

pentru urmãrirea procesului de îndepãrtare a impuritãþii. 

Metode de dozare 

Prezenþa detergenþilor într-o soluþie poate fi stabilitã 

direct, prin determinarea substanþei active ca 

atare, prin metode fizice sau fizico-chimice, ºi indirect, 

datoritã însuºirilor lor superficial active. 

Determinãrile directe, specifice pentru diferitele 

clase de detergenþi, se bazeazã pe proprietãþile chimice 

ale moleculelor de substanþe active. Astfel, de exemplu, 

pentru detergenþii care, prin dizolvare, dau ioni, 

metoda de dozare se bazeazã pe reacþia de culoare 

dintre aceºtia ºi ionii de semn contrar. Este cazul 

detergenþilor anion-activi, pentru care s-au elaborat 

mai multe metode, unele de o mare sensibilitate, 

necesare dozãrilor în apã potabilã. 

Metodele chimice de dozare a detergenþilor anionici 

se bazeazã în principal pe o dublã reacþie de schimb cu 

o substanþã cationicã, de exemplu un colorant bazic, 

un detergent cationic pur cunoscut, o sare aminicã, o 

sare metalicã: unul dintre produºii de reacþie poate fi 

insolubil în apã celãlalt un electrolit solubil. Dozarea 

produsului de reacþie se poate face colorimetric, turbidimetric 

sau titrimetric. 

Metodele fizice au dus în domeniul biodegradabilitãþii 

la rezolvarea multor probleme puse de apariþia ºi dispariþia 

substanþelor intermediare în timpul atacului 

bacterian. 

Principalele posibilitãþi de dozare a detergenþilor 

anion-activi se pot concretiza în urmãtoarele metode: 

metode titrimetrice, formarea complecºilor coloraþi, 

absorbþia în ultraviolet ºi infraroºu, cromatografia în 

faza gazoasã. 

Principiul metodelor colorimetrice se bazeazã pe 

formarea unei combinaþii colorate între un detergent 

anion-activ ºi un colorant bazic, combinaþie extractibilã 

cu un solvent organic, de obicei cu cloroform ºi pe 

compararea intensitãþii de coloraþie cu a unei soluþii 

etalon. Determinãrile cel mai des folosite sunt modificãri 

ale metodei cu albastru de metilen, iniþiatã de 

Jones, în care colorantul solubil în cloroform se gãseºte 

în mediul acid; rezultatele originale bune obþinute cu 

soluþii de detergent în apã distilatã nu mai sunt specifice 

în apele de suprafaþã uzate, fiind stânjenite de 

numeroºi factori. Majoritatea acestora interferã pozitiv, 

adicã determinã substanþa anion-activã în plus, 

ceea ce deranjeazã în mod deosebit dozarea cantitãþilor 

foarte mici de detergent. Printre aceºti factori 

se pot menþiona: sulfaþi organici, acid carbonic, fosfaþi, 

fenoli, cloruri, azotaþi, proteine ºi produse de 

degradare a proteinelor. 

Modificarea esenþialã introdusã este extragerea 

combinaþiei colorate albastru de metilen-detergent 

anion activ mai întâi în mediul alcalin tamponat cu 

59



fosfat la pH=10 ºi dupã aceea spãlarea acesteia cu o 

soluþie acidã de albastru de metilen. În mediul alcalin 

se eliminã interferenþele provocate în principal de 

proteine ºi de produsele de degradare a acestora; prin 

spãlare în mediul acid se înlãturã interferenþele 

cauzate de sãrurile neorganice. 

Sensibilitatea metodei este de 0,005 mg de detergent 

anion activ/l. Reproductibilitatea rezultatelor 

este foarte bunã, erorile experimentale fiind de ±3/5%, 

iar apele uzate încãrcate cu alte substanþe organice 

pot uneori împiedica buna desfãºurare a analizei, 

datoritã formãrii de emulsii cu cloroformul. 

S-a stabilit cã metoda cu albastru de metilen este 

specificã pentru detergenþii anion-activi; rãspunsul 

devine negativ dacã partea hidrofobã este prea micã 

pentru a mai imprima moleculei calitãþi de agent de 

suprafaþã. Pentru agenþii de tip ABS, aceasta se întâmplã 

în cazul catenei laterale cu numãr mai mic de 6 

atomi de C; de asemenea, dacã un centru anionic 

secundar, ca de exemplu, o grupare carboxil se introduce 

în catena lateralã, coloraþia va fi slabã chiar în 

cazul unei catene laterale de 11 atomi de C. 

Metoda cu albastru de metilen, fiind general 

specificã, nu poate fi folositã pentru diferenþierea 

diverselor tipuri de detergenþi din aceasta clasã decât 

indirect. Astfel, pentru a deosebi alchil-sulfaþii de 

alchil-aril-sulfonaþii dintr-un amestec de detergenþi 

anion-activ, se determinã cu ajutorul metodei cu 

albastru de metilen conþinutul total de detergenþi, 

apoi se efectueazã o hidrolizã acidã, ceea ce îndepãrteazã 

alchil-sulfatul, ºi se determinã alchil-aril sulfonatul 

rãmas, tot colorimetric, cu ajutorul albastrului 

de metilen. La concentraþii mici de substanþã activã, 

aceastã metodã nu este satisfãcãtoare; mai intervin ºi 

interferenþele altor substanþe prezente în apele de 

suprafaþã. În ultima vreme, aceastã problemã se 

rezolvã prin procedee fizice. 

