Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

pontice
ßTEFAN CUCU
Ovidius [i Eminescu
E
EX PONTO NR.3, 2009
66
courile antichit`]ii greco-latine în opera poetului nostru na]ional au fost relevate
de numero[i exege]i ai operei sale, la loc de cinste aflându-se studiile [i
articolele semnate de Al. Philippide, C. Balmu[, D. Mur`ra[u, N. I. Herescu,
St. Bezdechi, I. M. Marinescu, Gr. T`n`sescu, Tr. Costa, Gh. Ceau[escu.
Toate acestea au fost reunite într-o substan]ial` antologie, ap`rut` la Ia[i cu
mai bine de dou` decenii în urm` [i prefa]at` de neobositul clasicist Traian
Diaconescu 1 .
Mihai Eminescu [i-a exprimat mereu admira]ia ne]`rmurit` fa]` de antichitatea
clasic`, îndreptar în via]a fiec`rui individ, a colectivit`]ii umane în
general, izvor de infinite satisfac]ii estetice [i morale. Într-un articol publicat în
1880, în ziarul „Timpul” 2 , Eminescu contempl` „acel adânc spirit de adev`r,
de pregnan]` [i de frumuse]e a antichit`]ii clasice", „simetria intelectual` a
cuget`rii antice", conferind antichit`]ii un rol imens în formarea personalit`]ii
umane:
„Cultura clasic` are calitatea determinant` de a cre[te, ea este în esen]`
educativ` /…/. Precum gimnastica dezvolt` toate puterile mu[chiulare [i d`
corpului o atitudine de putere [i tinere]e, tot astfel pururi tân`ra [i senina
antichitate d` o atitudine analoag` spiritului [i caracterului omenesc /…/.
Spiritul antichit`]ii e regulatorul statornic al inteligen]ei [i al caracterului [i
izvorul sim]ului istoric".
Pentru marele nostru poet, autorii greci [i cei latini sunt „pururea tineri",
„plini de adev`r, de elegan]`, de idei nimerite", ei oferind „un remediu în contra
regresului intelectual". A[adar, ei nu au devenit simple „piese de muzeu", ci
î[i p`streaz` actualitatea pentru fiecare epoc`, pentru fiecare genera]ie.
Majoritatea cercet`torilor consider` c` Eminescu n-a manifestat un interes
deosebit [i statornic pentru opera lui Publius Ovidius Naso, totul reducându-se
la unele reminiscen]e de lectur` din anii studiilor de la Cern`u]i [i Viena [i la
o receptare a elementelor pur biografice ovidiene. În acest sens, Emil Manu
afirm` c` „Eminescu a cunoscut opera lui Ovidiu din [coal`, dar nu l-a pasionat
atât de mult ca aceea a lui Hora]iu. Ovidiu, Proper]iu, Sallustiu, Cicero,
Tacit au l`sat numai urme de lectur` în opera poetului român. /…/ Ovidiu,
prin retorismul s`u, nu l-a pasionat!” 3