Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Aucupibus noti frutices, qui sustinet hamos,
Novit, quae multo pisce natentur aquae.
Tu quoque materiam longo qui quaeris amori,
Ante frequens quo sit disce puella loco). 5
Constat`m c` exist` unele similitudini, paralelisme între ilustrarea motivului
amans-venator (îndr`gostitul-vân`tor) în Ars amatoria ovidian` [i în Luceaf`rul
eminescian. C`t`lin, „vicleanul copil de cas`", i se adreseaz` astfel C`t`linei,
în chip ademenitor:
„Cum vân`toru-ntinde-n crâng,
La p`s`rele la]ul,
Când ]i-oi întinde bra]ul stâng,
S` m` cuprinzi cu bra]ul".
El încearc`, de fapt, s-o ini]ieze pe C`t`lina în tainele iubirii, prezentându-i
un extrem de laconic „curs de erotic`", asumându-[i, în mod explicit, rolul de
praeceptor amoris:
„Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`ta
Din bob în bob amorul…".
Ovidius î[i începea [i el Arta de a iubi cu aceste dou` versuri semnificative:
„Dac`, romani, cineva nu cunoa[te-ale dragostei taine,
S` m` citeasc`; aflând, s` se gr`beasc`-a iubi".
(Si quis in hoc artem populo non novit amandi,
Me legat et lecto carmine doctus amet) 6 .
Structura frazei este identic` la Ovidius [i la Eminescu, primul vers din
Arta de a iubi [i cel corespunz`tor din Luceaf`rul începând cu o condi]ional`
negativ` [i cu acela[i verb (a [ti, a cunoa[te): „Dac` nu [tii…". Dar, pe când
tân`rul îndr`gostit, C`t`lin, se adreseaz` direct unei singure fiin]e, C`t`lina,
versurile ovidiene au un mai mare grad de generalitate, poetul adresându-se
oric`rui tân`r sau oric`rei tinere romane.
Un alt punct de interferen]` artistic` a spiritelor celor doi mari reprezentan]i
ai liricii universale este cel al motivului literar-filosofic fortuna labilis.
Imaginea sor]ii omene[ti înf`]i[ate ca o corabie fragil`, izbit` de furtuni
– imagine de sorginte ovidian` – se întâlne[te la Eminescu, în Rime alegorice:
EX PONTO NR.3, 2009
68
„Corabia vie]ii-mi, grea de gânduri,
De stânca mor]ii risipit`-n scânduri,
A vremei valuri o lovesc [i-o sfarm`
ßi se izbesc într-însa, rânduri-rânduri".
În prima parte a poemului Memento mori întâlnim aceea[i sugestiv` metafor`,
luat` din sfera naviga]iei:
„Mergi tu, luntre-a vie]ii mele, pe-a vis`rii lucii valuri".