Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC
Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC
cez` era cultura de adop]ie, iar moa[a na[terii sale în cadrul literelor franceze era impersonat` de Romain Rolland care, nu întâmpl`tor, este printre primii c`ruia îi adreseaz` îngrijor`rile [i ezit`rile sale dup` întoarcerea din U.R.S.S. cu privire la publicarea c`r]ii [i exprimarea adev`rului. ßi cum s-ar explica altfel enorma sa dezam`gire dup` vizita în U.R.S.S. dac` n-ar fi creditat m`car temporar fabulosul proiectului sovietic? Nu este desigur unicul în[elat, dar pare s` fie cel care a investit afectiv cel mai mult. În ce prive[te profilul de erou hamletian pe care i-l confec]ioneaz` Mircea Iorgulescu, lipse[te integralit`]ii lui tocmai caracterul ezitant al acestui erou. Istrati este însufle]it de un activism idealizant, dar nu lipsit de eficien]`, care-l pune mereu în conflict cu lumea [i în special cu societatea româneasc`, iar medita]iile sale dureroase nu-l proiecteaz` niciodat` definitiv într-un limb al reflexivit`]ii pure [i distante. Istrati nu se limiteaz` la discurs, este un activist care se duce acolo unde se afl` revolta, nu rateaz` evenimente ca diversiunea de la Tatar-Bunar din 1924 [i nici greva de la Lupeni din 1929, pentru care scrie numeroase reportaje. Chiar [i când nu mai ader` la nimic, Istrati r`mâne fidel cauzei, (Adev`rul, Binele etc., cauza proletariatului, a celor învin[i, printre care se socote[te [i el) o cauz` pe care o crediteaz` acum numai cu propria sa fidelitate, cu propriul s`u sacrificiu. Chiar dac` hamletizeaz` pe alocuri, Istrati r`mâne consecvent acestui activism revolu]ionar luat pe cont propriu. Este aici pe lâng` dezam`gire poate [i un orgoliu care-l apropie de personajul shakespearian, acela de a fi singur împotriva tuturor sau mai precis a unei adversit`]i gigantice, lumea ca ansamblu alc`tuit` din la[itate, ignoran]` [i josnicie, o lume prost creat` de un Demiurg r`u. Acest fapt este ilustrat din plin prin pozi]ia singular` prin vehemen]a ei când public`, în 1929, la întoarcerea din U.R.S.S., 16 luni în U.R.S.S, cartea care îi va face ]`nd`ri „cariera” revolu]ionar`. S-a impus subtitlul întregului ciclu, Spovedanie pentru învin[i, care era într-adev`r mai de efect. Opozi]ia cauzei la care ader` [i a adversarului ireconciliabil apar îns` [i în Pagini de carnet intim. Pu]in dup` acesta, am asistat la câteva întruniri socialiste [i am în]eles c` socialismul cuprinde în sânul lui toate virtu]ile pe care în zadar le c`ut`m în faptele servitorilor lui Dumnezeu: dreptate, bun`tate, cinste, cump`tare, cultul frumosului [i, mai presus de orice, o adev`rat` înfr`]ire cu cel învins de via]`. Iat` care avea s` fie, de-acum încolo, noua mea religie, singurul meu Dumnezeu: n`zuin]a spre dezrobire a omului îngenuncheat de om. ßi deodat` m-a lovit un orgoliu nem`surat: m` sim]eam chemat s` fiu un apostol al acestei religii, poate chiar un martir, ca acel muncitor ucis în b`taie. (…) M-am încredin]at c` omenirea e o gloat` lipsit` de calitate, un rezervor uman din care nu apare la suprafa]` [i nu se impune decât geniul r`u: asupritorul. Geniul bun, gânditorul generos, e ve[nic învins [i nu-l sus]in nici chiar acei c`rora el le închin` via]a. La etatea de dou`zeci de ani eram complet format în chipul acesta. Lumea socialist` îns`[i, pe care o cuno[team din ce în ce mai bine, îmi dovedea c` nu to]i cei care reclam` dreptate sunt capabili s` fie drep]i. Chiar [i acolo, numai o mic` elit` sim]ea [i gândea ca mine. Cât despre cultul frumosului, care era o alt` latur` a dezrobirii, nu ajungeau pân` la el decât prea pu]ine individualit`]i. Imensa majoritate îl caricaturiza. 4 Profilul istratian este mai degrab` prometeic, un sacrificiu care se reia prin tortur` perpetu`, prin pedepsirea gestului eliberator în toate ipostazele sale la nesfâr[it. Gestul cuprinde în sine [i o conota]ie cultural-apostolic`. ßi pentru EX PONTO NR.3, 2009 81
