Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

târziu. Scriitorul î[i continu` c`l`toria spre Marea Alb` [i ajunge la Tiraspol [i
în Moldova sovietic` unde cunoa[te starea precar` a organiza]iilor sovietice,
comportamentul discre]ionar, tâlh`resc, al comsomoli[tilor, o reîntâlne[te pe
Ecaterina Arbore devenit` comisar al poporului care avea s` fie executat` în
timpul marii epur`ri. Deja imaginea bol[evismului ca stadiul cel mai evoluat al
umanit`]ii se deteriorase serios. Din Moldova, Istrati se deplaseaz` cu vaporul
la Nijni Novgorod, apoi în ]inuturile t`t`r`[ti la Kazan [i apoi la Samara. De
acolo, tot cu vaporul ajunge la Astrahan, o etap` important`, un alt punct de
inflexiune în c`l`toria sa. Am putea spune c` în ceea ce prive[te edificarea
sa asupra realit`]ilor sovietice bucla se închide aici. Istrati se va întoarce la
Moscova nu înainte de a vizita Tiflis, Erivan, Bakum [i Telav, putând s` constate
efectele colectiviz`rii for]ate conform programului stalinist care lichidase
NEP-ul, etapa de provizorat, de compromis leninist. La Astrahan, ca o mise
en abîme a întregului s`u demers vilegiaturistic, dar [i o situare în oglind` a
începutului [i sfâr[itului, îl reîntâlne[te ca din întâmplare pe Cristian Racovski,
aflat în exil. Fostul diplomat c`zut în dizgra]ie locuie[te într-o camer` mizerabil`,
plin` de plo[ni]e [i de c`r]i, scriind la cartea sa despre Saint-Simon.
Declinul prietenului s`u repet` în particular ceea ce Istrati v`zuse pe tot parcursul
c`l`toriei sale, declinul mitului sovietic, a celei mai bune dintre lumile
posibile. Racovski este sibila lui Istrati, re]inerea fostului s`u tovar`[ de drum,
[i a mentorului s`u, cel care-l introdusese în mi[carea socialist` [i pe care
Istrati îl socotea un etalon al unei bona fides revolu]ionare, are aceea[i not`
enigmatic-subtil` a unui adev`r prea crud ca s` fie spus direct. Istrati putea
vedea în revolu]ionarul c`zut în dizgra]ie propria sa imagine mizerabilist`
din anii de formare, când nu era decât un uvrier silit s`-[i schimbe foarte des
profesia, patronii [i locuin]a.
De altfel, aceste întâlniri emblematice cu Racovski au avut un rol serios
în reconversia lui Istrati. Dialogul sibilinic dintre fostul mentor [i discipolul s`u,
dialog publicat în articolul «O plecare în prip`», cap`t` semnifica]ia unui adev`r
încredin]at pe muchie de cu]it. Este remarcabil accentul pus de cei doi prieteni
pe semantica cuvântului «a vedea», este clar c` sub semnul acestei «vederi»
cu valoare ini]iatic` st` experien]a pe care urmeaz` s-o parcurg` Istrati. «A
vedea» presupune de fapt vizionarismul invocat mai târziu de scriitorii români
deplasa]i în U.R.S.S., adic` o suspendare a judec`]ii critice a prezentului în
favoarea grandorii proiectului sovietic care se adreseaz` viitorului. Dialogul
p`streaz` un caracter mentorial, discipolul îl chestioneaz` pe maestru asupra
calific`rii sale pentru urm`toarea prob` [i cea mai grea pe care urmeaz` s-o
dea. Ceea ce este de neîn]eles pentru înv`]`cel este chiar demiterea maestrului
s`u, un fapt nou care cere foarte mult de la vizionarismul sovietic.
Ultima mea noapte în Fran]a – cea din 14 spre 15 octombrie – am petrecut-o
la ambasad`, în rue de Grenelle.
Ciudat` coinciden]`: în ajunul plec`rii, am primit de la Gallimard corecturile
c`r]ii mele autobiografice… Mes départs. N-am avut puterea s` fac corecturile
serios, atât eram de mi[cat de evenimentul acelei nop]i.
Atât eu, cât [i Cristian eram pe punctul de a întoarce o pagin` de via]`.
Ce scria pe verso cu începere de mâine? Un mare semn de întrebare, pentru
amândoi… (…)
«Cristian!»
«Ce dore[ti?»
«Voi fi dezam`git în Rusia?»
EX PONTO NR.3, 2009
91