Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Temelia
Pe prea pu]in m` sprijin,
Prea moale temelia,
E piatra ca o ap`,
E abur poezia,
Pe stâlpii de cuvinte
Nimic nu se ridic`,
Nici cuibul de speran]`,
Nici aripa de fric`,
Din vorbele de goluri
Nu pot s` ]es ve[minte,
Nici patimilor oarbe,
Nici gândurilor sfinte,
Pe ro]ile împinse
Cu mâinile-amândou`
Nu pot s` duc nici vântul,
Nici sufletul de rou`,
Iar sub picior, p`mântul
E frunz` mi[c`toare
ßi soarele, departe,
E ochiul care doare;
Cer[esc o temelie
Prin veacul de ruine;
Poate-o g`sesc în ierburi,
Poate-o g`sesc în tine
R`mâi acolo
Icoane mai frumoase decât r`sar
în vis,
Vei fi mereu cu mine când cerul e
deschis
ßi semnele de tain` încep s` se
în[ire;
Nu vreau c`tre-nserare lumina
s`-]i apun`,
Aici lâng` câmpia cu trupul androgin,
Speran]a se m`soar` [i timpul e
pu]in;
R`mâi acolo-n ]ara cu dealurile-n lun`
C`tre himera mea
Pân`-n amiaz`, pân` spre sear`,
Mai e o vale, mai e o scar`,
Pân` la cap`t, pân` în noapte,
Mai e o coast` de spice coapte,
Iar pân`-n ceasul din zorii reci,
Mai e o moarte prin care treci;
Apuc` drumul [i du-te-n sus,
Pân`-ntr-o toamn` c`tre apus
ßi dac` drumul mai duce drept
ßi dac` gândul mai ]ine piept,
A[teapt` vremea de dup` frig,
S` creasc` iarba [i s` te strig,
S` vii în soare ca-n ziua-ntâi;
Dac` e var`, poate r`mâi!
EX PONTO NR.3, 2009
8
De [tii cum trece vorba [i gândul
cum r`sun`,
Când e[ti numai cu tine [i
preajma n-are chip,
Decât s` la[i o urm` fugar` pe
nisip,
R`mâi acolo-n ]ara cu dealurile-n
lun`;
Eu voi veghea statornic, v`zând
cum ne desparte
O pulbere curat` de aur [i de
vânt,
În care nu e nimeni, în care parc`
sunt,
Învins de-o am`gire, plângând c`
e[ti departe;
ßi voi croi din raze [i stropi de
amintire
Bunavestire
Pe unde-ai fost e noapte deas`-n
urm`
ßi mun]i de nori coboar` înainte,
Pân` poteca timpului se curm`
ßi semnul t`u de tain` se dezminte;
Tu dai luminii chipul strâns în tine,
L`sându-l libert`]ii, din iubire,
Ca umbrele, c`r`rile str`ine
Încep în fa]a ta s` se de[ire;
ßi te dezlegi de vorbe dintr-odat`,
Chemând t`cerea veche s` te-ajung`
ßi vânt de-nsingurare s` te bat`
C`tre robia gândurilor, lung`;
Bunavestire umple clipa crud`,
Din iarb`-n iarb`, lumilor pl`mad`,