EX PONTO NR.3, 2009 82 c` trebuia s` poarte un nume, Istrati alege socialismul drept cauz` nobil`, - a[a cum mai târziu avea s` aleag` varianta radical` a acestuia, bol[evismul - a[a cum o define[te într-un mod care o separ` în absolut de toate avatariile sale malefice, distorsionate. Acest fragment prezint` interes [i pentru faptul c` el define[te propensiunea mesianic` a scriitorului, o asumare a rolului, a misiunii, o încredin]are. Panait Istrati este un scriitor misionar asemeni primilor c`l`tori francezi, c`l`tori-pelerini, profesând o mistic` a libert`]ii, de aceea orice alt gest onorabil confruntat cu radicalismul gestului s`u poate p`rea excesiv diminuat. E[ecul este înscris în datele acestei întreprinderi eroice, titulatura de înfrânt constituie nu doar o anatem`, ci [i un titlu de glorie pentru o victorie repurtat` nu asupra celorlal]i cât asupra lui însu[i, a celui care-[i respect` dezideratele prin a le afirma [i a le profesa cu stoicism, pân` la cap`t. Sensul relat`rii sale de c`l`torie în U.R.S.S. este [i unul redemp]ionist [i legitimant, aceast` c`l`torie ini]iatic` constituie piatra de încercare pentru Panait Istrati, ceea ce confer` rolului [i destinului s`u adev`rata dimensiune tragic`, enun]at` în acest fragment: separarea de clasa lui, pentru a-i sus]ine în continuare interesele. Ceea ce nu reprezint` nicidecum o demisie, ci un sacrificiu, de aici [i rolul apostolic, mesianic pe care-l joac`, pe filiera unei sensibilit`]i cre[tine. Înclin s` cred c` Panait Istrati, a[a cum arat` [i acest fragment, este la cap`tul vie]ii deplin con[tient de acest rol simbolic, de misiunea sa. Pierderea succesiv` a iluziilor ar fi trebuit s` duc` la o retragere din lume, ori Istrati nu se retrage, ci este izolat, devine unul dintre „învin[ii” pe care-i evoc`. „Divor]ul de lume se pl`te[te, diferen]ierea este sanc]ionat` prompt. Citind, apoi scriind, Istrati nu câ[tig` o iluzie; de fapt, le pierde, una câte una, pe toate – iluzia familial`, iluzia social`, iluzia politic` [i, mai târziu, iluzia artei.” 5 A fi izolat, pus la stâlpul infamiei în acest fel nu reprezint` cumva o elec]iune superioar`? Panait Istrati apar]ine fazei idealiste a devenirii mi[c`rii socialiste, socialismul romantic, ipostaz` pe care o va exalta în tipologia pe care o face activi[tilor-revolu]ionari [i care se perimeaz` pe m`sur` ce masele sunt din ce în ce mai bine controlate [i elanul lor este dirijat, iar poten]ialul revolu]ionar îmblânzit. Rela]ia cu Racovski este edificatoare în acest sens, acuza de sentimentalism într-unul din discursurile sale îl vizeaz` nu numai pe Istrati, ci [i o întreag` direc]ie pe care revolu]ionarul de profesie [i nu cel de voca]ie, precum Istrati, o vede epuizat`, ineficient`. În calitatea sa de om revoltat, Istrati se apropie mai degrab` de spiritul primilor revolu]ionari cu o doz` de anarhism [i utopism [i privilegiind pe lâng` ac]iunea direct` [i lectura, dezbaterea, pe când noua dimensiune a socialismului era propaganda, mai eficient` [i în acela[i timp mai pu]in preocupat` de educa]ia spiritului, cât de eficien]a mesajului lapidar, de exercitarea controlului [i a puterii. Aceast` prim` separare în temeiul priorit`]ilor revolu]ionare se face cunoscut` [i prin vocile unor antistalini[ti precum Victor Serge (Victor Lvovich Kibalcici), ini]ial activistanarhist apoi bol[evic sau Boris Souvarine (Boris Konstantinovici Lifschitz), activist francez al Kominternului ale c`ror c`r]i, Soviets 1929 [i La Russie nue, apar pentru siguran]a autorilor lor sub semn`tura lui Panait Istrati. Scriitorul accepta s` fie gazda scrierilor celor doi tro]ki[ti [i pentru afinitatea pe care o au demersurile lor iconoclaste. Acela[i motiv a f`cut ca revolu]ia din 1905 s` fie considerat` drept adev`rata revolu]ie e[uat` [i nu cea bol[evic` din 1917. La prima se raliaz` o mare parte din intelectualii valoro[i, cea de-a doua are un caracter mai degrab` similar unei lovituri de stat, cu aportul unor activi[ti, a unor executan]i fideli, un Aktion Grup. De altfel, Istrati se declar` împotriva
