Profesorul Stelian Dumistracel la 70 de ani

dar ºi urmãtorul amãnunt (care m-a surprins plãcut de la
început ºi care avea sã mi se confirme ulterior): la primul
seminar, conform practicii stabilite, trebuia sã prezint o carte
(„scãpãrãtorul” Dicþionar de imagini pierdute al lui G.I.
Tohãneanu). La un moment dat al expunerii mele, Profesorul
a dat un exemplu din respectivul dicþionar. Eu am susþinut
imediat cã am gãsit un exemplu mai interesant. Rezultatul a
fost cã, la urmãtorul curs, Profesorul mi-a mulþumit în plen
pentru exemplul furnizat, precizînd cã-l preluase în textul de
laudatio pe care-l pregãtise pentru decernarea titlului de doctor
honoris causa [chiar] lui G.I. Tohãneanu de cãtre
Universitatea „Dunãrea de Jos” din Galaþi, eveniment la care
Profesorul ne-a ºi invitat. Acesta este un aspect care meritã
subliniat: Profesorul Stelian Dumistrãcel îi încurajeazã pe
tinerii cercetãtori, le cultivã curiozitatea. Cred cã am fost un
student cam „sîcîitor” ºi chiar „cîrcotaº” uneori, întrerupîndu-i
prelegerile cu întrebãri ºi manifestîndu-mi cîteodatã
îndoiala (foarte rar, ce-i drept, pentru cã nu prea gãseam
motive) în legãturã cu unele soluþii etimologice propuse de
Dl Profesor, referitoare la expresiile idiomatice (din interviul
pe care i l-am luat la ceas aniversar, publicat în numãrul
amintit din „Limba românã” din Chiºinãu, Stelian
Dumistrãcel recunoaºte cã proceda asemãnãtor în vremea
studenþiei sale). Dupã un curs de etnostilisticã (la Galaþi), în
vacanþa de varã, am aºternut pe hîrtie descoperirile mele în
materie de frazeologie (unele dintre ele, privind originea unor
expresii, vor fi fost simple ipoteze fãrã acoperire, însã atunci
eram foarte încrezãtor în judecata mea): alte interpretãri ºi tot
felul de atestãri, din beletristicã, ale frazeologismelor discutate.
Între timp (deoarece îmi alesesem ca lucrare de licenþã o
temã de dialectologie – monografia graiului din satul natal),
citisem (împrumutatã de la o colegã) Ancheta dialectalã ca
formã de comunicare ºi descoperisem (printr-un calcul) ziua
de naºtere a domnului profesor (19 august). Mi-am luat inima
în dinþi ºi l-am sunat acasã, urîndu-i la mulþi ani ºi cerîndu-i
permisiunea de a-i trimite rezultatele „muncii” mele.
Profesorul a fost încîntat ºi mi-a dat adresa pentru corespondenþã.
La începerea noului an universitar, la reîntîlnirea cu
Domnia Sa, mi-a adus, spre surprinderea mea, volumul
Ancheta dialectalã…! Mesajul din dedicaþie era copleºitor:
„Recunoaºtere, îndemn, simpatie”! Dar cu adevãrat stimulatoare
au fost urmãtoarele douã evenimente: momentul în
care, facilitîndu-mi obþinerea unui autograf de la Eugeniu
Coºeriu, m-a prezentat mãgulitor Magistrului drept cel mai
bun student al Domniei Sale ºi clipa în care mi-am vãzut
numele scris în prefaþa celei de-a doua ediþii a Dicþionarului
de expresii româneºti (Pînã-n pînzele albe) – Profesorul îmi
mulþumea pentru unele (nesemnificative, dupã pãrerea mea)
contribuþii (atestãri din operele scriitorilor) la acea carte! De
asemenea, am fost foarte fericit cînd, tot într-o varã, în urma
unei scrisori în care îmi exprimasem intenþia de a mã înscrie
cîndva la un doctorat, Dl Profesor m-a anunþat, printr-o epistolã,
cã îmi rezervase deja un loc pentru doctorat încã din acel
an. Între timp mã mutasem la Brãila (nu mai locuiam cu
pãrinþii la adresa pe care sosise scrisoarea), pentru cã mã
cãsãtorisem, aºa cã extraordinara veste mi-a fost datã de
mama mea. Cu toate acestea, pentru a mã convinge, m-am
deplasat cît mai curînd la Torceºti (satul natal) 1 pentru a citi,
cu ochii proprii, scrisoarea!