În acest sens spectrofotometria în ultraviolet s-a 

dovedit foarte utilã în procesul biodegradãrii detergenþilor 

de tip ABS cu catenã liniarã sau ramificatã, ca 

ºi în analiza de serie a aceluiaºi tip de detergenþi. Deºi, 

în general, nu este adecvatã pentru determinarea 

concentraþiei detergenþilor ABS în ape uzate complexe 

din cauza interferenþelor, metoda este superioarã în 

simplitate, exactitate ºi sensibilitate metodelor uzuale 

pentru analize de detergenþi sintetici. Benzenul 

posedã trei benzi caracteristice în ultraviolet, cu 

absorbþie maximã în jur de 180, 200, ºi 250 mµ. 

Aceste benzi sunt caracteristice ºi compuºilor care 

conþin inel benzenic, având maximul deplasat cãtre 

lungimea de undã mai mare, depinzând de natura 

substituenþilor. 

Lucrãrile lui Weber ºi Morris au arãtat cã substanþele 

de tip ABS ale cãror catene alchilice sunt formate 

din cel puþin 6 atomi de C au absorbþie maximã 

la λ = 225 mµ. Autorii citaþi au elaborat o metodã simplã 

ºi foarte eficientã de analizã a ABS, a cãrei trãsãturã 

esenþialã este folosirea fosfatului monopotasic în 

soluþia de dozat pentru a minimaliza tendinþa puternicã 

a detergentului de a se adsorbi pe suprafaþa de 

cuarþ a celulelor ºi pentru a permite determinarea 

cantitativã la concentraþii destul de mici ale substanþei 

active. 

Curba de calibrare se traseazã, în aceleaºi condiþii, 

din ABS de puritate cunoscutã. Determinãrile efectuate 

în domeniul de concentraþie 0,3-3mg substanþã 

activã/l prezintã o eroare de maxim 0,03mg/l. Metoda 

de mai sus a fost folositã cu succes ºi în urmãrirea 

degradãrii inelului benzenic din molecula LAS. 

Determinãrile indirecte se aplicã tuturor detergenþilor, 

nefiind specificã diferitelor clase de substanþe; 

ele se bazeazã pe determinarea unor proprietãþi fizice 

caracteristice, ca de exemplu, scãderea tensiunii 

superficiale, capacitatea de spumare, capacitatea de 

udare, solubilizarea unor coloranþi insolubili în apã. 

În numãrul viitor al revistei vom publica continuarea acestui articol care se referã la “Metode de determinare 

a biodegradabilitãþii detergenþilor”. 

Bibliografie 

1. Volkman L. Demºoreanu B. “Bazele fizico - chimice ale decontaminãrii radioactive, chimice ºi biologice”; Centrul de 

cercetãri ºtiinþifice de chimie militarã, Bucureºti, 1996. 

2. Neniþescu C.D. “Chimie organicã” (vol.II), Ed. Didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1980. 

3. Catalogul “Reagents. Chemicals Diagnostics”, Merck, 1996. 

60



NORMATIVE ªI REGLEMENTÃRI NAÞIONALE ªI INTERNAÞIONALE 

PRIVIND TOXICITATEA PRODUSELOR CHIMICE 

Cpt.ing. Dãnuþ Ciprian SÃU * 

Lt.col.prof.univ.dr.ing. Doru-Adrian GOGA ** 

* Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie, Bucureºti 

** Academia Tehnicã Militarã, Bucureºti 

Studiul toxicitãþii constituie o componentã importantã a studiilor de evaluare a riscurilor în lucrul cu 

substanþe chimice sau materiale periculoase. Legislaþia naþionalã impune ca la orice post de lucru sau loc 

de muncã sã fie permisã utilizarea unei substanþe sau material doar în condiþiile când se dispune de fiºa 

cu datele de siguranþã. Suplimentar, managementul riscurilor în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã 

pleacã de la o bunã cunoaºterea a normativelor ºi reglementãrilor naþionale ºi internaþionale privind toxicitatea 

produselor chimice. Lucrarea îºi propune sã vinã în întâmpinarea tuturor operatorilor care sunt 

expuºi diferitelor categorii de riscuri în lucrul cu substanþe chimice periculoase, prin prezentarea sintetizatã 

a cerinþelor ºi a criteriilor de evaluare a acestora, impuse de reglementãrile naþionale ºi internaþionale. 

Studiul toxicitãþii compuºilor chimici pe 

întreaga perioadã a ciclului de viaþã: de la 

dezvoltare, omologare, fabricare, utilizare ºi 

în final la distrugere stã la baza cunoaºterii ºi diminuãrii 

riscurilor la care sunt expuse persoanele care se aflã în 

medii periculoase. Este astfel posibil de a întreprinde 

eficient un plan de mãsuri de prevenire sau protecþie 

împotriva accidentelor. 

În consecinþã, organismele naþionale ºi internaþionale, 

responsabile pentru omologarea, transportul, 

depozitarea ºi utilizarea materialelor ºi substanþelor 

periculoase impun printre altele studierea 

metodelor, tehnicilor ºi procedurilor de determinare a toxicitãþii. 

Reglementãri naþionale ºi internaþionale 

Pe plan naþional ºi internaþional au fost elaborate 

mai multe directive, legi ºi regulamente referitoare la 

activitãþile care presupun fabricarea, comercializarea, 

punerea în circulaþie, deþinerea, transportul, pãstrarea, 

depozitarea, experimentarea ºi utilizarea 

compuºilor chimici, documente care cuprind referinþe 

ºi cerinþe specifice legate de problema toxicitãþii acestor 

materiale. 

În prezent, Directiva 67/548/CEE//HG nr.1408/ 

2008 m.c.u., prevede clasificarea ºi etichetarea substanþelor 

periculoase precum ºi notificarea autoritãþilor 

competente naþionale cu privire la substanþele noi. 

Evaluarea riscurilor ºi controlul substanþelor existente 

se realizeazã din 1994, pe baza Regulamentului 

European nr.793/93//HG nr.803/2007. În momentul 

în care s-a demonstrat existenþa unor riscuri importante, 

a fost propusã o strategie de reducere a 

riscurilor, ceea ce a dus la amendarea, în repetate rânduri, 

a Directivei 76/769/CEE//HG nr.347/2003 

m.c.u., în vederea introducerii unor prevederi care sã 

restricþioneze introducerea pe piaþã ºi utilizarea anumitor 

substanþe periculoase. 

