Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

19.11.2014 Views

Expresia cea mai elocvent` a instabilit`]ii, a fragilit`]ii sor]ii omene[ti o constituie postuma Dintre sute de catarge, cu imaginea vânturilor [i a valurilor, elemente distructive, înso]ind permanent existen]a omeneasc`: „De-i goni fie norocul, Fie idealurile, Te urmeaz` în tot locul Vânturile, valurile". Expresiile eminesciene „ale vie]ii valuri", „al furtunii pas" (Melancolie) relev` aceea[i concep]ie a nestatorniciei, a precarit`]ii condi]iei umane. Remarc`m faptul c` Eminescu preia cuvântul latinesc fortuna în accep]ia de „noroc", [i mai pu]in de „soart` (prestabilit`)". Motivul fortuna labilis este transpus frecvent pe plan erotic, imaginile c`p`tând mai mult` concrete]e. Nestatornicia Fortunei este legat` de nestatornicia femeii iubite: „S` uit pe veci norocul ce-o clip` l-am avut, S` uit cum dup-o clip` din bra]ele-mi te-ai smuls". (Departe sunt de tine…) O concep]ie asem`n`toare cu cea din elegiile lui Ovidius - în care se elogiaz` perenitatea planului spiritual, a spiritului creator, în raport cu perisabilitatea, cu efemeritatea lumii concrete, materiale, supus` sor]ii schimb`toare -, concep]ie transpus` îns` pe un plan superior, întâlnim în Luceaf`rul eminescian. Strofa final` subliniaz` ireductibila opozi]ie între „cercul strâmt" al preocup`rilor cotidiene meschine, supuse hazardului, norocului schimb`tor (fortuna labilis) [i lumea ideal`, transcendental`, imuabil` a geniului creator, cufundat într-o senin`tate ataractic`: „Tr`ind în cercul vostru strâmt, Norocul v` petrece, Iar eu în lumea mea m` simt Nemuritor [i rece". 1. Vezi Eminescu [i clasicismul greco-latin. Edi]ie îngrijit`, prefa]`, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Editura Junimea, Ia[i, 1982. 2. M. Eminescu, çnv`]`mântul clasic. În: M. Eminescu, Opera politic`. Vol. 2. Edi]ie îngrijit` de I. Cre]u. Bucure[ti, 1941, p. 104-107. 3. Vezi Emil Manu, O traducere din Ovidiu [i rectificarea unor date. În: Caietele Mihai Eminescu. /Vol./ 2. Editura Eminescu, Bucure[ti, 1974, p. 77. 4. Amores, I, 1, v. 1-5. Traducere: Maria-Valeria Petrescu. 5. Ars amatoria, I, v. 45-50. 6. Ibidem, v. 1-2. EX PONTO NR.3, 2009 69

suprarealismul DORIS MIRONESCU Max Blecher: Via]a ca oper` (III) D EX PONTO NR.3, 2009 70 up` trei ani petrecu]i la Berck f`r` semne de ameliorare, Blecher p`r`se[te sta]iunea atlantic`. Pleac` în Elve]ia, la un alt sanatoriu din cunoscuta sta]iune Leysin din Alpii Bernezi, pe malul lacului Geneva. Ne amintim c` un alt celebru tuberculos al romanului românesc, prin]ul Maxen]iu din Concert din muzic` de Bach de Hortensia Papadat Bengescu, tot la Leysin fusese adus s`-[i aline boala aflat` în ultimul stadiu. Pân` acolo, bolnavul trebuie s` c`l`toreasc` cu trenul, fiind silit a suporta mirarea celorla]i c`l`tori la vederea unui om viu scos pe fereastr`, cu targa, [i mai ales privirile oamenilor dintr-o gar` parizian` unde trebuie s` stea, întins pe bancheta unei s`li de a[teptare, ca pe un catafalc, pân` la venirea ambulan]ei: „Când, la un moment dat, privii în dosul meu cu ajutorul unei oglinzi, r`masei uluit. În geamul vitrinelor î[i turteau nasurile palide [i holbau ochii o mul]ime imens` de gur`-casc`. Erau copii în primele rânduri, apoi persoane mai înalte [i al]ii înal]i de tot, privilegia]i, în etaje de capete, privind cu to]ii în sal` la «bolnav» [i [optind între ei tot felul de presupuneri [i informa]ii despre boala, vârsta [i gravitatea cazului meu” 1 . Astfel, ora[ul visurilor de adolescent ale tân`rului, „cu str`zile lui luminoase, cu vitrinele sc`ldate în ape de lumini colorate ca ni[te acvarii stranii în care locuiau adormite splendidele [i palidele manechine de cear` în somptuoasele lor rochii de reclam` cu t`bli]e ce indicau nostalgic «SOLD» [i pre]ul în cifre ro[ii evidente” 2 , Parisul r`mâne ora[ul umilin]ei de a te [ti bolnav, ora[ul înfrângerii. La Leysin tân`rul va r`mâne un an, din iarna 1931-1932 pân` în prim`vara sau vara anului 1933. Pe crestele Alpilor, z`pada este ve[nic`, de aceea anotimpul pare s` fie mereu acela[i: iarna. Atmosfera îi va fi p`rut b`trânicioas`: „un loc cu totul pustiu, o vil` searb`d` [i trist`, unde câteva pensionare b`trâne tricotau toat` ziua cu ochelarii pe nas [i câ]iva englezi congestiona]i jucau în od`ile lor bridge, plini de gravitate [i de aten]ie” 3 . În memoria tân`rului r`mân peisajele de stamp` ilustrat` ale pitore[tilor mun]i elve]ieni [i panorama v`ii Ronului, în ni[te str`lucitoare dimine]i pe vastele terase ale sanatoriului. O astfel de teras` va încerca s` recreeze la c`su]a proprie din Roman, o dat` ce se stabile[te acolo în prim`vara lui 1935. În Elve]ia, tratamentul r`mânea în linii mari acela[i ca la Berck, îns` doctorii îi îng`duie acum s` umble pe propriile picioare, sprijinit în cârje. Exist` o fotografie a lui Blecher la Leysin,