Se spune, frecvent, cã marii cercetãtori (sau / ºi îndrumãtori
de doctorate) trag foloase de pe urmele tinerilor cercetãtori
aflaþi în subordine, „uitînd” sã le menþioneze contribuþiile
sau, mãcar, sã le mulþumeascã pentru ajutor – ºi poate cã
este adevãrat în suficiente cazuri. Se cunosc situaþii în care
somitãþi într-ale ºtiinþei au semnat [doar] cu propriul nume
lucrãri colective ori cercetãri (dacã erau valoroase) ale studenþilor
sau ale doctoranzilor. Nimic din toate acestea în
cazul de faþã! Cred cã Dl Stelian Dumistrãcel poate fi luat ca
model de deontologie profesionalã / profesoralã. Citiþi
prefeþele cãrþilor sale. Veþi vedea cã mulþumeºte nu doar
colegilor, ci ºi studenþilor! De altfel, dicþionarul de expresii
Pînã-n pînzele albe le este dedicat acestora din urmã. Mai
mult decît atît, Profesorul Stelian Dumistrãcel a reuºit în ultima
vreme sã dezvolte la Iaºi (prin lucrãrile sale ºi prin tezele
de doctorat conduse) o ºcoalã de orientare coºerianã vizînd
vasta ºi complexa problematicã a discursului repetat 2 .
Doctoranzii (printre care: Casia Zaharia, ºtefana-Oana
Ciortea-Neamþiu, Cristinel Munteanu, Brînduºa Amãlãncei,
Ileana Alexandrescu, Monica Bilaucã, Gina Mãciucã, Gina
Necula, Constantin Mãrcuºan, Petronela Savin, Ionel Iloae,
Amalia Popescu, Harieta Topoliceanu ºi alþii, majoritatea
deja doctori) au fost atraºi nu doar de tema interesantã ºi generoasã
a discursului repetat (dupã cum proceda ºi Coºeriu, Dl
Profesor nu ne-a impus subiectele tezelor de doctorat!), ci ºi
de competenþa îndrumãtorului – rezultatul poate fi constatat
consultînd tezele deja publicate.
Din contactul cu o asemenea personalitate se pot învãþa
multe (printre care ºi urmãtoarea lecþie de bazã, dinspre principiile
coºeriene ale lingvisticii ca ºtiinþã a culturii: cercetarea
trebuie sã fie criticã, recuperatoare ºi integratoare).
Am încercat sã evidenþiez aici doar cîteva. În ceea ce mã
priveºte, pot afirma despre Profesorul Stelian Dumistrãcel,
mutatis mutandis, ceea ce declara, cu respect, G. Cãlinescu
despre Ramiro Ortiz: „Cu el m-am deprins a scrie cãrþi, cu el
am deprins meºteºugul informaþiei ºi al construcþiei critice pe
substrat istoric, de la el ºtiu tot ce ºtiu”.
La împlinirea unei frumoase vîrste, pe care vigoarea nu i-
o trãdeazã, îi urãm din inimã: Sã ne trãiþi mulþi ani, Onorat
Magistru, cu sãnãtate ºi rodnicie întru spirit!
Note:
1. Satul Torceºti þine de comuna Umbrãreºti (punctul 652 în reþeaua Noului Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova ºi Bucovina),
prima localitate anchetatã de Stelian Dumistrãcel pentru NALRR.
2. Pentru o caracterizare, vezi Cristinel Munteanu, Ut poesis linguistica (sau despre relaþia lingviºtilor cu discursul repetat), în volumul
Rezultate ºi perspective actuale ale lingvisticii româneºti ºi strãine (coord. Luminiþa Hoarþã Cãrãuºu), Editura Universitãþii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaºi, 2007, p. 275-287. Profesorul însuºi a prezentat rezultatele acestei ºcoli: vezi „Cercetarea lingvisticã îi poate favoriza cititorului
lecturi de conºtientizare, pe diferite planuri, a însãºi condiþiei umane” (interviu cu Stelian-Traian Dumistrãcel realizat de Cristinel
Munteanu”, în „Limba românã”, Chiºinãu, anul XVII, nr. 7-9, 2007 p. 99-112.
Revista românã nr. 3 (49) / 2007
9