Dacã sistemul introdus pentru substanþele noi 

este considerat mai degrabã eficace, în cazul substanþelor 

existente, acesta s-a dovedit a fi lent ºi puþin 

performant în timp. Aceastã constatare se aflã la 

originea noii reglementãri REACH- Registration, 

Evaluation, Authorization and restriction of Chemicals, 

Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, 

autorizarea ºi restricþionarea substanþelor 

chimice. 

Fãrã informaþii, nu este pe piaþã-„No data, no market” 

(art.5, CE 1907/2006) 

Meritã subliniate câteva elemente esenþiale 

ale reglementãrii, în ceea ce priveºte agenþii economici 

ºi autoritãþile publice care au un impact deosebit 

asupra toxicitãþii compuºilor chimici: 

agentul economic are obligaþia de a efectua 

managementul riscurilor acestor substanþe, pe toatã 

durata ciclului de viaþã al acestora; 

limitarea testelor pe animale ºi necesitatea de 

a solicita acceptul pentru efectuarea acestora. 

61



Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, 

evaluarea, autorizarea ºi restricþionarea substanþelor 

chimice se aplicã pentru substanþele chimice produse, 

importate ºi introduse pe piaþã, precum ºi pentru 

preparatele ºi articolele care le conþin. 

Este de menþionat faptul cã substanþele noi trebuie 

înregistrate înainte de începerea producerii sau 

de introducerea pe piaþã. Celelalte substanþe, dat fiind 

numãrul lor important, beneficiazã de un regim 

tranzitoriu (etapizare). Înregistrarea etapizatã a acestora 

se deruleazã pe o duratã de 10 ani, începând din 

iunie 2008: 

substanþele urmãtoare beneficiazã de o 

perioadã de 3 ani ºi jumãtate (1 decembrie 2010) de 

la intrarea în vigoare a Regulamentului: 

substanþele CMR (cancerigene, mutagene, toxice 

pentru reproducere) din categoria 1 sau 2, produse 

în cantitãþi egale sau mai mari de 1 tonã/an; 

substanþele potenþial PBT (persistente, biocumulabile, 

toxice) etichetate cu frazele R50/53), produse 

într-o cantitate egalã sau mai mare de 100 

tone/an (în jur de 850 de astfel de substanþe); 

substanþele produse în cantitãþi egale sau mai 

mari de 1 000 tone/an (numãrul acestora este estimat 

la aproape 2500); 

substanþele produse în cantitãþi cuprinse între 

100 ºi 1 000 tone/an (în jur de 2 500 de astfel de substanþe) 

beneficiazã de o perioadã de graþie de 6 ani 

(1 iunie 2013); 

substanþele produse în cantitãþi cuprinse între 

1 ºi 100 tone/an (adicã în jur de 5000 de substanþe 

produse în cantitãþi cuprinse între 10 ºi 100 tone/an ºi 

20 000 de substanþe produse în cantitãþi cuprinse 

între 1 ºi 10 tone/an) beneficiazã de o perioadã de 11 

ani (1 iunie 2018). 

Pentru cantitãþi cuprinse între 1 ºi 10 tone/an 

apare obligativitatea întocmirii Dosarului tehnic de 

înregistrare, iar în cazul unor cantitãþi mai mari de 10 

tone/an, Raportul de securitate chimicã. 

Printre informaþiile pe care trebuie sã le cuprindã 

Dosarul tehnic de înregistrare apare cerinþa „informaþii 

referitoare la proprietãþile toxicologice ºi ecotoxicologice, în 

funcþie de cantitãþi, informaþii ce includ rezumate detaliate 

ale studiilor fundamentale”. 

În Tabelul nr.1 este prezentatã o sintezã a cerinþelor 

de informaþii toxicologice standard, în funcþie de cantitãþi. 

Aceste cerinþe sunt flexibile, cãci existã reguli 

specifice sau strategii de testare, conform cãrora anumite 

informaþii pot fi omise sau înlocuite cu altele, 

permiþând în special raþionalizarea testelor pe animale. 

Tabelul 1. Cerinþe de informaþii toxicologice standard 

Anexã 

(cantitãþi propuse) 

Anexa VII 

(1-10 tone/an) 

Anexa VIII 

(10-100 tone/an) 

Regimul standard de 

informaþii toxicologice 

- toxicitate acutã (cale oralã); 

- iritare (sau corosivitate) cutanatã ºi 

ocularã (in vitro); 

- sensibilizare cutanatã (de preferinþã, 

test de stimulare localã a ganglionilor 

limfatici ai muridelor); 

- test de mutaþie geneticã, efectuat pe 

bacterii (plus studii suplimentare, în 

cazul unui rezultat pozitiv). 

- toxicitate acutã (cale cutanatã sau 

inhalare); 

- iritare cutanatã sau ocularã (in vivo); 

- teste de mutagenitate in vitro pe 

celule de mamifere (citogenitate ºi, în 

cazul unui rezultat negativ, mutaþie 

geneticã), plus studii in vivo în caz de 

rezultate pozitive la unul din teste; 

- toxicitate prin administrare repetatã, 

cu excepþia cazului în care expunerea 

umanã poate fi exclusã (anexa XI): în 

mod normal, studiu pe 28 de zile, 

doar dacã un studiu de 90 de zile nu 

este mai potrivit; 

- un test de toxicitate pentru reproducere, 

cu excepþia cazului în care 

expunerea umanã poate fi exclusã 

(anexa XI): studiu de depistare 

(OECD 421 sau 422) dacã nu existã 

niciun indiciu de toxicitate pentru 

reproducere, pe baza structurii sau 

studii in vitro. Acest test poate fi 

înlocuit cu un studiu de toxicitate pe 

dezvoltarea prenatalã sau un studiu 

de toxicitate pentru reproducere, efectuat 

pe douã generaþii, dacã substanþa 

prezintã îngrijorare deosebitã; 

- evaluarea comportamentului toxicocinetic, 

pe baza informaþiilor 

disponibile (nu este obligatoriu sã se 

efectueze un test). 

