Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

poezie
ION STOICA
Acelea[i lacrimi
Nu mai pot s` rostesc cuvintele,
F`r` s` le simt golul adânc
ßi privirea str`in`;
Nu mai pot s` bat drumurile,
F`r` s` le aud t`cerea de piatr`
ßi indiferen]a;
Nici la chipuri nu m` mai pot uita,
F`r` s` le v`d în col]ul ochilor
Acelea[i lacrimi mirate [i ne[tiutoare;
S` fie asta vremea?
În drum spre castel
În drum spre castel,
Am privit nes`tul
Câmpiile oglindindu-se-n cer
ßi cerul în oglinda de ape,
Lini[tea împ`cat`
A celor de un fel,
Nici un glas de durere,
Nici un hohot de zei,
Chiar [i mun]ii dormeau
Cu umbre cumin]i lâng` ei;
În drum spre castel,
Am privit în oglinzile mele,
Printre cruci p`mântii,
De departe, de-aproape,
Nici o urm` de stele,
Nici o urm` de ape,
Nici un ochi de câmpii,
Numai vântul prelung,
Numai goluri de sloi,
Numai nop]i înainte;
Cum s`-ncerc s` ajung,
Spre t`râmul de ploi,
Cum s` caut cuvinte?
Ceas târziu
Etern plutesc în cerul de t`ceri
Orbitele planetelor, ovale;
Sub dealul vechi al zilelor de ieri
Din fiecare vorb`-ncepe-o vale;
De mult hambarul lumii s-ar fi
frânt
De s-ar culege vorbele în saci,
Dar aburul sub]ire de cuvânt
Ne las`-ntruna lacomi [i s`raci;
Când lâng` poarta clipei stau
pândar
ßi glasurile nop]ii le ascult
Cum ies din nefiin]` [i tresar,
De ce mai ba]i când ]i-am deschis
demult?
Iar de m-apropii, c`l`tor fl`mând,
Când drumurile nop]ii se aleg,
Tu m` prime[ti pe prispa ta de
gând
ßi eu visez s` fur palatu-ntreg;
C`r`ri de suflet [i de ceas târziu;
Privirile luminii care-a fost
Nici ca pe-un zbor de frunz` nu
m` [tiu;
În timp nu-[i face nimeni ad`post
7EX PONTO NR.3, 2009