Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
90
c` atitudinea regimului fa]` de el a devenit mai rezervat`. Oare? Pân` atunci
Istrati scrisese numai articole entuziaste în spiritul cerut de linia sovietic`. Mai
mult, c`l`toria în Grecia [i propaganda f`cut` acolo de Istrati Uniunii nu putea
decât s`-i creasc` popularitatea. Prin urmare, atitudinea regimului nu putea s`
se fi schimbat sensibil pentru Istrati. Dimpotriv`, privilegiile precum [i aten]ia
regimului fa]` de el continu` s`-l înso]easc`. Cu toate acestea, episodului grec
îi urmeaz` o t`cere dificil de interpretat, o t`cere stânjenitoare. Nu atitudinea
regimului se schimbase, ci Panait Istrati. Monique Jutrin-Klener prezint` o
ipotez` care mi se pare mai apropiat` de felul de a fi al lui Istrati, chiar dac`
ea nu epuizeaz` misterul reconversiei scriitorului. «Fin février, Panait et Bilili
quittent le Pireée. Au moment où s’éloigne le rivage d’un pays qu’il ne reverrait
plus, Panait sait qu’il est mort à tout jamais, le vagabond d’autrefois.
Il ne connaîtra plus le luxe de mourir de faim sur les marches de l’Acropole,
ni de flâner à sa guise dans les rues du Pirée. Une autre amertume vient s’y
mêler, celle de n’avoir plus de patrie: de Grèce, on l’expulse; en Roumanie,
on le menace d’arrestation.
Les evenements de Grèce ont rallumé la foi d’Istrati, résolu à défendre
l’œuvre communiste, en dépit des erreurs de certaines hommes politiques.»
15
Monique Jutrin-Kleber subliniaz` tensiunea istratian` fondatoare, aceea
dintre ideal [i rezolvarea sa practic`, cu alte cuvinte dintre ideal [i politic`.
E foarte posibil ca Istrati s` tr`iasc` nostalgia libert`]ii sale vagante, s` se
simt` prizonierul unor datorii-constrângeri care-i incumb` din momentul în
care a devenit o personalitate, nu doar o persoan` public`. Istrati opteaz`
acum împotriva impulsurilor sale de a se sustrage contractului de reprezentare
pe linie a realit`]ilor din U.R.S.S.. În episodul grec, Istrati se pierde, dar
se [i reg`se[te. Personalitatea sa apare scindat` între cele dou` alternative,
de a face cunoscut e[ecul regimului sovietic de a construi o lume mai bun`,
[i astfel de a expune cauza pentru care lupt` atacurilor burgheze, sau de a
t`cea, ceea ce înseamn` de fapt de a min]i [i a l`sa s` se perpetueze o stare
de fapt îngrozitoare, de a tr`da vocile celor care i-au încredin]at adev`rul
lor. «O tu, cel care te-ai ridicat în lumin`, gânde[te-te la noi care am r`mas
în tenebre!» 16 Panait Istrati î[i asum` aceast` misiune apostolic` de a fi un
purt`tor de cuvânt al celor în suferin]`. Proiectul justi]iar mult prea vast, prea
complex îl va dep`[i, îl va distruge, conducându-l întâi la o dezangajare nu
fa]` de cauz`, ci fa]` de orice institu]ie care o genereaz`. Oricum, Istrati simte
de data asta c` are o foarte mare responsabilitate [i poate de aici [i nostalgia
dup` vârsta de aur a c`l`toriilor picare[ti, f`r` o ]int` precis` [i f`r` prea mult`
responsabilitate. Scriitorul angrenat în aparatul de propagand` sovietic [tie c`
se afl` în U.R.S.S. cu o misiune. M`rturia sa este a[teptat` [i el nu se poate
eschiva. Nimeni nu a v`zut mai mult din U.R.S.S. decât el. Dup` Odessa, Istrati
se deplaseaz` la Yalta în luna aprilie [i de acolo la Kiev pentru ca în final s`
revin` la Moscova. Aparent aici se afl` momentul fisurii iremediabile între Istrati
[i regimul sovietic, când scriitorul afl` c` Victor Serge (Kibaltchiche), publicist
francez de orientare tro]kist` pe care Istrati îl cunoscuse în noiembrie 1927 [i
cu care legase o frumoas` prietenie este arestat din motive obscure. Istrati
face toate demersurile pentru a ob]ine eliberarea sa, manevra sa reu[e[te [i
scriitorul este fericit. Cazul Victor Serge nu reprezint` decât antractul afacerii
Rusakov. Istrati pleac` la Murmansk spre extremul nord [i ajunge pân` în
golful Kola, foarte aproape de coloniile penitenciare, de gulagul sovietic, îns`
rateaz` « descoperirea », pentru c` aprobarea vizit`rii coloniei sose[te prea