62



Anexã 

(cantitãþi propuse) 

Anexa IX 

(100-1000 tone/an) 

Anexa X 

(> 1000 tone/an) 

Regimul standard de 

informaþii toxicologice 

- teste de mutagenitate suplimentare 

in vivo, dacã este necesar; 

- test de toxicitate subcronicã (90 

de zile), cu excepþia cazului în care 

efecte toxice grave sunt observate 

în cadrul testului de 28 de zile 

(clasificare R 48), cu posibilitate de 

extrapolare a NOAEL12-28 de zile 

la un NOAEL-90 de zile; 

- toxicitate pentru reproducere: 

• studiu de toxicitate în stadiul 

de dezvoltare prenatalã, efectuat 

pe o specie (a 2-a specie 

de la caz la caz); 

• studiu de toxicitate pentru 

reproducere pe douã generaþii 

ale unei specii (ale unei a 2-a 

specii de la caz la caz), numai 

dacã existã îngrijorãri serioase; 

Aceste studii pot fi evitate, dacã 

solicitantul înregistrãrii poate justifica 

o expunere umanã suficient 

de limitatã (anexa XI). Cu toate 

acestea, în cazul obþinerii unei 

derogãri pentru toxicitatea subcronicã, 

pe baza scenariilor de 

expunere, va fi cerut un test de 

toxicitate pe 28 de zile. 

- studii de genotoxicitate suplimentare, 

dacã este necesar; 

- studiu de toxicitate pe termen 

lung ( ≥ 12 luni), dacã este cazul; 

- studiu de toxicitate pentru reproducere, 

efectuat pe douã generaþii 

ale unei specii (ale unei a 2-a specii 

de la caz la caz); 

- studiu de cancerigenitate, dacã 

expunerea ºi datele disponibile fac 

necesar un astfel de studiu; 

Aceste studii pot fi evitate, dacã 

solicitantul înregistrãrii poate justifica 

o expunere umanã suficient de 

limitatã (anexa XI). 

Raportul de Securitate Chimicã cuprinde elementele 

specifice unei evaluãri de riscuri pentru sãnãtatea 

populaþiei ºi a mediului, ºi o descriere a mãsurilor de 

administrare a riscurilor, pe care solicitantul înregistrãrii 

le implementeazã ºi le recomandã utilizatorilor din 

aval, în vederea controlãrii riscurilor. 

Evaluarea riscurilor pentru sãnãtatea umanã 

cuprinde printre altele „evaluarea pericolelor asociate cu 

substanþa respectivã (pe baza proprietãþilor toxicologice 

intrinsece)”. 

Identificarea pericolelor pentru sãnãtate trebuie 

sã permitã solicitantului înregistrãrii sã stabileascã 

nivelul maxim de expunere la substanþa respectivã, 

nivel la care poate fi supusã fiinþa umanã, denumit 

nivel calculat fãrã efect. DNEL (derived no-effect 

level) se stabileºte, în general, prin aplicarea unui factor 

de siguranþã la NOAEL (No Observed Adverse 

Effect Level), stabilit pe baza studiilor efectuate pe animale 

sau, mai rar, pe baza observaþiilor la om. 

Solicitantul înregistrãrii trebuie sã evalueze DNEL 

asociat fiecãrui tip de efect observat, caracterizarea 

riscurilor urmând a se face pe baza celui mai mic 

DNEL. Solicitantul înregistrãrii poate fi nevoit sã stabileascã 

mai multe DNEL, pentru a þine cont de 

diferitele cãi de expunere, duratele ºi frecvenþele de 

expunere din diferitele scenarii de expunere, sensibilitatea 

diferitelor populaþii vizate. DNEL vor trebui sã 

figureze, alãturi de scenariile de expunere, în fiºa de 

date de securitate. Dacã au fost stabilite corespunzãtor, 

pe baza efectelor potenþiale ale substanþei asupra 

sãnãtãþii, acestea vor putea fi utilizate, în anumite 

cazuri, ca valori limitã de expunere profesionalã. 

În conformitate cu articolul 31 al Regulamentului, 

furnizorul unei substanþe sau al unui preparat este 

obligat sã-i furnizeze beneficiarului substanþei sau al 

preparatului o fiºã cu date de securitate întocmitã în conformitate 

cu anexa II a Regulamentului, în urmãtoarele 

situaþii: 

atunci când o substanþã sau un preparat 

îndeplineºte criteriile de clasificare ca substanþã periculoasã 

sau ca preparat periculos, în conformitate cu 

Directivele 67/548/CEE sau 1999/45/CE; 

atunci când o substanþã este persistentã, 

bioacumulativã ºi toxicã sau foarte persistentã ºi foarte 

bioacumulativã, în conformitate cu criteriile formulate 

în anexa XIII la regulament. 

Printre cele 16 secþiuni pe care trebuie sã le 

cuprindã fiºa cu date de securitate, secþiunea 11 

„Informaþii toxicologice” vine sã sublinieze scopul 

aceastei lucrãri. 

Secþiunea trebuie sã conþinã o descriere concisã, 

dar completã ºi cuprinzãtoare, a diferitelor efecte toxicologice 

(pentru sãnãtate) care pot apãrea în cazul în care 

utilizatorul vine în contact cu substanþa sau preparatul. 

