Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nu putem fi de acord cu opinia lui Emil Manu, men]ionat` mai sus. În textele
eminesciene nu întâlnim doar „simple urme de lectur`" din opera lui Ovidius,
ci [i motive literare bine asimilate, chiar sintagme, construc]ii asem`n`toare.
Trebuie s` subliniem îns` de la început faptul c` Eminescu a preluat unele
motive ovidiene nu direct de la surs`, ci indirect, prin intermediul unor opere
ale scriitorilor germani, pe care le cuno[tea în profunzime. Putem men]iona, în
acest sens, scrierile lui Goethe, în special Elegiile romane (Römische Elegien),
în care existau numeroase reminiscen]e din scrierile lui Ovidius.
Un punct de interferen]` artistic` a spiritelor celor doi mari creatori este
cel al temei iubirii concepute ca joc (amor-lusus). Spiritul ludic ovidian domin`
aproape întreaga sa crea]ie de inspira]ie erotic`. În Amores [i Ars amatoria
(Ars amandi) apare imaginea lui Amor-Cupidon, care este, de fapt, de sorginte
anacreontic`. Acesta este înf`]i[at ca un copil r`sf`]at [i crud (saevus puer),
înarmat cu arc [i cu tolb` cu s`ge]i, f`cându-le muritorilor tot felul de farse.
Cupidon î[i bate joc de poet, atunci când acesta vrea s` scrie despre lucruri
serioase, solemne, readucându-l la starea de joc, de amuzament:
„Vream în m`suri avântate s` cânt vitejia [i lupta
Cu groz`viile ei; se potriveau cu-al meu stih,
Ce-i peste tot de-o lungime; dar Cupido râse de mine,
Pare-se, [i-mi [terpeli din cele [ase-un picior.
Cine, copil crud, ]i-a dat oare asupra poemelor drepturi?"
(Arma gravi numero violentaque bella parabam
Edere, materia conveniente modis.
Par erat inferior versus; risisse Cupido
Dicitur, atque unum surripuisse pedem.
Quis tibi, saeve puer, dedit hoc in carmina iuris?) 4
Imaginea lui Amor-Cupidon apare [i în unele poeme eminesciene. Dar
ea r`mâne doar în sfera eroticului, nu trece în planul procesului de crea]ie.
Cupidon se hârjone[te mereu, fiind ca [i la Ovidius, un ferus, saevus puer:
„Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e r`u [i alintat,
Cu copii se hârjone[te,
Iar la dame doarme-n pat".
(Pajul Cupidon)
Într-un pasaj din Ars amatoria, Ovidius îl compar` pe tân`rul îndr`gostit
cu un vân`tor care întinde curse cerbilor [i mistre]ilor, cu un p`s`rar sau cu
un pescar:
„ßtie pe unde s`-ntind` re]eaua la cerbi vân`torul,
ßtie [i unde, prin v`i, aprigi mistre]i se ascund.
Crângul cunosc p`s`rarii, iar cel care undi]a-arunc`,
Apele ce t`inuiesc pe[tii ce-noat` prin val.
Astfel [i tu care cau]i prilej pentru-o dragoste lung`,
Afl` întâi, în Ora[, fetele unde se strâng".
(Scit bene venator cervis ubi retia tendat,
Scit bene qua frendens valle moretur aper.
EX PONTO NR.3, 2009
67