Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

ar explica [i descrierea Sci]iei Minor ca tristis (trist`) [i inamabilis (neospitalier`),
iar a sci]ilor (ge]ilor) ca neciopli]i (crudi), s`lbatici (feri) [i neîndupleca]i
(duri) la fel ca mediul în care tr`iesc. Singur printre localnici, Ovidiu se vede
pe sine barbar, „un barbar ne\n]eles de nimeni.” Nici m`car în momentele în
care-[i recit` versurile în fa]a localnicilor, nu este fericit. La un moment dat, se
spune, Ovidiu scandeaz` pentru un auditoriu format din ge]i un poem în latin`
despre apoteoza lui Augustus. Ge]ii, înarma]i, î[i scutur` suli]ele [i murmur`,
apreciind politicos, performan]a lui Ovidiu, de[i probabil nu în]eleg bine limba
în care se recit`. Surprins de o asemenea manifestare ‘intercultural`’, Ovidiu
comenteaz`: Carmen demens, carmine laesus amo („de[i de vers ruinat, în
nebunia-mi înc` iubesc versul”).
Nebunia lui Ovidiu ne-a l`sat Epistolele [i Tristia. Nebunia lui Ovidiu a
molipsit genera]ii cu Metamorfozele [i Ars Amatoria. Aceast` nebunie ne
face [i pe noi, ast`zi, s`-i iubim poezia. Fiecare genera]ie, sus]ine Theodore
Ziolkowski în studiul s`u Ovid and the Moderns, a avut Ovidiul pe care îl
merit`. De la anticul Ovidiu tenerorum lusor amorum, la medievalul Ovidius
Christianus [i Ovidius redivivus, de la Ovidiu travestit al Rena[terii la Ovidiu
baroc [i rococo, de la Ovidiu erotic [i erotizat la Ovidiu na]ionalizat, psihologizat
[i trivializat.
çn ultimii 20 de ani Ovidiu [i-a povestit [i repovestit existen]a, s-a metamorfozat
\n personaje care i-au purtat numele, exilate în opere fic]ionale
precum: The Last World (1991) de Christoph Ransmayr, Impossible Saints
(1998), Michèle Roberts, Tales from Ovid (1998), Ted Hughes, An Imaginary
Life (1999), David Malouf. Margaret Atwood [i A.S. Byatt au folosit motive din
Metamorfoze în povestiri, care au fost la rândul lor metamorfozate în piese
de teatru [i jucate pe scen`. Cu câteva decenii mai devreme, în 1961, apare
romanul care probabil reprezint` cel mai elocvent spiritul getic autohton într-un
jurnal imaginar scris de Ovidiu. Este vorba de romanul lui Vintil` Horia, Dumnezeu
S-a n`scut în exil, roman scris în limba francez` de un expatriat precum
Ovidiu, care [i-a dedicat via]a studiului poetului latin [i s-a identificat cu el.
Dac` Vintil` Horia î[i tr`ie[te propriul exil în stil ovidian, poetul contemporan
irlandez Derek Mahon î[i imagineaz` un Ovidiu vizionar, un Ovidiu c`ruia i
se dezv`luie în timpul exilului viitorul cet`]ii Tomis:
... aceast` gr`mad` de
Colibe de p`mânt vor fi
Un ora[ frumos,
Un port important
O sta]iune popular`,
EX PONTO NR.3, 2009
6
Cu o conduct` de ]i]ei
Terase cu reclam` de Martini
ßi o foarte demn`
Statuie a mea
Privind fix spre mare
De pe falez`.
Ovidiu la Tomis a devenit, a[adar, Ovidiu la Constan]a.