Este necesar ca informaþiile sã includã efectele periculoase 

pentru sãnãtate pe care le prezintã expunerea la 

substanþa sau preparatul respectiv, determinate, de 

63



exemplu, pe baza concluziilor rezultate în urma 

testelor ºi din experienþã. De asemenea, trebuie sã se 

includã informaþii privind diferitele cãi de expunere 

(inhalare, ingestie, contact cu pielea ºi ochii). 

Informaþiile din aceastã secþiune sunt conforme 

cu informaþiile furnizate la înregistrare ºi vizeazã 

urmãtoarele grupe de efecte potenþiale: 

toxico-cinetice, metabolism; 

efecte acute (toxicitate acutã, iritabilitate ºi 

corosivitate); 

sensibilizare; 

toxicitate la dozã repetatã; 

efecte CMR (cancerigene, mutagene ºi toxice 

pentru reproducere). 

În sprijinul informaþiilor prezentate vine Legea 

nr. 360/2003 privind regimul substanþelor ºi 

preparatelor chimice periculoase, m.c.u. 

Concluzii 

Cunoºterea proprietãþilor privind toxicitatea 

compuºilor chimici pe întreaga perioadã a ciclului de 

viaþã: de la dezvoltare, omologare, fabricare, utilizare 

ºi în final la distrugere conduce la o evaluare corectã 

a riscurilor la care sunt expuse persoanele care se aflã 

în imediata apropiere a acestora ºi implicit la capabilitatea 

de luare a mãsurilor de protecþie optime care se 

impun. 

Normativele ºi reglementãrile naþionale ºi internaþionale 

impun prin intermediul organismelor 

responsabile pentru omologarea, transportul depozitarea 

ºi utilizarea materialelor ºi substanþelor periculoase, 

studierea caracteristicilor privind toxicitatea compuºilor 

chimici. 

Oricare dintre documentaþiile ce sunt necesare a 

fi elaborate, este necesar ca dosarul tehnic de înregistrare, 

raportul de securitate chimicã sau fiºa de securitate 

sã cuprindã datele referitoare la proprietãþile 

toxicologice ºi ecotoxicologice, informaþii ce trebuie sã 

includã rezumate detaliate ale studiilor fundamentale. 

Bibliografie 

1. John Ridley ”Health and safety in brief”, 4 th 

edition, 2008 

2. Directiva 67/548/CEE privind clasificarea, 

ambalarea ºi etichetarea substanþelor chimice periculoase, 

m.c.u. 

3. Hotãrâre nr. 1408/2008 privind clasificarea, 

ambalarea ºi etichetarea substanþelor periculoase, 

m.c.u. 

4. REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL 

PARLAMENTULUI EUROPEAN ªI AL CONSILIULUI 

din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, 

autorizarea ºi restricþionarea substanþelor chimice 

(REACH), de înfiinþare a Agenþiei Europene pentru 

Produse Chimice, m.c.u. 

5. Îndrumar pentru Regulamentul REACH 

(1907/2006), coordonat de Emmannuel THIRY, 2007 

6. Legea nr. 360 /2003 privind regimul substanþelor 

ºi preparatelor chimice periculoase, m.c.u. 

7. http://echa.europa.eu/reach_ro.asp. 

“Nu este niciodatã prea devreme sã începi 

instruirea privind securitatea” 

John Ridley ”Health and safety in brief”, 4 th edition, 2008 

64


MEMORIALISTICÃ 

DESPRE ÎNCEPUTURILE PRIMEI INSTITUÞII DE CERCETARE 

ªTIINÞIFICÃ DIN ARMATA ROMÂNIEI 

Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU 

Chimist Tamara SAVU 

Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie 

La 31 octombrie 2009 s-au împlinit 85 de 

ani de existenþã a Centrului de 

Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare 

NBC ºi Ecologie, prima instituþie de cercetare ºtiinþificã 

din Armata României ºi printre primele zece 

instituþii de profil din lume. 

A prezenta evoluþia acestei instituþii de la înfiinþare 

ºi pânã în prezent, este un prilej de mândrie ºi 

onoare pentru fiecare dintre noi, cei care i-am 

reprezentat interesele în armata românã, pe plan 

naþional ºi internaþional. 

Fiecare etapã din istoria Centrului are importanþa 

ei ºi reprezintã imaginile evolutive ale instituþiei, 

în strânsã corelaþie desigur cu dezvoltarea ºi 

proliferarea pe plan mondial a armelor de distrugere 

în masã ºi acþiunile pentru protecþia împotriva acestora. 

Dacã privim înfiinþarea Centrului, ca o creaþie 

ºtiinþificã, trebuie sã avem în vedere, atât pe cel sau 

cei care au avut ideea, cât ºi pe cei ce au pus-o în 

execuþie. 

Am avut prilejul de a scrie despre Centru ºi cu 

alte ocazii comemorative, când ne-am strãduit sã 

trecem în revistã etapele dezvoltãrii sale ºi protagoniºtii 

care au luat parte la acestea. 

În articolul de faþã vom încerca sã prezentãm 

mai detaliat „începuturile” instituþiei, sã scoatem în 

evidenþã mai mult cauzele ºi cine au fost iniþiatorii 

care, prin ideile, activitãþile ºi deciziile luate au 

determinat apariþia acesteia. 

Mãrturisesc cã ideea a apãrut datoritã unei 

întâmplãri. 

În casa unei venerabile doamne, din familia 

Postolache, familie cunoscutã pe valea Buzãului, 

existã douã statuete care au aparþinut ministrului de 

rãzboi generalul Gh. D. Mãrdãrescu, aflat în aceastã 

înaltã funcþie în perioada 20 aprilie 1922 – 29 martie 

1926, exact perioada în care s-a înfiinþat instituþia 

noastrã. 