- Page 37 and 38: EX PONTO NR.3, 2009 36 Sinon, au fa
- Page 39 and 40: traduceri din literatura universal`
- Page 41 and 42: mai pu]in în bezn` priveli[tea col
- Page 43 and 44: (Galateea îngerilor) EX PONTO NR.3
- Page 45 and 46: oar`. Ea era a doua oar` [i a doua
- Page 47 and 48: Seara din nou în Trastevere, în m
- Page 49 and 50: Tiziano Scarpa Tiziano Scarpa (n. V
- Page 51 and 52: în fiecare clip`? Commedia dell’
- Page 53 and 54: Constantin Grigoruţă - Farul geno
- Page 55 and 56: Constantin Grigoruţă - Piaţa Ovi
- Page 57 and 58: Constantin Grigoruţă - Pe plajă
- Page 59 and 60: EX PONTO NR.3, 2009 52 ea în confi
- Page 61 and 62: Grafica, având în prim plan Penin
- Page 63 and 64: imun` la lovituri de stat. Erau tim
- Page 65 and 66: la Întâlnirile Na]ionale organiza
- Page 67 and 68: Leo Butnaru: „...literatura din B
- Page 69 and 70: pe cea a tinerilor autori, „Clipa
- Page 71 and 72: - Probabil, a]i re]inut: m` interes
- Page 73 and 74: pontice ßTEFAN CUCU Ovidius [i Emi
- Page 75 and 76: Aucupibus noti frutices, qui sustin
- Page 77 and 78: suprarealismul DORIS MIRONESCU Max
- Page 79 and 80: EX PONTO NR.3, 2009 72 Din august 1
- Page 81 and 82: EX PONTO NR.3, 2009 74 prozator des
- Page 83 and 84: EX PONTO NR.3, 2009 76 stare s`-i d
- Page 85 and 86: În acela[i timp, obligat s` con[ti
- Page 87: EX PONTO NR.3, 2009 80 la ini]ierea
- Page 91 and 92: EX PONTO NR.3, 2009 84 cât mai mul
- Page 93 and 94: EX PONTO NR.3, 2009 86 de la Crucia
- Page 95 and 96: EX PONTO NR.3, 2009 88 rolul arivis
- Page 97 and 98: EX PONTO NR.3, 2009 90 c` atitudine
- Page 99 and 100: «Depinde… Dac` prive[ti lucruril
- Page 101 and 102: EX PONTO NR.3, 2009 94 albe din Bal
- Page 103 and 104: literatura interbelic`. eseu CLARIS
- Page 105 and 106: m`rcile minimale ale asem`n`rii, pe
- Page 107 and 108: EX PONTO NR.3, 2009 100 mentul în
- Page 109 and 110: considerare în primul rând acest
- Page 111 and 112: EX PONTO NR.3, 2009 104 se preteaz`
- Page 113 and 114: EX PONTO NR.3, 2009 106 În sfâr[i
- Page 115 and 116: EX PONTO NR.3, 2009 108 turalist [i
- Page 117 and 118: EX PONTO NR.3, 2009 110 Co[marul pe
- Page 119 and 120: Condamnându-l pe Lerian, personaju
- Page 121 and 122: eflect` arhitectura unui univers fi
- Page 123 and 124: cronica literar` NICOLAE ROTUND Pre
- Page 125 and 126: EX PONTO NR.3, 2009 118 Ref`când i
- Page 127 and 128: EX PONTO NR.3, 2009 120 El însu[i
- Page 129 and 130: comentarii ANGELO MITCHIEVICI Manua
- Page 131 and 132: EX PONTO NR.3, 2009 124 relev` proi
- Page 133 and 134: EX PONTO NR.3, 2009 126 pân` [i de
- Page 135 and 136: interpret`ri LUCIAN COSNEANU çntre
- Page 137 and 138: EX PONTO NR.3, 2009 130 comunic`rii
EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />
82<br />
c` trebuia s` poarte un nume, Istrati alege socialismul drept cauz` nobil`, -<br />
a[a cum mai târziu avea s` aleag` varianta radical` a acestuia, bol[evismul<br />
- a[a cum o define[te într-un mod care o separ` în absolut de toate avatariile<br />
sale malefice, distorsionate. Acest fragment prezint` interes [i pentru faptul<br />
c` el define[te propensiunea mesianic` a scriitorului, o asumare a rolului, a<br />
misiunii, o încredin]are. Panait Istrati este un scriitor misionar asemeni primilor<br />
c`l`tori francezi, c`l`tori-pelerini, profesând o mistic` a libert`]ii, de aceea<br />
