Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

cez` era cultura de adop]ie, iar moa[a na[terii sale în cadrul literelor franceze
era impersonat` de Romain Rolland care, nu întâmpl`tor, este printre primii
c`ruia îi adreseaz` îngrijor`rile [i ezit`rile sale dup` întoarcerea din U.R.S.S.
cu privire la publicarea c`r]ii [i exprimarea adev`rului.
ßi cum s-ar explica altfel enorma sa dezam`gire dup` vizita în U.R.S.S.
dac` n-ar fi creditat m`car temporar fabulosul proiectului sovietic? Nu este
desigur unicul în[elat, dar pare s` fie cel care a investit afectiv cel mai mult.
În ce prive[te profilul de erou hamletian pe care i-l confec]ioneaz` Mircea
Iorgulescu, lipse[te integralit`]ii lui tocmai caracterul ezitant al acestui erou.
Istrati este însufle]it de un activism idealizant, dar nu lipsit de eficien]`, care-l
pune mereu în conflict cu lumea [i în special cu societatea româneasc`, iar
medita]iile sale dureroase nu-l proiecteaz` niciodat` definitiv într-un limb al
reflexivit`]ii pure [i distante. Istrati nu se limiteaz` la discurs, este un activist
care se duce acolo unde se afl` revolta, nu rateaz` evenimente ca diversiunea
de la Tatar-Bunar din 1924 [i nici greva de la Lupeni din 1929, pentru care
scrie numeroase reportaje. Chiar [i când nu mai ader` la nimic, Istrati r`mâne
fidel cauzei, (Adev`rul, Binele etc., cauza proletariatului, a celor învin[i,
printre care se socote[te [i el) o cauz` pe care o crediteaz` acum numai cu
propria sa fidelitate, cu propriul s`u sacrificiu. Chiar dac` hamletizeaz` pe
alocuri, Istrati r`mâne consecvent acestui activism revolu]ionar luat pe cont
propriu. Este aici pe lâng` dezam`gire poate [i un orgoliu care-l apropie
de personajul shakespearian, acela de a fi singur împotriva tuturor sau mai
precis a unei adversit`]i gigantice, lumea ca ansamblu alc`tuit` din la[itate,
ignoran]` [i josnicie, o lume prost creat` de un Demiurg r`u. Acest fapt este
ilustrat din plin prin pozi]ia singular` prin vehemen]a ei când public`, în 1929,
la întoarcerea din U.R.S.S., 16 luni în U.R.S.S, cartea care îi va face ]`nd`ri
„cariera” revolu]ionar`. S-a impus subtitlul întregului ciclu, Spovedanie pentru
învin[i, care era într-adev`r mai de efect. Opozi]ia cauzei la care ader` [i a
adversarului ireconciliabil apar îns` [i în Pagini de carnet intim.
Pu]in dup` acesta, am asistat la câteva întruniri socialiste [i am în]eles c`
socialismul cuprinde în sânul lui toate virtu]ile pe care în zadar le c`ut`m în faptele
servitorilor lui Dumnezeu: dreptate, bun`tate, cinste, cump`tare, cultul frumosului
[i, mai presus de orice, o adev`rat` înfr`]ire cu cel învins de via]`.
Iat` care avea s` fie, de-acum încolo, noua mea religie, singurul meu Dumnezeu:
n`zuin]a spre dezrobire a omului îngenuncheat de om.
ßi deodat` m-a lovit un orgoliu nem`surat: m` sim]eam chemat s` fiu un
apostol al acestei religii, poate chiar un martir, ca acel muncitor ucis în b`taie. (…)
M-am încredin]at c` omenirea e o gloat` lipsit` de calitate, un rezervor uman din
care nu apare la suprafa]` [i nu se impune decât geniul r`u: asupritorul. Geniul
bun, gânditorul generos, e ve[nic învins [i nu-l sus]in nici chiar acei c`rora el le
închin` via]a.
La etatea de dou`zeci de ani eram complet format în chipul acesta. Lumea
socialist` îns`[i, pe care o cuno[team din ce în ce mai bine, îmi dovedea c` nu
to]i cei care reclam` dreptate sunt capabili s` fie drep]i. Chiar [i acolo, numai o
mic` elit` sim]ea [i gândea ca mine. Cât despre cultul frumosului, care era o alt`
latur` a dezrobirii, nu ajungeau pân` la el decât prea pu]ine individualit`]i. Imensa
majoritate îl caricaturiza. 4
Profilul istratian este mai degrab` prometeic, un sacrificiu care se reia prin
tortur` perpetu`, prin pedepsirea gestului eliberator în toate ipostazele sale la
nesfâr[it. Gestul cuprinde în sine [i o conota]ie cultural-apostolic`. ßi pentru
EX PONTO NR.3, 2009
81