Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

19.11.2014 Views

cez` era cultura de adop]ie, iar moa[a na[terii sale în cadrul literelor franceze era impersonat` de Romain Rolland care, nu întâmpl`tor, este printre primii c`ruia îi adreseaz` îngrijor`rile [i ezit`rile sale dup` întoarcerea din U.R.S.S. cu privire la publicarea c`r]ii [i exprimarea adev`rului. ßi cum s-ar explica altfel enorma sa dezam`gire dup` vizita în U.R.S.S. dac` n-ar fi creditat m`car temporar fabulosul proiectului sovietic? Nu este desigur unicul în[elat, dar pare s` fie cel care a investit afectiv cel mai mult. În ce prive[te profilul de erou hamletian pe care i-l confec]ioneaz` Mircea Iorgulescu, lipse[te integralit`]ii lui tocmai caracterul ezitant al acestui erou. Istrati este însufle]it de un activism idealizant, dar nu lipsit de eficien]`, care-l pune mereu în conflict cu lumea [i în special cu societatea româneasc`, iar medita]iile sale dureroase nu-l proiecteaz` niciodat` definitiv într-un limb al reflexivit`]ii pure [i distante. Istrati nu se limiteaz` la discurs, este un activist care se duce acolo unde se afl` revolta, nu rateaz` evenimente ca diversiunea de la Tatar-Bunar din 1924 [i nici greva de la Lupeni din 1929, pentru care scrie numeroase reportaje. Chiar [i când nu mai ader` la nimic, Istrati r`mâne fidel cauzei, (Adev`rul, Binele etc., cauza proletariatului, a celor învin[i, printre care se socote[te [i el) o cauz` pe care o crediteaz` acum numai cu propria sa fidelitate, cu propriul s`u sacrificiu. Chiar dac` hamletizeaz` pe alocuri, Istrati r`mâne consecvent acestui activism revolu]ionar luat pe cont propriu. Este aici pe lâng` dezam`gire poate [i un orgoliu care-l apropie de personajul shakespearian, acela de a fi singur împotriva tuturor sau mai precis a unei adversit`]i gigantice, lumea ca ansamblu alc`tuit` din la[itate, ignoran]` [i josnicie, o lume prost creat` de un Demiurg r`u. Acest fapt este ilustrat din plin prin pozi]ia singular` prin vehemen]a ei când public`, în 1929, la întoarcerea din U.R.S.S., 16 luni în U.R.S.S, cartea care îi va face ]`nd`ri „cariera” revolu]ionar`. S-a impus subtitlul întregului ciclu, Spovedanie pentru învin[i, care era într-adev`r mai de efect. Opozi]ia cauzei la care ader` [i a adversarului ireconciliabil apar îns` [i în Pagini de carnet intim. Pu]in dup` acesta, am asistat la câteva întruniri socialiste [i am în]eles c` socialismul cuprinde în sânul lui toate virtu]ile pe care în zadar le c`ut`m în faptele servitorilor lui Dumnezeu: dreptate, bun`tate, cinste, cump`tare, cultul frumosului [i, mai presus de orice, o adev`rat` înfr`]ire cu cel învins de via]`. Iat` care avea s` fie, de-acum încolo, noua mea religie, singurul meu Dumnezeu: n`zuin]a spre dezrobire a omului îngenuncheat de om. ßi deodat` m-a lovit un orgoliu nem`surat: m` sim]eam chemat s` fiu un apostol al acestei religii, poate chiar un martir, ca acel muncitor ucis în b`taie. (…) M-am încredin]at c` omenirea e o gloat` lipsit` de calitate, un rezervor uman din care nu apare la suprafa]` [i nu se impune decât geniul r`u: asupritorul. Geniul bun, gânditorul generos, e ve[nic învins [i nu-l sus]in nici chiar acei c`rora el le închin` via]a. La etatea de dou`zeci de ani eram complet format în chipul acesta. Lumea socialist` îns`[i, pe care o cuno[team din ce în ce mai bine, îmi dovedea c` nu to]i cei care reclam` dreptate sunt capabili s` fie drep]i. Chiar [i acolo, numai o mic` elit` sim]ea [i gândea ca mine. Cât despre cultul frumosului, care era o alt` latur` a dezrobirii, nu ajungeau pân` la el decât prea pu]ine individualit`]i. Imensa majoritate îl caricaturiza. 4 Profilul istratian este mai degrab` prometeic, un sacrificiu care se reia prin tortur` perpetu`, prin pedepsirea gestului eliberator în toate ipostazele sale la nesfâr[it. Gestul cuprinde în sine [i o conota]ie cultural-apostolic`. ßi pentru EX PONTO NR.3, 2009 81