O nepoatã a doamnei în cauzã, din partea soþului, 

cãsãtoritã cu unul dintre fii generalului Mãrdãrescu, 

ajunsã translator de limba englezã la Nicolae 

Ceauºescu a reuºit sã fugã în Anglia împreunã cu 

soþul. 

Ca urmare, vila moºtenitã de la generalul 

Mãrdãrescu în care locuiau a fost rechiziþionatã, ca 

sã folosim un termen militar, de cãtre securitate ºi în 

24 de ore rudele au fost nevoite sã scoatã obiectele 

din casã. 

Printre lucrurile pe care au reuºit sã le pãstreze, 

sunt ºi douã statuete, obiecte care probabil Generalul 

le-a primit drept cadou la întâlnirile de protocol 

cu diferite personalitãþi militare strãine. 

Statuete ce au aparþinut ministrului de rãzboi 

Gh. Mãrdãrescu 

Dar care era situaþia în perioada 1922 – 1924, 

perioadã premergãtoare apariþiei Centrului, când la 

conducerea Ministerului de Rãzboi Român se afla 

generalul Mãrdãrescu ? 

Statele lumii, epuizate dupã participarea la un 

rãzboi lung, cu multe victime ºi pierderi materiale, 

începeau sã-ºi punã ordine în activitãþile politice, 

economice ºi sociale. 

Statele participante la rãzboi, se aflau sub incidenþa 

prevederilor Tratatului de la Versailles, 

prevederi care prin conþinutul lor trebuiau sã facã 

imposibilã generarea unui alt conflict armat de 

asemenea naturã. 

Una din aceste prevederi era concretizatã în art. 

171, în care se preciza cã „întrebuinþarea gazelor 

asfixiante, toxice sau similare, de asemenea orice 

lichide, materii ºi procedee analoge sunt prohibite, 

fabricarea ºi importarea riguros interzise în Germania”. 

65



În primii ani de dupã primul rãzboi mondial, 

importanþa armei chimice era evidentã pentru conducerile 

politice din þãri ca SUA, Rusia, Italia, Franþa, 

Polonia, care îºi exprimau deschis intenþiile privind 

dezvoltarea acestei arme, în timp ce þãri ca Anglia ºi 

Germania, încercau sã camufleze intenþii de aceeaºi 

naturã. 

Ca urmare, în majoritatea þãrilor s-a trecut la 

dezvoltarea într-un ritm accelerat a industriei chimice, 

de coloranþi, medicamente, explozivi, industrii ce 

asigurau baza materialã a acestei arme. 

În contextul politic, economic, militar, existent 

în lume, când principalele armate organizaserã servicii 

de profil chimic, iar industriile chimice din 

diferite þãri se aflau în plinã dezvoltare, era firesc ca 

ºi în armata românã sã se punã problema organizãrii 

apãrãrii împotriva gazelor de luptã. 

Un prim pas a fost fãcut prin punerea în practicã 

a propunerii profesorului Dãnãilã de la Universitatea 

Bucureºti, de a înfiinþa un laborator central. 

Prof. Negoiþã Dãnãilã – Universitatea 

Bucureºti 

Ca urmare, se încheie o „Convenþiune între 

Ministerul de Instrucþiune ºi Ministerul de Rãzboi 

(MR) pentru înfiinþarea unui Laborator Central”, 

document publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din 

21.11.1920, semnat de delegaþii celor douã ministere, 

generalul V. Rudeanu ºi directorul Laboratorului 

de Chimie Tehnologicã, profesor Negoiþã 

Dãnãilã. 

Potrivit articolului nr. 1 din „Convenþiune”, 

scopul acestui laborator era de a satisface nevoile 

didactice ale catedrei de chimie tehnologicã de la 

Universitatea din Bucureºti ºi de a forma organul 

superior central de cercetãri, de studii chimice ºi 

fizico-mecanice ale Ministerului de Rãzboi, sub 

denu-mirea de Laborator Central de Cercetãri ºi 

Studii de Materiale. 

Personalul laboratorului nou creat se ocupa cu 

„toate cercetãrile de naturã chimicã ºi fizicomecanicã 

sau în legãturã cu aceastã ºtiinþã pe care 

Ministerul de Rãzboi, cu diferitele sale servicii ºi stabilimente 

militare are nevoie”. 

Profesorul Dãnãilã, directorul acestui laborator, 

era ajutat de un Consiliu Superior de Perfecþiune, 

un Consiliu Tehnic Consultativ, un delegat permanent 

al Ministerului de Rãzboi (Direcþia Armamentului), 

de personal tehnic de execuþie ºi de administraþie. 

În Consiliul superior de Perfecþiune Ministerul 

de Rãzboi avea opt delegaþi, reprezentând, în afarã 

de delegatul permanent din Direcþia Armamentului, 

celelalte categorii de forþe sau servicii (aviaþie, geniu, 

intendenþã, marinã, pirotehnia, pulberãria ºi 

Arsenalul Armatei). 

Acest consiliu întocmea anual bugetul de venituri 

ºi cheltuieli, urmãrind modul de utilizare a fondurilor 

financiare asigurate de Ministerul de Rãzboi 

ºi destinate laboratorului central. 

În Consiliul Tehnic Consultativ, Ministerul de 

Rãzboi avea trei delegaþi. 

Ideea generoasã în esenþa ei, de a exista un laborator 

pentru nevoile armatei, finanþat ºi controlat 

prin prevederile unei convenþiuni, nu a dat însã 

roade în practicã. 

Astfel, în referatul nr. 22007 din 16 ianuarie 1923 

al Direcþiei a VIII-a Armament, semnat de directorul 

superior al acesteia, generalul Lucescu ºi de colonelul 

Presbiterian, se arãtau concluziile Comitetului 

Consultativ al Armamentului referitor la necesitatea 

acestui laborator pentru nevoile Stabilimentelor 

Armatei, în special, ºi pentru armatã, în general. 

