Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
84
cât mai mult din acest teritoriu vast. De altfel avem în cazul s`u poate cea
mai lung` c`l`torie în URSS din perioada interbelic`. Nici postura eternuluiexilat
pe care o postuleaz` Mircea Iorgulescu nu se mai potrive[te în cazul
c`l`toriei în URSS, scriitorul î[i manifest` inten]ia de a r`mâne în ¥ara Sovietelor
ca într-un Paradis, iar reac]ia forurilor superioare dup` publicarea sa
are semnifica]ia unei izgoniri din Paradis. Mircea Iorgulescu nu gre[e[te când
subliniaz` rela]ia special` a lui Istrati cu c`r]ile [i schimburile care au loc între
scris, citit, tr`it, cu atât mai mult cu c~t Istrati nu este doar un sedentar livresc,
ci [i un om de ac]iune. Nu trebuie îns` uitat` agenda omului de ac]iune ale
c`rui fapte au consecin]e în plan politic, nu r`mân în spa]iul de medita]ie al
c`r]ii a[a cum nici înrolarea sa al`turi de Racovski în ac]iuni cu caracter subversiv,
ostile Statului Român nu sunt doar pove[ti. Mircea Iorgulescu suprapune
c`l`toria real`, pe cea a fic]iunii-biografiste sau o proiecteaz` pe prima
în planul c`r]ii, unde este tr`it` în dimensiunea ei specific`. Scriitorul scrie
scenariul c`l`toriei pentru a confirma în datele propriei sale sensibilit`]i sau
c`l`toria scrie via]a? Aceast` mic` ambiguitate este posibil` datorit` unei
rela]ii strânse pe care biografia scriitorului român o are cu cartea, cu fic]iunea,
introducând între cele dou` o diferen]` minim`, care poate fi dizolvat`.
În cele din urm`, chiar Mircea Iorgulescu însu[i va insista pentru separarea
domeniilor, a biografiei propriu-zise de fic]iunea autobiografic` ar`tând c`
cele dou` nu se suprapun.
Spre deosebire de multe din experien]ele sale vagante, dar [i de c`l`toria
cadru pe trasee stabilite dinainte, c`l`toria în U.R.S.S. nu respect` traseul
conven]ional impus de obicei de INTURIST c`l`torilor str`ini, scriitorul are
propria sa agend` de parcurs. Istrati dore[te s` se conving` cu ochii s`i de
realiz`rile din U.R.S.S. [i pentru aceasta încearc` s` acopere un teritoriu cât
mai vast, demers care r`spunde înclina]iilor sale de globe-trotter. Numai c`
survolarea acestui traseu sinuos nu este nicio expedi]ie, nicio excursie cu
caracter turistic, plaisirist [i niciun simplu vagabondaj. Spre deosebire de alte
c`l`torii, Istrati beneficiaz` ca niciodat` de un capital financiar substan]ial
ob]inut din traducerea c`r]ilor sale în Uniunea Sovietic` în condi]ii extrem
de avantajoase [i chiar din ecranizarea uneia dintre ele. Mai important îns`
este capitalul de credibilitate, Istrati era unul dintre cei mai activi sus]in`tori ai
U.R.S.S. în Occident, cu o mare expunere mediatic`8, era chiar vicepre[edintele
A.U.S. (Les Amis de Union Soviétique), calitate în care [i fusese invitat.
Astfel c` lui Istrati îi este înlesnit` explorarea unor zone diverse, cele mai
multe dintre ele inaccesibile unui turist obi[nuit, oricât de prestigios ar fi fost
el. De aceea nici nu i se va ierta niciodat` „tr`darea”, adic` sinceritatea, ca
fiind unul c`ruia îi fusese îng`duit s` vad` prea multe.
Finalul acestei c`l`torii cuprins` într-o carte constituie pentru Istrati un
punct de cotitur` a traseului s`u destinal. Aceast` c`l`torie a[a cum apare
în carte are caracterul unei drame intime, separându-l pe Istrati de o mare
iluzie [i de clasa sa, separa]ie care va fi definitivat` de cele dou` campanii
de pres` duse împotriva sa, cea din 1929-1930 [i cea din 1935 avându-l ca
principal (detr)actor pe fostul tovar`[ de drum, Henri Barbusse. Istrati este
doar în parte con[tient de consecin]ele public`rii, [eful G.P.U-ului în persoan`,
Gherson, îl avertizeaz` asupra deznod`mântului. Poate c` Istrati nu se a[tepta
la abandonarea sa de c`tre Romain Rolland sau la fabricarea unui dosar
exploziv pentru a-l discredita, la campania difuzat` cu maxim` eficien]` de
oficinele Uniunii Sovietice în Occident, dar în mod sigur era pe deplin con[tient
de scandalul ce avea s` urmeze public`rii relat`rii sale de c`l`torie. Fa]` de