Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
74
prozator descoperise c` pictori]ei îi pl`cea s` deseneze pornind de la mici
situa]ii narative, a[a c` începe s`-i furnizeze scenarii de tablouri: „Observase
c`-mi plac nara]iunile de unde po]i trage un miez pentru ilustra]ii. În colec]ia
profesorului Rosetti – nu [tiu dac` o mai are – se afla o gua[e, tare nostim`,
al c`rei subiect mi-l povestise prietenul Blecher. Avea darul s` individualizeze,
cu am`nunte de o mare preciziune [i minu]iozitate, orice subiect: îl vedeai
înaintea ochilor ∂...∑ Avea deosebit de dezvoltat acest talent de a-]i atrage
aten]ia [i a ]i-o ]ine încordat` pe subiectul relatat” 15 . Blecher î[i exploateaz`
ingeniozitatea, lucrând pe teme date. Uneori solicit`rile pornesc de la o idee
abstract` ce necesit` concretizare: „vinul”, gelozia”, „dragostea”. În alte cazuri,
pictori]a [tie deja ce „personaje” vrea s` foloseasc` în tablou („o negres`, a[a
cum a]i dorit, un animal, o maimu]` [i un alb” 16 ), dar îi lipse[te „povestirea”
care s` le aduc` laolalt`. Prozatorul nu se dezminte [i creeaz` scurte tablouri
enigmatice. Unele dintre ele sunt remarcabile. Scenariul intitulat „Pasiphae” 17
face o aluzie ironic`, în genul lui Cocteau (mai târziu Giraudoux), la so]ia regelui
Minos [i mama Minotaurului, cea care se împreuna cu taurii: „o femeie
tân`r`, întrucâtva demodat` dar planturoas`, decoltat`, catifea, dantele,
umbrelu]`. Var`. Câmpie. Taur privind furios de dup` un gard. Expresie ni]el
prosteasc` a femeii care-[i îmbr`]i[eaz` so]ul, evident neputincios etc. Titlul
«Pasiphae» va face aici totul” 18 . Imagina]ia fatalmente epic` a tân`rului scriitor
lucreaz` în tu[e groase, evocând penelul satiric al lui Daumier sau, mai bine,
c`rbunele lui Max Beckmann. Un alt scenariu este intitulat „Desen pentru o
povestire erotic`”, amintind izbitor de „Nop]ile” grote[ti desenate de c`tre
expresionistul Beckmann: „Omul meu (geamba[ de cai), cu melon (pe care-l
poart` [i în camer`!), cravat` roz, pardesiu, inele în degete, a[ezat pe un
scaun. Prim-plan: o m`su]` plin` de tartine, «samovar», dulce]uri. O femeie
blond`, în picioare, în capot verde, deschis în fa]`, preg`te[te o tartin`; pe
canapea, o femeie întins`, brun`, goal`, cu ciorapi foarte lungi, de m`tase, cu
o floare ro[ie în p`r, cu papuci ro[ii. Omul are gura deschis`, explic` ceva; s`
reias` contrastul dintre femeile plictisite [i tipul buimac, care nici n-a apucat
s`-[i scoat` pardesiul” 19 .
Faptul c` Lucia Demetriade B`l`cescu solicit` talentul de prozator al lui
Blecher pentru ni[te desene poate p`rea curios. Pictura este considerat` o
art` a simultaneit`]ii, ceea ce o îndep`rteaz` de nara]iune, de personaje [i
în general de orice subiect epic. Îns` artista întâlnit` la Techirghiol nu este
o simpl` acuarelist`. Talentul s`u are o direc]ie anume, care îi fixeaz`, de
altfel, locul în pictura modern` româneasc`. Este vorba de arta naiv`. Eugen
Ionescu, comentator de mare importan]` [i pentru receptarea critic` a operei
blecheriene, a caracterizat-o drept „un Douanier Rousseau român”. ßi într-adev`r,
multe dintre tr`s`turile [colii naive, printre care exotismul, jovialitatea, libertatea,
decorativismul, se reg`sesc adesea în crea]ia pictori]ei.
Lucia B`l`cescu a pictat foarte mult peisajul dobrogean, cu cadrele sale
atât de picturale [i cu diversitatea mutrelor omene[ti de rase diferite pe care
le ofer`. Formele sunt aproximative, indivizii par ni[te p`pu[i înseilate care
se pot oricând desprinde de la cus`turi. Îns` asta nu conduce lucrurile spre
tragicul expresionist, care lipse[te din opera, ca [i din personalitatea artistei.
„Realitatea îi apare sub forma unei lumi calme în care conflictele pot avea
cel mult cauze ridicole [i infinit dispropor]ionate cu efectele lor”, afirm` într-o
monografie Iulian Mereu]`. „În acest univers deci nu e loc pentru lacrimi,
totul are forma firescului, mirajul lumii exterioare fiind dat de o ingenuitate