Se preciza faptul cã, timp de doi ani, Ministerul 

de Rãzboi a contribuit cu suma de 911500 lei, 

reproºându-se cã „serviciile aduse de Laborator 

Ministerului în schimb pentru acest timp sunt foarte 

reduse”. 

Raportorii apreciau cã „nu s-au executat de 

cãtre Laborator în tot acest timp nici un fel de studii 

din cele vizate prin convenþiune ci numai în parte 

analizele date a se face ºi acestea incomplet”. 

În rezoluþie pe acest raport, pusã pe 17 ianuarie 

1923, ministrul de rãzboi, generalul de divizie Mãrdãrescu 

arãta: „În asemenea condiþiuni mã lipsesc 

bucuros de Laboratorul Central. Cu suma ce se cheltuieºte 

acum de Ministerul de Rãzboi se pot înzestra 

laboratoarele ce le avem la diferitele stabilimente. 

Mai este o soluþiune: sã se creeze un laborator 

naþional, subvenþionat de toate ministerele interesate 

sau de stat ºi chiar ajutat de marele public, de 

care Ministerul de Rãzboi se va folosi în interesul 

apãrãrii naþionale. 

66

Intenþionez sã renunþ la Convenþiunea fãcutã cu 

Ministerul Instrucþiunii Publice, cãci, aºa cum se 

prezintã lucrurile, Ministerul de Rãzboi cheltuieºte 

mult, iar foloasele care s-ar putea trage nu se pot 

ridica la þinta urmãritã de Ministerul de Rãzboi. 

Doresc sã am ºi avizul Direcþiei a XI-a Tehnicã”. 

În Referatul nr. 177/1923 al Direcþiei a XI-a 

Tehnicã, semnat de directorul acesteia, colonelul 

Negrei, se aratã faptul cã „laboratorul fiind o instituþie 

ºtiinþificã de primã ordine complet organizatã, 

poate servi însã interesele generale ale armatei prin 

studiile ºi cercetãrile ºtiinþifice interesând armata (în 

special cele ce au legãturã cu îndrumarea industriei 

militare a substanþelor chimice pentru rãzboiul 

chimic) ºi pentru formarea personalului tehnic militar 

ce ne lipseºte acum. Acest laborator este condus 

de profesori ºi doctori universitari, încât nu poate fi 

egalat pânã astãzi ºi formeazã cea mai perfectã instituþie 

ºtiinþificã ce ne-ar putea servi”. 

În concluzie se arãta cã „ar fi o greºealã mare 

dacã s-ar anula convenþia cu laboratorul universitar, 

acest laborator trebuie trecut la Direcþia a XI-a 

Tehnicã, cum a hotãrât deja dl. Ministru”. 

Contrar opiniei exprimatã de Direcþia a VIII-a 

Armament, directorul Direcþiei a XI-a Tehnicã considera 

cã direcþia pe care o conduce „ca organ al 

Ministerului de Rãzboi vede însã chestiunea din 

punct de vedere instructiv general al formãrii unui 

personal tehnic ce ne lipseºte ºi al rezolvãrii unor 

chestiuni în studiu, iar nu al executãrii unor simple 

analize (care se pot face de laboranþi)”. 

Disputa între Direcþia a VIII-a Armament ºi 

Direcþia a XI-a Tehnicã privind problema Convenþiunii 

din 1920 este tranºatã în favoarea primei. 

Astfel, într-o scrisoare cãtre Direcþia a XI-a 

Tehnicã, directorul superior al armamentului informa 

cã, ”potrivit rezoluþiei domnului Ministru pusã 

pe referatul nr. 22653 din 28 ianuarie 1923, 

începând cu data de 01 aprilie 1923 convenþiunea 

încheiatã între Ministerul de Rãzboi ºi Ministerul de 

Instrucþie Publicã relativ la Laboratorul Central de 

Cercetãri ºi Studii de Materiale, rãmâne denunþatã, 

ministerul ne mai contribuind cu nimic de la acea 

datã la bugetul sus-zisului laborator”. 

Se pare cã decizia de denunþare a convenþiei a 

fost influenþatã ºi de demersurile iniþiate la începutul 

anului 1922 în cadrul Direcþiei a XI-a Tehnicã, 

privind problematica armei chimice în ansamblul sãu. 



Ministrul de rãzboi, generalul Mãrdãrescu 

aprobã deplasarea unei delegaþii 

militare compusã din locotenent 

colonel George Popescu din Direcþia 

a XI-a Tehnicã ºi locotenent colonel 

farmacist Alexandru Ionescu, viitorul 

ºef al Laboratorului de Gaze, sã 

efectueze o vizitã de documentare 

în Polonia cu durata de maximum 

30 zile, în scopul „de a studia la faþa 

Colonel George Popescu 

primul ºef al Serviciului de 

Apãrare Contra Gazelor 

locului rezultatele la care 

Polonia a ajuns pe tãrâmul 

rãzboiului chimic, organizarea 

laboratoarelor, organizarea industriilor aferente 

ºi materiile prime sau fabricate ce se puteau procura 

de acolo, precum ºi ceea ce vom putea da în 

schimb”. 

Un alt moment important a fost aprobarea de 

cãtre generalul Mãrdãrescu a raportului 116/27 

aprilie 1923 privind înfiinþarea Comitetului Tehnic 

al Rãzboiului Chimic, comitet care la 15 noiembrie 

1923, prin decret ministerial se transformã în 

Comitetul Consultativ de Gaze. 

În acest comitet condus de directorul superior 

al Direcþiei a XI- a Tehnicã, fãceau 

parte profesorii Nicolae Costãdescu, 

ªtefan Minovici, Negoiþã Dãnãilã, 

Petre Bogdan, Ioan Vintilescu ºi doi 

ofiþeri, locotenent farmacist 

Alexandru Ionescu Matiu ºi cãpitan 

farmacist Hîrºovescu. 

