Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

– Actualmente lucrez la un eseu „Literatura român` din Basarabia între
complexe [i complexitate”, care va fi inclus în cartea „Revenirea în fire” ce va
ap`rea în toamn`, sper. Crede]i c` poate fi considerat` literatura român` din
Basarabia ca încadrându-se între complexe [i complexitate? Dac` da, atunci
care sunt complexele ei? Dar complexitatea în ce const`?
– Mai spuneam alt`dat`: literatura nu are nici probleme, nici complexe.
Astea îl pot bântui sau doar viza pe un autor sau altul, lua]i aparte. Deci, m`
pot referi doar la scriitori singulari, concre]i, [i nu la cei... plurali, ca literatur`colectivitate,
atât de abstrac]i [i tot altfel [i altcumva imagina]i, percepu]i de
fiecare dintre noi. Eu unul m-a[ putea referi doar la literatura lor, a... particularilor,
[i nu la cea a unei colectivit`]i, aceasta, de regul`, – foarte pestri]` [i
inegal` ca persoane [i personalit`]i pe care le „înglobeaz`”, zis` literatura
din Basarabia sau Uniunea Scriitorilor din Moldova ori cea din România [i
USR. Prin urmare, în Interriverania prutonistrean` exist` autori care nu mai
au complexe în fa]a confra]ilor – buni, valoro[i, – din dreapta Prutului, scrisul
lor intrând dimpreun` în complexitatea literaturii române. Dar sunt mai mul]i
autori care au [i complexe, pe care nu le vor dep`[i nicicând, [i care îi vor
împiedica s` fie parte din complexitatea [i axiologia literaturii nu doar române,
ci a literaturii de valoare de pretutindeni. Astfel c` fiece autor scrie [i se...
înscrie în context sau complexitate pe cont propriu. ßi nici nu trebuie s` i se
pretind` unui sau altui condeier din Basarabia s` fie obligatoriu scriitor român.
Problema trebuie s` [i-o pun` [i s` [i-o rezolve fiecare în parte. La acest
capitol colectivitatea, uniunea scriitoriceasc` nu te poate ajuta.
– Unul dintre complexele pe care le putem identifica este acela de „ap`rare-regresiune”,
(a se vedea studiul lui Lois Tyson, Critical Theory Today,
edi]ia a doua, 2006, Routledge Taylor@Francis Group, Teoria criticii ast`zi) 1 .
De asemenea, Mihai Cimpoi scrie despre senza]ia de „închiderea progresiv`,
de retragerea instinctiv`” ca date fundamentale ale spritului basarabean, situat
pe una din extremit`]ile spa]iului mioritic mereu h`r]uit de n`v`litori. Care
este situa]ia acum, în contextul postmodernit`]ii, când este nevoie de ie[ire
din izolare?
– Nu [tiu dac` senza]ia dlui Cimpoi vizeaz` [i colectivitatea condeierilor,
pe alocuri foarte... cvasiscriitoriceasc`, al c`rui pre[edinte, cam sastisit
deja, e de foarte, foarte mul]i ani, înc` din secolul trecut. Probabil, dumnealui
formuleaz` în dependen]` [i de o responsabilitate, cam... relaxat`, pe care
consider` c` o are fa]` de colectivitate, de USM etc.
Îns` cu totul altfel tr`iesc „senza]iile” cei care trateaz` deja cu oarece
suspiciune cli[eistica legat` de spa]iul mioritic, sau – de ce nu? – de cel me[-
teromanolic. Ast`zi, când no]iunea de „sat global” nu mai pare vorb` în vânt,
sau vorb` în... roza vânturilor, mie unuia, uneori, Basarabia mi se pare mai
curând un spa]iu bermu(n)dian decât mioritic. Modul de comunicare, fantastica
stocare [i r`spândire entropic` impun [i scriitorului din stânga Prutului s` se
contemporaneizeze continuu, s` fie altul decât cel de ieri, dar, mai ales, cel
din odinioarele sovietice, din epoca represans, din acel sistem de interdic]ii [i
intimid`ri de tot soiul. De unde [i imperativa necesitate de ie[ire din izolare,
din starea atins`, într-un grad mai mare sau mai mic (grada]ie individual`!),
de majoritatea autorilor de la Chi[in`u sau B`l]i, care ctitoresc, prin fapta
scrisului, revistele „Contrafort”, „Sud-Est”, „Semn”, „Stare de urgen]`”, dar [i
EX PONTO NR.3, 2009
61