suprarealismul<br />

DORIS MIRONESCU<br />

Max Blecher: Via]a ca oper` (III)<br />

D<br />

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

70<br />

up` trei ani petrecu]i la Berck f`r` semne de ameliorare, Blecher p`r`se[te<br />

sta]iunea atlantic`. Pleac` în Elve]ia, la un alt sanatoriu din cunoscuta sta]iune<br />

Leysin din Alpii Bernezi, pe malul lacului Geneva. Ne amintim c` un alt<br />

celebru tuberculos al rom<strong>anul</strong>ui românesc, prin]ul Maxen]iu din Concert din<br />

muzic` de Bach de Hortensia Papadat Bengescu, tot la Leysin fusese adus<br />

s`-[i aline boala aflat` în ultimul stadiu. Pân` acolo, bolnavul trebuie s` c`l`toreasc`<br />

cu trenul, fiind silit a suporta mirarea celorla]i c`l`tori la vederea<br />

unui om viu scos pe fereastr`, cu targa, [i mai ales privirile oamenilor dintr-o<br />

gar` parizian` unde trebuie s` stea, întins pe bancheta unei s`li de a[teptare,<br />

ca pe un catafalc, pân` la venirea ambulan]ei: „Când, la un moment dat,<br />

privii în dosul meu cu ajutorul unei oglinzi, r`masei uluit. În geamul vitrinelor<br />

î[i turteau nasurile palide [i holbau ochii o mul]ime imens` de gur`-casc`.<br />

Erau copii în primele rânduri, apoi persoane mai înalte [i al]ii înal]i de tot,<br />

privilegia]i, în etaje de capete, privind cu to]ii în sal` la «bolnav» [i [optind<br />

între ei tot felul de presupuneri [i informa]ii despre boala, vârsta [i gravitatea<br />

cazului meu” 1 . Astfel, ora[ul visurilor de adolescent ale tân`rului, „cu str`zile<br />

lui luminoase, cu vitrinele sc`ldate în ape de lumini colorate ca ni[te acvarii<br />

stranii în care locuiau adormite splendidele [i palidele manechine de cear`<br />

în somptuoasele lor rochii de reclam` cu t`bli]e ce indicau nostalgic «SOLD»<br />

[i pre]ul în cifre ro[ii evidente” 2 , Parisul r`mâne ora[ul umilin]ei de a te [ti<br />

bolnav, ora[ul înfrângerii.<br />

La Leysin tân`rul va r`mâne un an, din iarna 1931-1932 pân` în prim`vara<br />

sau vara <strong>anul</strong>ui 1933. Pe crestele Alpilor, z`pada este ve[nic`, de aceea anotimpul<br />

pare s` fie mereu acela[i: iarna. Atmosfera îi va fi p`rut b`trânicioas`:<br />

„un loc cu totul pustiu, o vil` searb`d` [i trist`, unde câteva pensionare b`trâne<br />

tricotau toat` ziua cu ochelarii pe nas [i câ]iva englezi congestiona]i jucau în<br />

od`ile lor bridge, plini de gravitate [i de aten]ie” 3 . În memoria tân`rului r`mân<br />

peisajele de stamp` ilustrat` ale pitore[tilor mun]i elve]ieni [i panorama v`ii<br />

Ronului, în ni[te str`lucitoare dimine]i pe vastele terase ale sanatoriului. O<br />

astfel de teras` va încerca s` recreeze la c`su]a proprie din Roman, o dat`<br />

ce se stabile[te acolo în prim`vara lui 1935. În Elve]ia, tratamentul r`mânea<br />

în linii mari acela[i ca la Berck, îns` doctorii îi îng`duie acum s` umble pe<br />

propriile picioare, sprijinit în cârje. Exist` o fotografie a lui Blecher la Leysin,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!