EX PONTO NR.3, 2009 82 c` trebuia s` poarte un nume, Istrati alege socialismul drept cauz` nobil`, - a[a cum mai târziu avea s` aleag` varianta radical` a acestuia, bol[evismul - a[a cum o define[te într-un mod care o separ` în absolut de toate avatariile sale malefice, distorsionate. Acest fragment prezint` interes [i pentru faptul c` el define[te propensiunea mesianic` a scriitorului, o asumare a rolului, a misiunii, o încredin]are. Panait Istrati este un scriitor misionar asemeni primilor c`l`tori francezi, c`l`tori-pelerini, profesând o mistic` a libert`]ii, de aceea orice alt gest onorabil confruntat cu radicalismul gestului s`u poate p`rea excesiv diminuat. E[ecul este înscris în datele acestei întreprinderi eroice, titulatura de înfrânt constituie nu doar o anatem`, ci [i un titlu de glorie pentru o victorie repurtat` nu asupra celorlal]i cât asupra lui însu[i, a celui care-[i respect` dezideratele prin a le afirma [i a le profesa cu stoicism, pân` la cap`t. Sensul relat`rii sale de c`l`torie în U.R.S.S. este [i unul redemp]ionist [i legitimant, aceast` c`l`torie ini]iatic` constituie piatra de încercare pentru Panait Istrati, ceea ce confer` rolului [i destinului s`u adev`rata dimensiune tragic`, enun]at` în acest fragment: separarea de clasa lui, pentru a-i sus]ine în continuare interesele. Ceea ce nu reprezint` nicidecum o demisie, ci un sacrificiu, de aici [i rolul apostolic, mesianic pe care-l joac`, pe filiera unei sensibilit`]i cre[tine. Înclin s` cred c` Panait Istrati, a[a cum arat` [i acest fragment, este la cap`tul vie]ii deplin con[tient de acest rol simbolic, de misiunea sa. Pierderea succesiv` a iluziilor ar fi trebuit s` duc` la o retragere din lume, ori Istrati nu se retrage, ci este izolat, devine unul dintre „învin[ii” pe care-i evoc`. „Divor]ul de lume se pl`te[te, diferen]ierea este sanc]ionat` prompt. Citind, apoi scriind, Istrati nu câ[tig` o iluzie; de fapt, le pierde, una câte una, pe toate – iluzia familial`, iluzia social`, iluzia politic` [i, mai târziu, iluzia artei.” 5 A fi izolat, pus la stâlpul infamiei în acest fel nu reprezint` cumva o elec]iune superioar`? Panait Istrati apar]ine fazei idealiste a devenirii mi[c`rii socialiste, socialismul romantic, ipostaz` pe care o va exalta în tipologia pe care o face activi[tilor-revolu]ionari [i care se perimeaz` pe m`sur` ce masele sunt din ce în ce mai bine controlate [i elanul lor este dirijat, iar poten]ialul revolu]ionar îmblânzit. Rela]ia cu Racovski este edificatoare în acest sens, acuza de sentimentalism într-unul din discursurile sale îl vizeaz` nu numai pe Istrati, ci [i o întreag` direc]ie pe care revolu]ionarul de profesie [i nu cel de voca]ie, precum Istrati, o vede epuizat`, ineficient`. În calitatea sa de om revoltat, Istrati se apropie mai degrab` de spiritul primilor revolu]ionari cu o doz` de anarhism [i utopism [i privilegiind pe lâng` ac]iunea direct` [i lectura, dezbaterea, pe când noua dimensiune a socialismului era propaganda, mai eficient` [i în acela[i timp mai pu]in preocupat` de educa]ia spiritului, cât de eficien]a mesajului lapidar, de exercitarea controlului [i a puterii. Aceast` prim` separare în temeiul priorit`]ilor revolu]ionare se face cunoscut` [i prin vocile unor antistalini[ti precum Victor Serge (Victor Lvovich Kibalcici), ini]ial activistanarhist apoi bol[evic sau Boris Souvarine (Boris Konstantinovici Lifschitz), activist francez al Kominternului ale c`ror c`r]i, Soviets 1929 [i La Russie nue, apar pentru siguran]a autorilor lor sub semn`tura lui Panait Istrati. Scriitorul accepta s` fie gazda scrierilor celor doi tro]ki[ti [i pentru afinitatea pe care o au demersurile lor iconoclaste. Acela[i motiv a f`cut ca revolu]ia din 1905 s` fie considerat` drept adev`rata revolu]ie e[uat` [i nu cea bol[evic` din 1917. La prima se raliaz` o mare parte din intelectualii valoro[i, cea de-a doua are un caracter mai degrab` similar unei lovituri de stat, cu aportul unor activi[ti, a unor executan]i fideli, un Aktion Grup. De altfel, Istrati se declar` împotriva

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

82<br />

c` trebuia s` poarte un nume, Istrati alege socialismul drept cauz` nobil`, -<br />

a[a cum mai târziu avea s` aleag` varianta radical` a acestuia, bol[evismul<br />

