Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
88
rolul arivistului camuflând sub masca ascetismului [i devo]iunii revolu]ionare
apetitul enorm pentru privilegiile clasei detronate.
Angajamentul lui Istrati merge pân` la ultimele consecin]e, precum propria
sa recuzare în fa]a unei grosolane macul`ri a idealului s`u revolu]ionar.
Badineriile angajamentelor în salve de entuziasm ale scriitorilor români de
genul celor sus-men]iona]i pe cât de cinic [i de ipocrit, pe atât de rizibil [i de
resping`tor orchestrate, pot fi amendate ironic, drama lui Panait Istrati este
real` [i nu stârne[te amuzament, de[i poate fi prezentat ca o comedie a erorilor.
Nu trebuie uitat c` demnitatea lui Istrati se exercit` într-un spa]iu înc` al
libert`]ii pe cale de a fi invadat de totalitarism. Cu toate acestea ea constituie
totu[i o demnitate care a lipsit majorit`]ii scriitorilor români, aceea de a denun]a
minciuna, de a spune adev`rul cu orice pre] [i de a demisiona din rolul de
purt`tori de cuvânt ai totalitarismului sovietic. Deosebirea o face chiar Panait
Istrati, un adev`rat revolu]ionar, aproape fanatizat, cu puseuri anarhiste, cu
toate iluziile [i opacit`]ile sale. Istrati mizeaz` totul, se investe[te cu trup [i
suflet, ceilal]i speculeaz` avantajele de a spune da noului regim, instalându-se
comod în dispozitivele propagandei. De asemenea, cazul Istrati reprezint`
[i o generic` punere fa]` în fa]` a idealului revolu]ionar cu concretizarea sa
totalitar`, constituind poate cel mai drastic rechizitoriu f`cut comunismului
pentru c` vine din partea cuiva care i-a fost devotat pân` la ultima celul` a
firii. Spre deosebire de Zinoviev [i Kamenev adu[i în boxa acuza]ilor, dar
[i a altor revolu]ionari care pentru noble]ea cauzei admit chiar [i sacrificiul
unei nedrepte condamn`ri f`cându-[i o inutil` mea culpa dup` un repertoriu
dictat de acuzatori sau p`strând pur [i simplu t`cerea (e cazul lui Al. Sahia),
Istrati î[i p`streaz` luciditatea pân` la cap`t, fiind probabil primul care face
un proces al comunismului în U.R.S.S., ce-i drept f`r` a se dezice de socialism
ca modalitate unic` de împlinire a idealurilor sale umaniste. M`rturia sa
nu este în niciun fel men]ionat` de scriitorul român, numele s`u e men]ionat
pasager la capitolul tr`d`tori etc. de c`tre Cezar Petrescu. Întrebarea este:
putea Panait Istrati s` accepte pân` la cap`t falimentul total nu atât a implement`rii
unui sistem cât a îns`[i fundamentelor sistemului care-l condamn`,
îl pred` celor mai dure autoritarisme? Eliminarea [i proclamarea statutar`
a partidului unic, eliminarea constitu]ional` a oric`rei alternative critice nu
ofer` perspectiva unei nelimitate disponibilit`]i tocmai pentru o dictatur`?
Trebuie s` accept`m faptul c` termenul în sine nu are aceea[i relevan]` la
începutul secolului XX, c` subzist` modelul unor alte tipuri de autoritarism de
esen]` mai degrab` feudal` [i c` lipse[te o experien]` minimal` a exers`rii
libert`]ii în cadrul unei societ`]i a simul`rii exerci]iului democratic cum era
Rusia ]arist`. În fond, Revolu]ia din Octombrie face posibil` trecerea de la
un tip de autoritarism cu note feudale la un alt tip de autoritarism de motiva]ie
umanist` care confer` un rol simbolic maselor. Într-un fel, situa]ia nu difer`
foarte mult de cea descris` de Marlaux în Cuceritorii, [i anume c` masele î[i
descoper` puterea [i c` deodat` îns`[i actul distrugerii le confer` o greutate
ontologic`, le cimenteaz` identitatea. Fapt manipulat cu succes de un grup
de presiune, care va culege roadele substituindu-se vechii autorit`]i f`r` a
înregistra o opozi]ie puternic` din partea celor dirija]i în baza continuit`]ii unor
servitu]i mai pu]in ofensatoare.
Alexandru Talex, primul biograf român al autorului [i primul care realizeaz`
o traducere a c`r]ii sale de c`l`torie în U.R.S.S. dup` 1989, trece cu
lejeritate peste episodul c`l`toriei în ¥ara sovietelor. În contextul operei sale,
Talex înregistra episodul mai degrab` ca neimportant, în contextul politic al