Lt.col. farm. Al.I. Matiu – primul ºef al 

Laboratorului de Cercetãri 1924-1926 

Alte momente importante premergãtoare înfiinþãrii 

Centrului: 

̌ decizia generalului Mãrdãrescu de a solicita 

fonduri extraordinare, pentru înfiinþarea Laboratorului 

de Gaze, dupã devizul întocmit de viitorul ºef 

al acestui laborator; 

̌ vizita profesorului ªtefan Minovici la Paris ºi 

Londra spre informare asupra dezvoltãrii armei 

chimice în cele douã þãri; 

̌ vizita de trei luni în Franþa a aceleiaºi delegaþii 

militare ce fusese în Polonia, pe aceeaºi problematicã; 

̌ darea de seamã a Secþiei a IV- Gaze din 

Direcþia a XI-a Tehnicã pentru perioada 1 iulie – 1 

octombrie 1924 referitoare la stadiul lucrãrilor 

privind înfiinþarea laboratorului de Gaze. 

67



În acest document se preciza: „Localul ºi 

mobilierul gata. Completãm instalaþiile de apã, gaz, 

luminã, sonerie în curs de execuþie. Au sosit 9 lãzi cu 

aparate de verificat mãºtile, cedate de Ministerul de 

Rãzboi Francez. S-a anunþat sosirea a 20 lãzi cu 

material de laborator comandat la Cassa Poulenc din 

Paris. A sosit primul transport de cãrþi comandate 

pentru biblioteca laboratorului, de la Paris.” 

Colonelul George Popescu propunea în darea 

de seamã ca „Secþia a IV-a Gaze, dupã cum a opinat 

ºi Direcþia, trebuie a fi organizatã cât mai repede în 

serviciu independent sub raportul administraþiei ºi 

subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã ca chestiune de 

conducere generalã”. 

Ideea organizãrii unui serviciu independent care 

sã se ocupe de „problema gazelor” avea din ce în ce 

mai mulþi adepþi. 

Se dorea un serviciu care sã rezolve atât problemele 

de conducere cât ºi cele de execuþie privind arma 

chimicã în armata românã. 

Propunerile privind organizarea noului serviciu 

în armata românã au fost incluse de cãtre Comitetul 

Consultativ de Gaze în referatul nr. 665 din 31 

octombrie 1924 al Marelui Stat Major. 

Prin aprobarea ministerialã pe acest raport 

Secþia a IV–a Gaze din Direcþia a-XI-a Tehnicã 

Superioarã s-a transformat în Serviciul Gazelor, care 

avea în componenþã un organ central, organizat pe 

birouri, care asigura concepþia ºi coordonarea 

lucrãrilor celor trei organe de execuþie: Laboratorul 

de Cercetãri, Atelierul Central de Mãºti ºi ªcoala de 

Gaze. 

Se preciza un lucru foarte important ºi anume 

cã „atât Serviciul Gazelor cât ºi cele trei organe de 

execuþie vor avea administraþie proprie aºa cã prin 

propriile lor mijloace sã poatã face faþã la toate cerinþele 

administrative ºi de conducere”. 

Laboratorul de Cercetãri, ca element de execuþie 

al Serviciului Gazelor urma sã fie organizat pe trei 

secþiuni de studii (studiul gazelor, studiul mijloacelor 

de protecþie, studiul efectelor fiziologice) ºi o secþiune 

administrativã, toate conduse de un ºef al laboratorului 

ºi un ajutor. 

Atribuþiunea principalã a Laboratorului de 

Cercetãri era studierea ºi rezolvarea tuturor problemelor 

de chimie ºi fizicã, aflate în legãturã directã 

sau indirectã cu gazele de luptã. 

Acest laborator trebuia sã-ºi asigure colaborarea 

tuturor laboratoarelor importante din þarã ºi din 

strãinãtate ºi sã ofere condiþiile necesare formãrii 

personalului tehnic special (chimiºtii) necesar(i) 

încadrãrii tuturor eºaloanelor Serviciului Gazelor, în 

timp de pace ºi de rãzboi. 

Trecerea în revistã a momentelor premergãtoare 

datei de 31 octombrie 1924, scoate în evidenþã 

rolul deosebit de important al generalului Mãrdãrescu 

care a avut ideea ºi puterea de a lua decizia 

înfiinþãrii unui laborator propriu al armatei pentru 

studiul armei chimice. 

Ministrul de rãzboi – general Gh. Mãrdãrescu 

1922 - 1926 

Se poate considera cã acest ofiþer cu o 

pregãtire deosebitã efectuatã în þarã ºi în Germania, 

ce a deþinut funcþii importante în conducerea 

armatei, culminând cu cea de ministru de rãzboi, 

cunoscut istoricilor ca cel ce a condus campania 

militarã antibolºevicã desfãºuratã de Armata Românã 

pe teritoriul Ungariei, cel care a primit pe 04 august 

1919 defilarea Diviziei 1 Vânãtori pe bulevardul 

Anihassy din centrul Budapestei, a avut ºi ideea înfiinþãrii 

primei instituþii de cercetare ªtiinþificã din 

Armata României ºi a aprobat ºi sprijinit toate 

demersurile militare, administrative pentru punerea 

ei în practicã. 

„Soluþiunea” exprimatã în rezoluþia generalului 

Mãrdãrescu pe un raport obiºnuit al unei structuri 

militare, reprezintã o idee revoluþionarã pentru acea 

perioadã, un act de curaj din partea acestuia. 

Din fericire, pentru noi cei de azi, generalul 

Mãrdãrescu a avut nu numai ideea, dar ºi puterea de 

a o pune în practicã, cu ajutorul bineînþeles, al unor 

personalitãþi ale chimiei militare româneºti. 

68

Colonel Cornel DELIU..................................................

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?