orice alt gest onorabil confruntat cu radicalismul gestului s`u poate p`rea<br />
excesiv diminuat. E[ecul este înscris în datele acestei întreprinderi eroice,<br />
titulatura de înfrânt constituie nu doar o anatem`, ci [i un titlu de glorie pentru<br />
o victorie repurtat` nu asupra celorlal]i cât asupra lui însu[i, a celui care-[i<br />
respect` dezideratele prin a le afirma [i a le profesa cu stoicism, pân` la cap`t.<br />
Sensul relat`rii sale de c`l`torie în U.R.S.S. este [i unul redemp]ionist<br />
[i legitimant, aceast` c`l`torie ini]iatic` constituie piatra de încercare pentru<br />
Panait Istrati, ceea ce confer` rolului [i destinului s`u adev`rata dimensiune<br />
tragic`, enun]at` în acest fragment: separarea de clasa lui, pentru a-i sus]ine<br />
în continuare interesele. Ceea ce nu reprezint` nicidecum o demisie, ci un<br />
sacrificiu, de aici [i rolul apostolic, mesianic pe care-l joac`, pe filiera unei<br />
sensibilit`]i cre[tine. Înclin s` cred c` Panait Istrati, a[a cum arat` [i acest<br />
fragment, este la cap`tul vie]ii deplin con[tient de acest rol simbolic, de misiunea<br />
sa. Pierderea succesiv` a iluziilor ar fi trebuit s` duc` la o retragere<br />
din lume, ori Istrati nu se retrage, ci este izolat, devine unul dintre „învin[ii”<br />
pe care-i evoc`. „Divor]ul de lume se pl`te[te, diferen]ierea este sanc]ionat`<br />
prompt. Citind, apoi scriind, Istrati nu câ[tig` o iluzie; de fapt, le pierde, una<br />
câte una, pe toate – iluzia familial`, iluzia social`, iluzia politic` [i, mai târziu,<br />
iluzia artei.” 5 A fi izolat, pus la stâlpul infamiei în acest fel nu reprezint` cumva<br />
o elec]iune superioar`?<br />
Panait Istrati apar]ine fazei idealiste a devenirii mi[c`rii socialiste, socialismul<br />
romantic, ipostaz` pe care o va exalta în tipologia pe care o face<br />
activi[tilor-revolu]ionari [i care se perimeaz` pe m`sur` ce masele sunt din<br />
ce în ce mai bine controlate [i el<strong>anul</strong> lor este dirijat, iar poten]ialul revolu]ionar<br />
îmblânzit. Rela]ia cu Racovski este edificatoare în acest sens, acuza de<br />
sentimentalism într-unul din discursurile sale îl vizeaz` nu numai pe Istrati, ci<br />
[i o întreag` direc]ie pe care revolu]ionarul de profesie [i nu cel de voca]ie,<br />
precum Istrati, o vede epuizat`, ineficient`. În calitatea sa de om revoltat,<br />
Istrati se apropie mai degrab` de spiritul primilor revolu]ionari cu o doz`<br />
de anarhism [i utopism [i privilegiind pe lâng` ac]iunea direct` [i lectura,<br />
dezbaterea, pe când noua dimensiune a socialismului era propaganda, mai<br />
eficient` [i în acela[i timp mai pu]in preocupat` de educa]ia spiritului, cât de<br />
eficien]a mesajului lapidar, de exercitarea controlului [i a puterii. Aceast` prim`<br />
separare în temeiul priorit`]ilor revolu]ionare se face cunoscut` [i prin vocile<br />
unor antistalini[ti precum Victor Serge (Victor Lvovich Kibalcici), ini]ial activistanarhist<br />
apoi bol[evic sau Boris Souvarine (Boris Konstantinovici Lifschitz),<br />
activist francez al Kominternului ale c`ror c`r]i, Soviets 1929 [i La Russie nue,<br />
apar pentru siguran]a autorilor lor sub semn`tura lui Panait Istrati. Scriitorul<br />
accepta s` fie gazda scrierilor celor doi tro]ki[ti [i pentru afinitatea pe care o<br />
au demersurile lor iconoclaste. Acela[i motiv a f`cut ca revolu]ia din 1905 s`<br />
fie considerat` drept adev`rata revolu]ie e[uat` [i nu cea bol[evic` din 1917.<br />
La prima se raliaz` o mare parte din intelectualii valoro[i, cea de-a doua are<br />
un caracter mai degrab` similar unei lovituri de stat, cu aportul unor activi[ti,<br />
a unor executan]i fideli, un Aktion Grup. De altfel, Istrati se declar` împotriva