- a[a cum o define[te într-un mod care o separ` în absolut de toate avatariile<br />

sale malefice, distorsionate. Acest fragment prezint` interes [i pentru faptul<br />

c` el define[te propensiunea mesianic` a scriitorului, o asumare a rolului, a<br />

misiunii, o încredin]are. Panait Istrati este un scriitor misionar asemeni primilor<br />

c`l`tori francezi, c`l`tori-pelerini, profesând o mistic` a libert`]ii, de aceea<br />

orice alt gest onorabil confruntat cu radicalismul gestului s`u poate p`rea<br />

excesiv diminuat. E[ecul este înscris în datele acestei întreprinderi eroice,<br />

titulatura de înfrânt constituie nu doar o anatem`, ci [i un titlu de glorie pentru<br />

o victorie repurtat` nu asupra celorlal]i cât asupra lui însu[i, a celui care-[i<br />

respect` dezideratele prin a le afirma [i a le profesa cu stoicism, pân` la cap`t.<br />

Sensul relat`rii sale de c`l`torie în U.R.S.S. este [i unul redemp]ionist<br />

[i legitimant, aceast` c`l`torie ini]iatic` constituie piatra de încercare pentru<br />

Panait Istrati, ceea ce confer` rolului [i destinului s`u adev`rata dimensiune<br />

tragic`, enun]at` în acest fragment: separarea de clasa lui, pentru a-i sus]ine<br />

în continuare interesele. Ceea ce nu reprezint` nicidecum o demisie, ci un<br />

sacrificiu, de aici [i rolul apostolic, mesianic pe care-l joac`, pe filiera unei<br />

sensibilit`]i cre[tine. Înclin s` cred c` Panait Istrati, a[a cum arat` [i acest<br />

fragment, este la cap`tul vie]ii deplin con[tient de acest rol simbolic, de misiunea<br />

sa. Pierderea succesiv` a iluziilor ar fi trebuit s` duc` la o retragere<br />

din lume, ori Istrati nu se retrage, ci este izolat, devine unul dintre „învin[ii”<br />

pe care-i evoc`. „Divor]ul de lume se pl`te[te, diferen]ierea este sanc]ionat`<br />

prompt. Citind, apoi scriind, Istrati nu câ[tig` o iluzie; de fapt, le pierde, una<br />

câte una, pe toate – iluzia familial`, iluzia social`, iluzia politic` [i, mai târziu,<br />

iluzia artei.” 5 A fi izolat, pus la stâlpul infamiei în acest fel nu reprezint` cumva<br />

o elec]iune superioar`?<br />

Panait Istrati apar]ine fazei idealiste a devenirii mi[c`rii socialiste, socialismul<br />

romantic, ipostaz` pe care o va exalta în tipologia pe care o face<br />

activi[tilor-revolu]ionari [i care se perimeaz` pe m`sur` ce masele sunt din<br />

ce în ce mai bine controlate [i el<strong>anul</strong> lor este dirijat, iar poten]ialul revolu]ionar<br />

îmblânzit. Rela]ia cu Racovski este edificatoare în acest sens, acuza de<br />

sentimentalism într-unul din discursurile sale îl vizeaz` nu numai pe Istrati, ci<br />

[i o întreag` direc]ie pe care revolu]ionarul de profesie [i nu cel de voca]ie,<br />

precum Istrati, o vede epuizat`, ineficient`. În calitatea sa de om revoltat,<br />

Istrati se apropie mai degrab` de spiritul primilor revolu]ionari cu o doz`<br />

de anarhism [i utopism [i privilegiind pe lâng` ac]iunea direct` [i lectura,<br />

dezbaterea, pe când noua dimensiune a socialismului era propaganda, mai<br />

eficient` [i în acela[i timp mai pu]in preocupat` de educa]ia spiritului, cât de<br />

eficien]a mesajului lapidar, de exercitarea controlului [i a puterii. Aceast` prim`<br />

separare în temeiul priorit`]ilor revolu]ionare se face cunoscut` [i prin vocile<br />

unor antistalini[ti precum Victor Serge (Victor Lvovich Kibalcici), ini]ial activistanarhist<br />

apoi bol[evic sau Boris Souvarine (Boris Konstantinovici Lifschitz),<br />

activist francez al Kominternului ale c`ror c`r]i, Soviets 1929 [i La Russie nue,<br />

apar pentru siguran]a autorilor lor sub semn`tura lui Panait Istrati. Scriitorul<br />

accepta s` fie gazda scrierilor celor doi tro]ki[ti [i pentru afinitatea pe care o<br />

au demersurile lor iconoclaste. Acela[i motiv a f`cut ca revolu]ia din 1905 s`<br />

fie considerat` drept adev`rata revolu]ie e[uat` [i nu cea bol[evic` din 1917.<br />

La prima se raliaz` o mare parte din intelectualii valoro[i, cea de-a doua are<br />

un caracter mai degrab` similar unei lovituri de stat, cu aportul unor activi[ti,<br />

a unor executan]i fideli, un Aktion Grup. De altfel, Istrati se declar` împotriva

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!