Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

]inându-se drept, cu mâinile în buzunare, într-o plimbare prin z`pad`. Colegii
mult mai pu]in deschi[i decât cei de la Berck, lipsa atmosferei tinere[ti [i ineficien]a
tratamentului l-au f`cut s` nu întârzie mult peste un an aici.
***
Readus la implacabila orizontal` a bolii, el se întoarce în ]ar` în 1933,
unde se interneaz` la sanatoriul „C.T.C.” pentru tuberculo[i din sta]iunea Techirghiol-Eforie
(pe atunci purtând numele fostei regine a României, „Carmen
Sylva”). La Techirghiol, Blecher face figur` de original, deoarece împ`mântene[te
obiceiurile de la Berck: î[i a[az` targa într-o tr`sur` cu m`g`ru[ [i
conduce singur atelajul spre plaj`4. Vara, cu obligativitatea plajei, ca [i suprapopularea
sanatoriului românesc îi amintesc de fabrica de por]elanuri a tat`lui
s`u, unde c`ldura soarelui era folosit` pentru uscarea vaselor de lut: „Erau [i
aici vase ce se uscau la soare, îns` vase sparte pe alocuri reparate cu ghips
alb” 5 . În august 1933 va face cuno[tin]a cu Maria Ghiolu, venit` la mare în
vilegiatur` [i dornic` [i ea s`-l întâlneasc`, la recomandarea unei prietene
din sanatoriu, pe „Minù”, tân`rul poet „cu ochi alba[tri de profet” [i „prea
de[tept”. Potrivit memoriilor de mai târziu ale femeii, rela]ia lor evolueaz`
pân` la stadiul de prietenie pasionat`, pe care nu-l dep`[esc, tân`rul tr`ind
un amor profund spiritualizat [i numind-o pe tân`ra bucure[teanc` „Diotima”
în amintirile ulterioare ale acesteia. Sentimentele ginga[e ale doamnei
Ghiolu dureaz` mult timp, pân` la moartea scriitorului, dup` cum declar`
Mihail Sebastian în Jurnal. Iar faptul c` placheta Corp transparent de anul
urm`tor va fi dedicat` „Mariei” atest` un durabil ata[ament al tân`rului poet.
Dup` amintirile roman]ate ale femeii, „Minù” f`cea planuri de c`s`torie cu
Diotima sa, îi recita din Arghezi Niciodat` toamna... (semnificativ` alegere!)
[i îi scria scrisori în care îi împ`rt`[ea gândurile sale negre prin intermediul
citatelor din Eminescu sau îi povestea progresele înregistrate în scrierea unui
roman. Dac` însemn`rile Mariei Ghiolu sunt exacte, atunci trebuie s` dat`m
începutul lucrului la Întâmpl`ri în irealitatea imediat` în vara lui 1933, cu doi
ani [i jum`tate înaintea apari]iei. Un timp neobi[nuit de lung pentru maniera
de a compune a lui Blecher, care a scris Inimile cicatrizate, în trei variante,
pe parcursul a doar opt luni. Dat fiind c` însemn`rile din coresponden]a cu
Sa[a Pan` dau o alt` dat` pentru începerea lucrului la roman, iunie-iulie
1934, probabil c` aici amintirile Mariei Ghiolu sunt eronate, amalgamând
epoci diferite. În însemn`rile tinerei femei, Întâmpl`rile... apar ca un „roman
suprarealist” 6 , excentric, dac` nu chiar „oribil”, a[a c` ea î[i propune „s`-l
decid a rupe cu genul `sta de literatur`”. Din fericire, nu reu[e[te. Nu [tim în
ce m`sur` afirma]iile atribuite lui „Minù” în amintirile Mariei Ghiolu îi apar]in
acestuia cu adev`rat, îns` ele con]in o remarcabil` intui]ie: „Cartea mea
avanseaz`. Leitmotivul este moartea, dup` cum ]i-am spus odat`. ßi totu[i
nu m` gândesc niciodat` la moarte – de care sunt, cine [tie? foarte aproape
– decât destul de deta[at, nicidecum în leg`tur` cu mine” 7 . A[a cum f`cuse
[i în adunarea g`l`gioas` de tineri de la Berck, Blecher alege s` se ignore
în calitate de bolnav, s` nu se gândeasc` la moarte, ceea ce nu exclude
confruntarea cu ideea abstract` a dispari]iei [i a nimicului. Moartea ar putea
fi socotit` „leitmotivul” romanului s`u, o tem` recurent` a întâmpl`rilor din
copil`rie [i adolescen]` povestite acolo din perspectiva cuiva care a ajuns
s`-[i pun` în chip net problema existen]ei [i a „irealit`]ii”.
EX PONTO NR.3, 2009
71